Vaccinurile: Preventie sau Boala?

Sharing is caring:

Asa cum stiti deja, acest blog este despre intrebari. Si uneori despre raspunsuri…

Meseria de parinte implica un sir foarte lung de intrebari ale caror raspunsuri trebuie sa le gasim singuri, multe dileme pe care trebuie sa le deslusim precum si o multitudine de decizii foarte greu de luat mai ales atunci cand nimeni si nimic nu te-a pregatit pentru acest lucru.

E foarte greu sa iei decizii atunci cand nu ai toate informatiile sau cand nu ai aflat toate parerile. E greu sa decizi pentru altcineva si sa nu stii care vor fi consecintele peste ani de zile.

Dar cel mai greu, este atunci cand traiesti cu niste adevaruri spuse de altii, pe care le crezi dar despre care afli la un moment ca nu prea sunt ceea ce par.

Vaccinurile reprezinta un subiect cu care am crescut intr-o anumita credinta. Am fost si noi vaccinati, ne-am vaccinat (poate) si noi copiii la randul nostru, dorind tot ce mai bun pentru ei.

Dar iata ca dintr-o data ceva nu mai este asa cum stiam, adevarul nu mai este unul singur, iar noua, in calitate de parinti ne revine marea responsabilitate de a lua decizii.

Va invit sa aflati si reversul medaliei in toata nebunia asta a vaccinurilor si va doresc din suflet sa luati cele mai bune decizii pentru copiii vostri.

Mai jos veti citi cateva extrase din cartea “VACCINURILE: PREVENTIE SAU BOALA? – O noua patologie pediatrica”  scrisa de dna dr. Christa Todea-Gross – Editura Christiana – 2012

Daca  vrei sa aflati mai multe, puteti descarca de aici cartea in format electronic.

Si nu uitati: Nu lasati pe altii sa hotarasca in locul vostru. Indiferent despre ce este vorba!

 ———————————————————-//———————————————————-

“Manipularea părinţilor a fost necesară şi uşor de realizat. Bolile contagioase sau “bolile copilăriei” au devenit afecţiunile cele mai de temut şi trebuiau prevenite cu orice preţ. Nimeni nu le‑a explicat părinţilor că banalele infecţii şi “bolile copilăriei” sunt necesare în viaţa unui copil, pentru a‑şi dezvolta o imunitate naturală şi sănătoasă. Imunitatea naturală, câştigată după “bolile copilăriei”, va fi asemenea unui scut protector, atât faţă de o reinfecţie, cât mai ales faţă de o serie de afecţiuni mult mai grave din viaţa copilului, şi apoi a adultului şi a vârstnicului (boli renale grave, infecţii, alergii, tumori, cancer etc.). Cu toate acestea, medicina modernă încearcă să prevină de la început riscul mic, aproape inexistent, al acestor boli, prin intermediul vaccinurilor. Apariţia reacţiilor adverse necesită deseori medicamente: antiinflamatoare, antibiotice etc. În felul acesta, medicina intervine în mod brutal, de fiecare dată, în evoluţia sistemului imun al copilului, pe care o perturbă grav. În “încercarea” de a preveni bolile banale, acute şi contagioase la copii (vaccinarea a eşuat şi în acest caz, fiindcă nu sunt prevenite bolile copilăriei, ci doar amânate, până la o vârstă mai mare, când pot fi cu adevărat grave), s‑a ajuns la distrugerea lentă, sistematică a sistemului lor imun, cu provocarea unei game variate de boli cronice, grave şi nevindecabile: encefalite, meningite, paralizii, boli autoimune, autism, ADHD, leucemie, cancer, sindromul morţii subite la sugar, diabet zaharat, astm bronşic, artrita juvenilă etc.

“Desigur, părinţii sunt liberi să-şi vaccineze sau nu copiii. Libertatea de a acţiona asupra propriei persoane este sacră şi este un dar al Creatorului. Ea este însă adeseori încălcată de oficialii Ministerului Sănătăţii şi Învăţământului, care dau dispoziţii contradictorii şi viclene: “Vaccinarea nu este obligatorie, dar cine nu se vaccinează trebuie să semneze pe propria răspundere”; „vaccinarea nu este obligatorie, dar directorii de şcoli nu au voie să primească copii nevaccinaţi şi, dacă încalcă această regulă, vor fi amendaţi”, motivându-se că elevii nevaccinaţi ar fi un pericol contaminant pentru copiii vaccinaţi. În felul acesta ei recunosc singuri că vaccinarea nu este protectoare şi că degeaba au făcut-o!”

“În Germania, nu mai există obligativitate la vaccinurile din copilărie, încă din anul 1982. Acelaşi lucru îl constatăm şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene, unde vaccinurile nu mai sunt de multă vreme “obligatorii”, ci doar “recomandate”. Cu toate acestea, în ultimii ani, şi aici se duce o propagandă pro‑vaccin tot mai intensă, pe toate căile posibile: emisiuni TV şi radio, publicitate intensă, cărţi, pliante şi afişe care vor să dovedească eficienţa maximă a vaccinurilor şi mai ales gravitatea bolilor de copilărie.”

“România este cea mai vaccinată ţară europeană contra tuberculozei şi are cea mai multă tuberculoză între ţările europene (în statistica anului 2004, de 10 ori mai multă tuberculoză decât media europeană); pe de altă parte, ţările nordice nu şi-au vaccinat niciodată populaţia contra tuberculozei şi astăzi se pot mândri cu o statistică 0 (zero) cazuri.”

În România, din analiza legilor în materie, nu rezultă în mod expres că vaccinurile sunt obligatorii (d.p.d.v. legal, nu există niciun articol care să instituie în mod expres obligativitatea vaccinurilor). Poziţia medicală este una opusă, ca şi când vaccinurile ar fi obligatorii. Dezinformarea începe încă din maternitate, unde nou‑născuţii sunt vaccinaţi imediat după naştere, fără acceptul în scris al mamei (fiind încălcat grav dreptul pacientului la “consimţământul informat”), apoi continuă la cabinetul medicului de familie. Presiunile făcute de către autorităţile sanitare asupra medicilor de familie, pentru a‑i vaccina pe toţi copiii, sunt transmise de către aceştia mai departe părinţilor, cu convingerea că “imunizarea” face doar bine.”

“Se preconizează că, în decurs de 30 de ani, toţi copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli eruptive, infecto‑contagioase (rubeolă, rujeolă etc.), tratabile şi vindecabile în 3‑7 zile, şi care au menirea să le întărească sistemul imun, ci vor suferi o viaţă întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante.”

 

 

 

Sharing is caring:

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Am fost acolo cand s-au donat echipamente in valoare de 26.000 de eur
    Sharing is caring:

    Ma bucura foarte tare atunci cand pot sa vad cu ochii mei rezultatele campaniilor facute pentru diverse cauze si de […]

    Sharing is caring:
  • Toate informatiile de la conferinta Social Moms: “Cum crestem copii sanatosi”
    Sharing is caring:

    Evenimentul a avut ca tema principala afectiunile de sezon si bolile copilariei si a fost primit cu multa curiozitate atat […]

    Sharing is caring:
  • Povestea unei nasteri
    Sharing is caring:

    Astazi am facut o scurta calatorie in timp, m-am intors in urma cu 4 ani si jumatate, cand am nascut-o […]

    Sharing is caring:
  • Life in plastic it’s not fantastic!
    Sharing is caring:

    Uneori ma sperie rapiditatea cu care se dezvolta tehnologia in prezent si mi-e greu sa inteleg faptul ca unele produse […]

    Sharing is caring:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*