Primul meu (super) talcioc!

A venit Talciocul, a trecut Talciocul!

O initiativa extraordinara organizata de Delia, Bogdana, Nicol, Lumi si Gena,  in care s-au implicat multe alte persoane cu suflet. Talciocul a fost dedicat unei cauze umanitare, taxa de participare precum si o parte din vanzari au fost donate catre Bibi.

Eu personal ma bucur tare mult ca am participat, din mai multe motive:

In primul rand, am putut sa-l ajut pe Bibi. E adevarat,  cu o suma mica comparativ cu suma de care este nevoie pentru tratament. Dar am invatat o lectie de viata, pe care ar trebui sa ne-o insusim cu totii. Din putin se aduna mult. Oricat de putin am dona, cu cat suntem mai multi, cu atat suma creste. (Este daca vreti, principiul mutualitatii aplicat in  asigurari, cand un prejudiciu (mare) al unei persoane este preluat de toate persoanele din grup, prin cotizarea cu o suma mica. Sau cum a fost campania “1 leu pentru Ateneu”, la vremea respectiva eram 23 de milioane de locuitori in tara. Daca fiecare dadea 1 leu, s-ar fi strans 23 de milioane de lei). Cand am inceput sa ma implic, au existat destule voci care mi-au zis ca nu am ce face??, daca vreau sa donez de ce nu dau o suma si gata. La ce sa ma agit atata, sa colectez lucruri, sa le sortez, sa le vand… Pentru mine e simplu si am crezut ca si pentru ceilalti: oricat as dona eu sau altcineva, suma obtinuta din vanzari e un plus.  Faptele sunt evidente, mai mult de atat nu stiu ce as mai putea adauga: Organizatorii au strans suma de 3.900 lei iar eu am strans 500 de lei deci un total de 4.400 lei.

In al doilea rand, ma bucur tare mult ca am cunoscut multe persoane pe care le stiam doar din mediul virtual (FB sau bloguri). Si aici este o lectie de viata. Mult timp nu am vrut sa aud de FB, mi se parea o preocupare superficiala si puerila. Pana mi-am dat seama de potentialul extraordinar pe care il are, pentru ca evident, poti sa stai pe FB sa pierzi timpul aiurea si sa dai like-uri sau poti sa construiesti campanii, relatii umane si sa te dezvolti. Este o chestiune de alegeri personale.

   Mai multe poze aici, multumim Dedi.

Un alt motiv de bucurie este ca am experimentat live ce inseamna sa vinzi si sa intri in contact direct cu oamenii. Un prilej de socializare, de “sondat” piata si de aflat pareri in general. Coroborand aceste pareri cu trendul vanzarilor 🙂 as spune ca ideale pentru acest gen de eveniment sunt produsele cu personalitate, cu preturi nu foarte mari si eventual cu o poveste personala. Nu se preteaza “firmele”, “designerii” si produsele cu preturi mari indiferent de motivatie.

Copiii au fost o categorie aparte de vizitatori. Au navalit cu bucurie in cutia cu jucarii, au facut sezatoare si s-au simtit ca la locul de joaca – cel putin asa am perceput eu si imi doresc foarte mult ca la urmatorul eveniment (in functie de participare, locatie si alte conditii care nu depind de mine) sa organizez un loc special pentru copii, unde sa aduc si mai multe “puncte de atractie” nu neaparat pentru vanzare ci pentru a-i tine ocupati si fericiti in timp ce parintii se ocupa cu “treburi de oameni mari”. O mentiune speciala pentru Chiti, cu care m-am distrat super bine, am povestit si am negociat diverse tranzactii printre hohote de ras. I-am promis ca o sa-i prezint doi “pisoi” (aka Andreea si Alexandra) dar nu am mai apucat, pe motiv de scandal si “vreau sa stau cu maaaaaaaamiiiiiiiiiiii” finalizat cu luat pe sus, bagat in masina lui tati, facut cu mana pe geam si la revedere. Poate la urmatorul eveniment, mai ales daca reusim sa organizam si locul pentru copii, or sa se lege prietenii si intre cei mici asa cum se leaga intre cei mari.

Ultimul motiv pe care o sa-l mentionez, este ca privesc cu incredere in viitor.  Capatand experienta si cunoscand oameni cu care rezonez stiu ca putem face mult mai multe. Apar idei noi, se cauta si se gasesc oportunitati si asa cum spuneam, din putin se poate strange mult.

As vrea sa multumesc in special celor m-au ajutat sa colectez lucruri, celor care au donat si celor care au cumparat. Sunt foarte multi, nu pot sa-i mentionez pe toti pentru ca pe unii nu-i cunosc personal iar altii prefera sa ramana anonimi. Cativa dintre ei sunt Jhn, Raluca, Mihai, Mihai, Louise, Alina, Simona, Elena, Radu, Dana, Cristi.

Comenteaza cu contul de FB