Vanataile sunt bune

Am avut parte de un weekend foarte cald in care toata lumea a iesit la plimbare lasand in urma  gecile groase si bluzele cu maneca lunga.

Am profitat si noi de soare si am facut putina plaja adhoc timp in care fetele alergau de colo colo. Cineva le-a remarcat vanataile de pe maini si le-a intrebat daca le doare si cum s-au lovit.

– Aaa, acum nu ne mai doare, au raspuns ele in cor. Dar n-ati vazut ce avem pe picioare, au mai strigat in timp ce fugeau dupa minge.

Au lasat in urma cateva persoane foarte ingandurate, care nu stiau cum sa ne abordeze 🙂 .

– Stiti, fac scrima, de-asta au liniile acelea vinete pe maini, i-am raspuns colegei de banca care se uita insistent la mine. Cu tot echipamentul de protectie, mai scapa si cate o lovitura pe langa.

– Aaa, deci despre asta era vorba, imi raspunde doamna usurata. Chiar ma miram ca nu pareau vanatai de la bataie.

– Dar cum arata vantaile de la bataie? am intrebat si eu

– Ei, nu conteaza, dar de ce nu ati ales alt sport pentru ele. De ce nu le dati la balet? Totusi, sunt fete, si sa stea asa cu vanataile alea pe maini…

– Sa zicem ca sunt copii… Iar vanataile sunt ceva inevitabil pentru niste copii care se joaca, care alearga sau care fac sport. Probabil ca doar copiii tinuti in casa sau pe banca in parc, nu au vanatai sau julituri.

Doamna de langa mine nu  m-a contrazis dar in 10 minute si-a luat fetitele imbracate frumos, cu rochite cu volane, si a plecat putin mai departe, pe o alta banca.

As fi vrut s-o intreb are ea ce facea cand era mica si iesea “afara, in fata blocului”? Oare nu se alerga cu ceilalti copiii? Oare nu si-a spart niciodata buza nereusind sa prinda bara covoare cand se juca de-a Nadia Comaneci? Oare nu mergea sa fure corcoduse si mere verzi de prin gradinile blocurilor? Adica e frumos si sa te joci cu papusile, dar nu-i ok sa faci doar asta.

Am vazut in parc copii care se joaca fotbal pe tableta. Sau care isi hranesc si au grija de animalutele lor virtuale. Sau care nu au voie la nisip pentru ca-si murdaresc hainele. Sigur, o sa-mi spuneti, ei macar stau la aer in parc, sa nu-i uitam pe cei care stau inchisi in casa cu ochii-n televizor.

Cred ca noi, adultii am luat-o putin razna. Ne protejam copiii de toate pericolele posibile si imposibile, incercam sa-i crestem intr-un glob de sticla unde sa nu-i atinga nimic si ne imaginam ca facem toate astea pentru ei. Pentru ei platim atatea meditatii la pian, la engleza, francez si germana, ca sa-si faca un rost cand vor fi mari. Dar intrebarea este: Ce le oferim acum, cat sunt inca mici?

Eu cred totusi, ca vanataile sunt bune. Un copil julit in ambii genunchi si pe coate arata ca se joaca afara, ca alearga. Asta e rostul copiilor, sa se joace, sa alerge si sa transpire. Sa stea nemancati ore in sir pentru ca vor sa mai faca cateva ture cu rolele sau cu bicicleta. Sa vina acasa plini de nisip si cu unghiile negre si sa fie rosii in obraji pentru ca i-a prins soarele. Copiii au nevoie de copilarie iar joaca, parcul, copacii si vanataile nu au cum sa lipseasca din viata unui copil fericit.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB