Ce se poate întâmpla dac? neglij?m nevoile copilului?
Copilul cu vârsta cuprins? între 3 ?i 5 ani î?i reorienteaz? interesul afectiv c?tre alte persoane decât cele care îi ofer? îngrijirile curente: este foarte important pentru el ceea ce spune doamna educatoare de la gradini??, începe s? aiba prieteni printre egalii de vârst?. O atitudine critic? a persoanei de referin?? 21 S? construim împreun? cei 7 ani… de-acas? afectiv? (persoana care este important? din punct de vedere afectiv pentru copil, mama sau tat?l) fa?? de prietenii copilului îl fac pe acesta s? tr?iasc? adev?rate drame ?i s? înceap? s? opun? rezisten?? adultului, s? ascund?. Una dintre problemele cu care ne putem confrunta la aceast? vârst? este comportamentul opozant. În situa?ia în care este vorba despre o ac?iune sau dou?, izolate, putem vorbi despre manifest?ri normale, întâlnite la orice copil. Manifest?rile opozante ?i agresive ale copilului se pot manifesta în familie sau la gr?dini??, în alte medii (spa?ii de joac?, magazine, pe strad?). Cauzele acestor comportamente sunt multiple, factorul educa?ional ocupând un rol important.
Datorit? achizi?iilor importante în dezvoltarea sa, copilul simte nevoia s? împ?rt??easc? experien?ele ?i sentimentele atât cu adultul, cât ?i cu egalii de vârst?. Pentru el, este foarte important s? intre în dialog, s? poat? avea ocazia s? vorbeasc? ?i s? se exprime. De asemenea, are nevoie de reac?ia adultului în raport cu toate acestea. Copilul are nevoie s? ne vorbeasc? despre ceea ce simte ?i este important s? îl las?m s? se exprime ?i s? îi arat?m ca este important pentru noi ceea ce crede. Copiii au nevoie s? se simt? parteneri în dialog. De exemplu, la începutul perioadei, nu poate face diferen?a între imaginar ?i real (nu poate face diferen?a dintre poveste ?i realitate, nu poate face diferen?a între vis ?i realitate). Doar în cazul unui dialog între adult ?i copil, în care copilul va primi r?spunsuri la toate întreb?rile pe care le are, acesta va dobândi abilitatea de a diferen?ia imaginarul de real. În caz contrar, riscurile sunt neb?nuite: refuzul dialogului ?i stagnarea la nivelul dezvolt?rii limbajului ?i la nivel psiho-social, teama crescut? la l?sarea nop?ii, enurezis ?i pavor nocturn ?i diurn.
În egal? masur?, trebuie s? în?elegem nevoia copilului de fabula?ie, astfel încât s? nu penaliz?m „minciunile“ copilului, decât în m?sura în care acestea ne demonstreaz? c? este vorba de un comportament con?tient. Chiar ?i în situa?ia în care adultul descoper? „minciuna“ copilului, comportamentul adultului trebuie s? fie de cercetare a cauzalit??ii acestui tip de comportament. În majoritatea cazurilor, copiii ascund adev?rul din teama de a nu fi pedepsi?i, de a nu mai fi iubi?i, deoarece nu î?i dau seama de consecin?e. Rela?ia pe care copilul o stabile?te cu egalii de vârst? are o importan?? definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioar?. În jurul vârstei de 3 – 4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi înlocuit în mod firesc odat? cu înscrierea la gr?dini??. Importan?a prietenului imaginar în dezvoltarea copilului este covâr?itoare, dar de foarte pu?ine ori recunoscut? de c?tre adul?i: copilul trece printr-o multitudine de transform?ri, de cre?teri, de acumul?ri. Identitatea sa începe s? se construiasc? ?i s? înceap? s? sesizeze diferen?a între EU ?i CEILAL?I. Dar, uneori, îi este team? s? parcurg? aceast? diferen?iere singur, iar un „prieten“ îl poate ajuta în tot acest demers de cre?tere. Prietenul îmaginar poate fi ursule?ul de plu?, o feti?? sau un b?iat care nu-i v?zut ?i auzit de nimeni sau chiar o bucat? din p?turica lui preferat?.
