Gustul autonomiei se invata

Motto: “Cineva poate aprinde, atunci cand a sosit ceasul, lumina in drumul altcuiva, dar nu poate parcurge drumul in locul lui”

Mi-au mers la suflet cuvintele de mai sus, este exact sentimentul pe care il am din ce in ce mai des in ultimul timp.

Odata cu fiecare etapa din vietile fetelor am invatat impreuna cate ceva iar acum e evident ca suntem din ce in ce mai aproape de momentul in care vor trebui sa porneasca pe drumul lor propriu.

foto

Este un drum pe care noi, parintii, le-am aprins lumina dar pe care vor trebui sa-l parcurga singure. Binenteles ca vom fi intotdeauna langa ele, le vom sprijini atunci cand vor avea nevoie, insa vom interveni doar daca nu vor putea sa se descurce singure.

Cand ai un copil mic, rolul tau ca parinte este in primul rand sa-l iubesti, sa ai grija de el, sa fii atent la nevoile lui, sa fii langa el si de multe ori sa renunti la tine punandu-l pe el pe primul loc. Dar pe masura ce copilul creste, trebuie sa incepi sa inveti sa ai taria sa il lasi sa-si traiasca propria viata.

E greu sa vezi ca incercarile uneori sunt gata sa-l intoarca din drum, ca isi doreste sa se revina acasa, unde totul este cald si bine, dar scopul suprem al unui parinte este unul singur: sa-si invete puiul sa zboare din cuib!

Am trait de curand experienta de a fi sunata in mijlocul noptii de copilul meu care se afla singur in alta tara, intr-o camera de hotel, si care nu putea sa doarma din cauza emotiilor legate de competitia de a doua zi. Sa va spun ca emotiile mele erau la fel de mari si ca daca as fi putut, in acel moment m-as fi incaltat si as fi plecat sa-i fiu aproape?

Oare cum as putea sa va transmit sentimentele care m-au incercat in momentul in care am condus-o la aeroport si i-am facut cu mana stiind ca acesta este doar primul examen major din restul vietii ei?

Cumva am reusit sa ma tin tare si sa nu plang, nici cand i-am facut cu mana in aeroport nici cand m-a sunat in miez de noapte. Am incurajat-o si i-am repetat aceleasi cuvinte, sa aiba incredere in ea, e vorba de doar cateva zile si daca reuseste sa treaca peste acest hop, nimic nu va mai fi la fel.

Am avut dreptate. S-a intors parca mai matura, constienta de faptul ca se poate descurca si singura si cumva incantata de acest lucuru.

Gustul autonomiei se invata si chiar daca uneori e insotit de lacrimi, rezultatele sunt uimitoare.

Fiecare copil este unic si special avand destinul propriu iar rolul nostru cel mai important este acela de a-i recunoaste si de a-i hrani procesul de crestere natural. Copilul are nevoie sa fie sprijinit cu intelepciune pe acel drum care ii scoate in evidenta talentele si insusirile, care il invata sa depaseasca cu succes toate probleme si incercarile proprii, care il ajuta sa-si dezvolte curajul, perseverenta, independenta, increderea, curiozitatea si abilitatea de a se descurca singur.

Pentru ca un fluture sa iasa din larva in care a luat fiinta, se da o lupta uriasa. Daca taiem larva, ca sa scutim fluturele de lupta, el moare. Fluturele are nevoie de aceasta lupta ca sa-si intareasca muschii aripilor, fara lupta fluturele n-ar zbura niciodata. La fel, copilul nostru are nevoie de un tip special de lupta si de un tip special de sprijin ca sa creasca puternic si sa zboare liber.

Viata trebuie traita si fiecare moment trebuie apreciat atunci cand se intampla. Sa ne bucuram asadar de fiecare etapa din dezvoltarea copiilor nostri dar sa avem tot timpul in vedere ca viitorul lor depinde de noi.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.