Spune-mi cum te simti!
Am inceput anul pe blog sub auspiciile tenisului si pentru ca lucrurile se leaga, o sa mai cititi cateva articole pe tema. Nu este nimic premediat (dar cu siguranta nici coincidenta nu este 🙂 ) doar ca ma fascineaza modul in care sunt pregatiti sportivii ca sa devina campioni si mi-e foarte clar ca exista o formula foarte simpla care poate fi replicata cu succes pentru aproape oricine, inclusiv pentru copii. Marea mea dilema este de ce nu se face acest lucru in sistemul de invatamant, dar pana voi gasi un raspuns la aceasta intrebare va curge multa apa pe Dambovita.
Tenisul este doar un pretext pentru acest gen de articole, dar este singurul sport (pana acum) care mi-a oferit material de studiu si exemple concrete despre cat de importanta este forta mentala si increderea atunci cand te afli sub presiune si cum uneori un detaliu minor, cum ar fi concentrarea si focusarea pe obiective, poate face diferente uriase. In paralel incerc sa descopar metodele efective care aduc aceste rezultate si mai ales cum pot fi ele aplicate in special la copii. Reframing-ul este probabil printre cele mai importante tehnici de pozitionare in statutul de invingator iar daca vom reusi vreodata sa facem asta cu noi si cu copiii nostri putem declara ca suntem campioni in Meseria de parinte.
Reframing-ul este o tehnica prin care ne putem schimba starile emotionale si gandurile iar cel mai popular exemplu este acela in care privim amenintarile ca oportunitati. Sunt multe exemple pe tema si o sa revin cu alte articole, insa momentan, ca sa raman pe subiect: va aduceti aminte ce si-a spus Roger Federer cand a reusit sa-l invinga pe Nadal dupa multe meciuri pierdute in fata lui si in conditiile in care pronosticul pentru meci nu era absolut deloc in favoarea lui?:
“Am intrat relaxat pe teren pentru ca eram intr-o forma foarte buna. Mi-am zis ca Nadal, desi a reusit sa ma bata de cateva ori, a facut-o pe suprafata lui preferata, ceea ce nu ar fi trebui sa conteze pe iarba sau pe suprafata dura. Nu trebuie sa te dai batut niciodata.”
Ieri, Simona Halep s-a calificat in semifinalele turneului Premier de la Sydney si toata lumea atribuie acest succes chimiei incredibile care exista intre ea si antrenorul ei, Darren Cahill. Fiind o fire incapatanata, asa cum ea singura declara, nu suporta sa i se spuna ce sa faca. Insa antrenorul australian se pare ca stie cum sa-i citeasca aceste trasaturi si cum sa apese butoanele potrivite pentru a o motiva. Iar dovada e modul în care antrenorul de 50 de ani a intervenit în două momente cruciale ale meciului cu Karolina Pliskova in sferturi, la Sydney.
Chiar daca tensiunea plutea in aer, Darren s-a asezat calm langa ea si in loc sa o bombardeze cu indicatii tactice, a incercat sa ia presiunea de pe umerii ei: “Fii pozitiva. N-ai nicio problema. Fii agresiva. Chiar daca vei pierde game-ul va fi 5-5. Nu e nicio drama. Totul e sub control“.
Scenariul s-a repetat in al doilea set cand intr-un moment de cumpana, Cahill a venit agale pe banca, s-a asezat langa ea si inainte de orice indicatie s-a interesat de starea emotionala a Simonei: “Spune-mi cum te simti“. Dupa ce a ascultat-o, antrenorul australian a avut un discurs motivant: “Vreau sa vad daca o lasi pe ea sa dicteze ritmul in acest ultim game sau daca vei da tu tonul. Fii agresiva si incheie meciul.” Si exact asta a facut Simona! (sursa)
Foto: GettyImages
Siuatia pe care v-am descris-o mai sus nu este ceva singular. Antrenorul anterior, Wimm Fissette, inainte de calificarea romancei in seminalele de la Wimbledon (2014) declara ca:
“Nu vorbim despre rezultate ci despre cum sa-si imbunatateasca jocul. Obiectivul este jocul ei şi apoi rezultatele vor veni de la sine. Rezultatele nu le poţi controla, dar putem să-i facem jocul cât mai bun posibil. Dacă ai câştigat şase titluri într-un an asta înseamnă că eşti un jucător mare. La acest nivel, este vorba numai despre detalii. Anumite mici detalii vin odată cu încrederea, astfel că asta a fost problema mea: cum să-i dau Simonei încredere pe teren?” (Sursa)
Va spun tot timpul ca Meseria de parinte este cea mai grea din lume pentru ca nimeni si nimic nu ne pregateste pentru asta. Insa acum imi dau seama ce ar trebui sa facem cu totii ca sa pornim cu dreptul: o scoala de antrenori 🙂 .
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile de pe Meseriadeparinte.ro nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.
Interesant atat articolul, cat si ideea de a privi Meseria de parinte ca pe una de antrenor.
Multumesc, Valentina! 🙂