Câ?tigul major în rela?ia dintre egalii de vârst? const? în „traducerea“ fiec?rei experien?e în limbajul în?eles de ei, în schimbul de opinii ?i în exersarea rolurilor reprezentative pentru ace?tia. Adultul trebuie s? îi ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experien?? ?i, mai ales, s? acorde valoare experien?ei dobândite de copil în aceast? manier?. Într-o rela?ie fireasc?, copilul va povesti adultului despre constat?rile sale ?i ale grupului s?u de prieteni. Dac? îns? adultul are o manier? extrem de critic? ?i o atitudine nejustificat? de control, copilul se va sim?i judecat ?i / sau vinovat, drept pentru care va avea comportament de ascundere.
Perioada de vârst? cuprins? între 5 ?i 6 / 7 ani este caracterizat? printr-o stare de instabilitate emo?ional? crescut?. El dep??este o perioad? „de trecere“, de la grupa mare la grupa „preg?titoare“, poate de la un grup de prieteni ?i colegi la altul, de la un model social la altul (reguli noi, alt program, alte cerin?e). Nu trebuie s? ne surprind? reac?iile sale ?i nevoia permanent? de sus?inere ?i valorizare. Este important s? aib? acelea?i repere (program de zi cu zi, stil de petrecere a timpului liber, men?inerea activit??ilor care îi fac pl?cere).
Starea de instabilitate emo?ional? îi poate determina copilului comportamente care ne surprind: vulnerabilitate, oboseal? sau, dimpotriv?, agita?ie, energie. Este important s? ne men?inem constan?i în felul cum rela?ion?m, îns? este important ca a?tept?rile noastre s? nu dep??easc? puterea de concentrare a copilului.
Cât timp copilul este la gr?dini??, particip? la activit??i desf??urate în interior sau exterior, activit??i individuale ?i de grup, jocuri ?i activit??i structurate de c?tre educatori, activit??i care îi valorific? poten?ialul în toate domeniile de dezvoltare. Aceste programe sunt gândite astfel încât corespund? capacit??ii copilului de participare, de asimilare, de rela?ionare, fiind alternate cu momente de odihn?, de alimenta?ie ?i igien?. Este important s? reu?im s? p?str?m acela?i echilibru ?i în timpul în care copilul este acas?.
Dac? nu în?elegem aspectele perioadei pe care copilul o traverseaz?, riscul este acela de a suprasolicita copilul ?i de a-i provoca st?ri de disconfort (oboseal? excesiv? ?i tulbur?ri de somn, abandonul activit??ilor pe care le agrea anterior, pofta crescut? de mâncare sau lipsa poftei de mâncare, etc.) ?i perturb?ri de rela?ionare profunde (irascibilitate crescut?, înc?lcarea permanent? a limitelor ?i / sau eludarea autorit??ii adultului, retragere în sine).
Datorit? acestei perioade de trecere (care se poate prelungi dup? vârsta de 7-8 ani), copilul devine sensibil ?i receptioneaz? mult mai u?or ?i cu efecte mult mai profunde, orice fel de perturbare a sistemului s?u de rela?ie (rela?iile obi?nuite din familie sau cu persoanele importante din punct de vedere afectiv). De aceea ?i acest mediu trebuie s? fie constant, pentru a-i oferi acela?i tip de repere. Este recomandabil ca orice situa?ie poten?ial conflictual? (care îl prive?te sau nu direct pe cel mic) s? fie discutat? ?i cu copilul!
Capacitatea cognitiva ?i psiho-social? îi permite copilului s? în?eleag? ceea ce se întâmpl?, cauzele ?i efectele acestora. În contextul în care adultul, bine-inten?ionat, ascunde iminen?a unor evenimente (divo?ul p?rin?ilor, de exemplu), copilul va dezvolta suspiciuni ?i, în lipsa unor explica?ii, este posibil s? se instaleze un sentiment de vinov??ie greu de demontat („din cauza mea mama ?i tata se despart“, „eu sunt vinovat c? m-au p?r?sit”) ?i cu urm?ri grave asupra dezvolt?rii sale ulterioare.
