Cum invata copiii sa-si faca prieteni

Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti cu cel mic in parc si sa-l vedeti cum vine suparat la voi, spunandu-va ca nu are cu cine sa se joace?

Mie mi s-a intamplat de multe ori si mi-a fost foarte greu sa inteleg cum e posibil asa ceva: “Cum sa nu ai cu cine sa te joci cand parcul e plin de copii?”

Desi nu le-am fortat niciodata pe fetele mele sa se joace cu cine nu le place, totusi trebuie sa recunosc ca uneori am insistat pana cand cineva s-a pus pe plans asa ca ne-am intors grabite acasa fara sa intelegem ce ni s-a intamplat.

foto

Mult timp am cautat raspunsul la intrebarea “de ce un copil sociabil si prietenos, uneori pur si simplu refuza sa intre in vorba cu alti copii? Oare ce anume il face sa accepte compania anumitor copii si sa refuze cu indarjire prezenta altora?

Copiii invata primele semne ale prieteniei inca de la cele mai mici varste. Inca de la prima jucarie pe care o tin in brate si  de la primul zambet. Cand au crescut destul incat sa poate pronunta cuvantul prieten, ei stiu deja ca o relatie cu cineva apropiat este ceva ce ne facem sa se ne simtim bine si care ne da un sentiment de siguranta.

Insa modul in care se leaga prieteniile reprezinta un intreg proces de invatare: nu este deajuns sa vezi de cine iti place, este nevoie sa inveti si cum sa-i dai la o parte pe cei de care nu iti place. Copiii isi petrec primii zece ani din viata invatand cum se naste si cum se intretine o prietenie si afla asta, intr-o oarecare masura, facand o selectie stricta printre ceilalti parteneri de joaca.

Procesul in sine dureaza atat de mult pentru ca incepe inca de la cele mai fragede varste si are mai multe etape. In primii ani de viata, copiilor le place sa se joace mai mult singuri, este ceea ce specialistii numesc “solitary play” (joaca solitara): daca veti pune unul langa celalat doi copii mici, veti putea observa ca eventual se vor bucura unul de compania celuilalt, insa nu vor interactiona in joaca lor.

De-abia undeva in jurul varstei de 3-5 ani, se va schimba ceva in acest tip de joaca, copiii ajungand la ceea se numeste “joaca in paralel”. Practic, se vor juca cam acelasi joc, stand unul langa altul. Totusi, inca nu se poate spune ca se joaca impreuna, desi sunt din ce in ce mai apropiati. Mai departe, vor ajunge in etapa de joaca asociativa, care implica putin mai multa interactiune, cum ar fi conversatia sau impartirea jucariilor.

In medie, de-abia cand ajung la varsta gradinitei, copiii incep sa practice un “joc cooperant” in care isi coordoneaza impreuna actiunile, rolurile sau munca, avand un scop comun.

 Cu cat nivelul interactiunii dintre copii creste, ei vor incerca cu grija, sa pastreze lucrurile la un nivel pe care il pot controla, iar asta uneori inseamna excluderea altor copii. Doi prescolari care se joaca impreuna, de obicei vor exclude pe oricine ar incerca intervina in joaca lor, si asta nu pentru ca ar fi niste copii rai, ci pentru ca mintea lor se afla la limita maxima de coordonare. In niciun caz nu ar putea sa faca fata unui joc ce implica mai multi copii.

Dupa o anumita perioada in care invata sa functioneze ca un duo, copiii sunt pregatiti sa treaca la nivelul urmator: un trio. Fiind capabili sa prelucreze un nivel de informatii mult mai mare si sa coordoneze un joc mult mai complex, copiii mai mari pot deja sa creeze situatii mai elaborate in care sa includa mai multe persoane.

Pe masura ce invata sa lucreze impreuna, copiii incep sa achizitioneze si un bagaj de informatii utile cum ar fi faptul ca “ceilalti oameni” chiar sunt “ceilalti”, in sensul ca sunt diferiti, au opinii proprii, gandesc cum vor ei.

Nu dureaza foarte mult pana cand copiii invata singuri ca de unii oameni le place mai mult iar de altii mai putin, chiar si un copil de 12 luni poate avea preferinte fata de un coleg de joaca. Insa abilitatea de a se gandi la relatiile cu ceilalti oameni, la modul in care acestia sunt impartiti in categoria “prieteni” sau “ne-prieteni”, reprezinta un proces care avea nevoie de ani de zile ca sa se dezvolte. Este parte a intregului proces de dezvoltare a autonomiei, care in urmatori ani le va permite copiilor sa se desprinda usor usor de parinti, avand legaturi deja stabile cu alti oameni, alaturi de care isi vor continua drumul in viata.

Acest articol face parte din campania “Spune DA creativitatii” prin care, alaturi de Danonino, ne-am dorit sa va inspiram cu articole si povesti care sa va ajute in acest proces frumos dar foarte dificil de a modela cat mai corect mintea si personalitatile celor mici.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.