Inceperea gradinitei este o provocare pentru toata familia

Inceperea gradinitei a fost pentru noi cea mai dificila dintre toate provocarile din viata de parinte. Privind inapoi, imi dau seama ca au existat cateva lucuri pe care, daca le-am fi facut altfel, lucrurile ar fi stat mult mai bine.

Am pornit la drum cu cateva idei fixe din care nu am putut sa ies decat dupa ani de zile, cand situatia era deja destul de complicata.

Cu cea de-a doua fetita, 3 ani mai tarziu, am aplicat cu totul alte metode si pot sa spun ca de data aceasta totul a functionat asa cum trebuie.

Poate o sa va suprinda ceea ce o sa cititi in continuare, dar sunt sigura ca o sa va si ajute.

Primul lucru pe care l-am schimbat a fost atitudinea mea. Daca initial eram foarte tematoare si imi faceam tot felul de griji, in timp am reusit sa devin mai realista si am realizat pana la urma ca tot ceea ce fac este spre binele copilului.

Cand inscriem copilul la gradinita, mai ales daca primii ani i-a petrecut alaturi de noi, simtim aceasta noua etapa ca pe o ruptura. Suntem deja coplesite de schimbarea care va interveni in viata noastra, deja ne e dor de timpul in care stateam impreuna si ne imaginam ca viata nu va mai fi niciodata la fel.

foto

Intr-un fel asa este, viata se schimba, dar acesta este rostul ei. Copiii cresc si au nevoie de noi experiente si provocari pentru a se dezvolta armonios si autonom. Gradinita este doar o etapa (prima de cele mai multe ori) si daca o percepem ca pe un beneficiu pentru cei mici, tranzitia la noul program va fi mult mai usoara.

Al doilea lucru pe care l-am schimbat a fost alegerea gradinitei. Odata cu trecerea timpului am inteles cat de important este sa merg pe recomandari. Asa ca am adunat informatii de la parintii care aveau deja copiii la gradinitele din cartierul nostru, si pe baza acestor impresii am facut o lista scurta.

Al treilea lucru la care m-am gandit a fost sa caut educatoarea ideala. Tot din experienta am descoperit ca educatoarea (si mai tarziu invatatoarea) are un loc extrem de important in viata copiilor mei asa ca e important sa fie un om pe care sa-l apreciez si care poate fi un model de urmat. Nu e usor sa gasesti acesti oameni, insa nimic nu e imposibil. Mai ales cand vorbim despre binele copilului 🙂 .

Dupa ce am rezolvat si problema educatoarei, am inceput sa trecem din ce in ce mai des pe langa gradinita, am stabilit si cateva intalniri cu doamna, pentru ca figura ei sa devina familiara si in tot timpul ce a urmat pana la inceperea propriuzisa a gradinitei, am povestit despre ce o sa se intample acolo.

Al patrulea lucru a fost sa explic cat mai in detaliu ce o sa se intample la gradinita, care pot fi provocarile de care e posibil sa ne lovim si cum vom trece peste ele. Acasa, am pus in scena o intreaga institutie de invatamanat cu ajutorul jucariilor care au intruchipat tot felul de elevi cu cele mai diverse personalitati. Am avut jucarii care plangeau dimineata si am discutat impreuna care este motivul, am avut jucarii care radeau tot timpul, altele care nu voiau sa manance sau altele care nu voiau sa doarma la pranz.

Vorbind doar in termeni pozitivi despre activitatile ce vor urma, despre colegi si despre dna educatoare, am reusit sa trezesc un interes care s-a mentinut pe tot parcursul celor 4 ani cat am frecventat gradinita.

Cred ca cel mai de folos lucru pe care li-l putem transmite copiilor nostri este increderea.

Increderea in noi, in ei si in oamenii cu care ii lasam. Daca nu le e teama, copiii au libertatea sa se concentreze pe alte sentimente si isi pot dezvolta autonomia asa cum ne dorim.

Dupa varsta de 3 ani (care este in general momentul in care gradinita apare in vietile noastre 🙂 ), echilibrul dintre copil si lumea inconjuratoare este bine realizat. A depasit stadiul de bebelus si incepe sa-si dezvolte independenta si autonomia. Este insufletit de un spirit nou, manat de curiozitate si cooperare si este dornic sa invete lucruri noi.

Aceasta atitudine se datoreaza in primul rand unei puternice doze de incredere in fortele proprii. Activitatea motrica si musculara este mai sigura, progresele in ceea ce priveste exprimarea verbala il ajuta sa comunice mult mai bine cu ceilalti iar rabdarea este deja un prieten foarte bun.

Este de asemenea varsta la care cei mici au din ce in ce mai multa nevoie de un partener de joaca. DIn acest motiv intrarea in comunitate reprezinta un ajutor in plus pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si de integrare in grup.

Varsta de aur

Varsta de 3 ani este varsta de aur, o perioada foarte placuta pentru toata lumea, atat parinti cat si copii, si poate nu intamplator a fost aleasa ca varsta la care e indicat sa se inceapa gradinita.

Copiii iubesc viata, isi iubesc parintii si au in general o parere foarte buna despre ei insisi.

Cu aceste idei trebuie sa ramanem in minte atunci cand ne e frica de perioada ce va urma, cand ne vin si noua lacrimile in ochi atunci cand vedem copilul cum plange dimineata la despartire.

Inceperea gradinitei are loc in general intr-o perioada de echilibru din viata copiilor nostri si cel mai bine este sa profitam la maxim de aceasta. La 4 ani lucrurile se schimba radical, incepe o etapa “convulsiva” care e posibil sa ne zdruncine pe toti, si nu ne dorim sa suprapunem si o schimbare destul de majora, cum ar fi inceperea programului de gradinita.

Cu maturitatea si realism din partea noastra, cu multa rabdare si intelegere, inceperea gradinitei nu ar trebui sa fie traumatizanta pentru nimeni. Atitudinea noastra va fi determinanta pentru copii care vor absoarbe ca un burete toate emotiile pe care li le transmitem. Asa ca depinde doar de noi sa-i incurajam si sa le aratam frumusetea acestei noi etape din viata lor.

Aratandu-le cate lucruri vor invata sa faca si cate abilitati vor dezvolta, vom reusi sa le castigam increderea si sa le starnim interesul. Autonomia copiilor este un proces natural care se dezvolta cel mai bine atunci cand toti cei implicati, parinti, bunici si educatori, se implica si se sustin reciproc. Iar castigul este in primul rand al copiilor.

Articolul face parte din campania Danonino – “Spune Da” – care are ca scop incurajarea autonomiei copiilor. Cu totii ne dorim copii veseli, care sa se exprime liber, care sa incerce lucruri noi fara teama de esec, care sa exploreze lumea din jur cu incredere, iar toate acestea stau in mainile noastre, ale parintilor. Spune DA autonomiei! 🙂