Si care-i problema sa fii gunoier?
Miercurea vin gunoierii. Dis de dimineata, tomberoanele sunt aliniate la poarta, la fel si cainii care asteapta semnalul sonor al masinii ca sa inceapa sa latre. Stradutele de la noi sunt foarte inguste si majoritatea cu sens unic, asa ca masina de gunoi face foarte multe manevre ca sa ia anumite curbe, iar uneori merge in marsarier pe distante foarte lungi. Adevarul este ca masina de gunoi este fascinanta cu beculetul care palpaie, cu tomberoanele ridicate si date peste cap 🙂 .
Gunoierii sunt si ei de treaba. Pe langa faptul ca ne scapa de o problema pe care nu am putea sa o rezolvam singuri, de multe ori fac si putin spectacol doar ca sa ne amuze pe noi. In fiecare miercuri, gunoierii si masina de gunoi au devenit traditie.
Va povestesc toate astea pentru ca unul dintre cele mai “motivationale” indemnuri cu care se confrunta copiii este “invata ca sa nu ajungi gunoier”. Am auzit atat de des aceste cuvinte si de la oameni din medii atat de diferite incat nu pot sa nu ma intreb de fiecare data, “care Doamne iarta-ma, e problema cu gunoierii“? De e atat de grav sa fii gunoier? De cand e o rusine sa muncesti si cu ce sunt mai bune alte meserii? De ce trebuie sa fim cu totii medici sau ingineri, oare inca nu ne-am dat seama ce se intampla cand toata lumea are diplome dar nimeni nu stie sa faca nimic?
Pentru ca nu-i asa, ii blamam pe gunoieri dar totusi nu am putea trai fara ei. Gunoiul se strange iar noi suntem prea finuti si intelectuali si nu stim ce sa facem cu el. Dar nu-i problema, pentru asta avem oameni care ocupa. Oameni pe care ii platim dar nu ii apreciem si am muri de rusine daca am fi in locul lor. Nu e nevoie de foarte multa imaginatie ca sa ne dam seama ce ne-am face daca nu ar mai exista gunoieri.
Pe de alta parte, de ce le spunem copiilor sa invete “ca sa nu ajunga gunoier” in loc sa ii indemnam sa invete astfel incat sa poata sa faca ce vor? E mai important sa nu ajungi ceva sau sau e mai important sa ajungi ce-ti doresti? Cunosc atatia oameni care au urmat indemnul transmis cu atat pasiune si care intr-adevar nu sunt gunoieri. Dar fac ei oare ce isi doresc sa faca sau mai ales ce “stiu” sa faca? Si-au atins menirea in viata sau singura lor realizarea este ca au evitat sa “fie gunoieri’? Sunt acesti oameni fericiti? Nici gand, si asta pentru ca nu au stiut niciodata sa aleaga, n-au stiut sa-si valorifice talentele native si urmat calea sigura care i-a tinut cat mai departe de meseria de “gunoier”.
Le spunem copiilor cand sunt mici ca “meseria e bratara de aur”. Apoi ne contrazicem singuri si le spunem ca e rusine sa fii gunoier. Si ii indemnam sa invete ca sa aiba un serviciu bun, cu un salariu bun, sa-si ia o casa si o masina iar apoi sa astepte pensia. Dar nu le spunem niciodata ca e important sa invete pentru ei. Ca ei sunt singurii beneficiari ai efortului lor. Ca atunci cand vor fi mari e important sa poata sa aleaga, sa nu se roage de altii ca sa fie alesi. E important sa poti sa faci ce vrei, sa nu fii obligat sa traiesti o viata facand ce vor altii. E important sa fii liber si independent iar pentru asta e nevoie de educatie. De-asta e important sa invete si nu ca sa nu ajunga gunoieri.
Nu e nicio problema sa vrei mai mult, sa fii mai sus. Dar asta inseamna sa visezi si sa-ti urmezi visele. Inseamna sa stii ce vrei si sa stii ce ai de facut ca sa ajungi acolo. Si da, pentru asta e bine sa inveti! La fel, nu e nicio problema sa fii gunoier, e o meserie ca oricare alta. Dar intr-adevar este o problema daca poti si vrei mai mult iar locul tau ar fi in cu totul alta parte. Si da, pentru asta chiar e bine sa inveti!
