O învățătoare refuză să participe la ”experimentul” generat de ”haosul școlii online”: Ministerul Educației trebuie să vină cu reguli clare

Gabriela Șerban, învățătoare la Școala „Henri Mathias Berthelot” din Ploiești, postează în fiecare zi pe ”Clasa de Poveste” câte un clip în care elevii săi de clasa I povestesc curiozități pe care le-au aflat după ce au studiat un obiect, un animal sau un fenomen care începe cu litera zilei. Așa desfășoară învățătoarea școala de acasă, cu activități, teme și jocuri, fără să îi aducă pe copii în fața calculatoarelor.

Gabriela Șerban consideră că școala pe internet, așa cum se desfășoară acum, în lipsa unor reguli elaborate de Ministerul Educației, a generat haos și refuză să participe la un astfel de ”experiment social”. ”Deoarece clipele pe care le trăim sunt unice și greu de analizat, așteptăm de la Ministerul Educației repere clare, generale care să ne permită intervenția personalizată, care să vizeze competențele specifice, dar și susținerea emoțională a elevilor și a părinților lor, în aceste timpuri tulburi”, declară învățătoarea.

Gabriela Șerban (foto) povestește, într-un interviu, cum lucrează cu elevii săi în această perioadă și care sunt argumentele pentru care nu este de acord cu școala online așa cum se întâmplă ea acum, în România. În locul cursurilor pe internet, învățătoarea a ales o altă modalitate de conectare cu copiii: ”Le trimit  zilnic mesaje audio personalizate, le dau teme… Practic, viața noastră nu s-a schimbat, lucrăm acasă la fel cum am fi făcut la școală. Copiii continuă să progreseze, doar că totul se întâmplă în modul nostru de poveste.”

Despre școala online și refuzul de a participa la ”acest experiment social”

Înainte de a începe să detaliez părerea mea despre evenimentele pe care le trăim zilele acestea, aș vrea să mă lumineze instituția care reprezintă puterea decizională a educației în României ce înseamnă ”școală online, școală virtuală”!?! Printr-o simplă verificare pe Wikipedia, definiția termenului virtual este ceva care nu există efectiv, ci este doar o posibilitate, o probabilitate.

De ce cred că facem parte dintr-un experiment social? Un experiment social este un fel de cercetare psihologică sau sociologică pentru testarea reacției oamenilor la anumite situații sau evenimente. În acest moment, conceptul de ”școală virtuală” este neclar, nou, inexistent în România și s-a introdus fără o pregătire în prealabil, fapt ce mă determină, fără a suferi de teoria conspirației, să cred că se dorește acest haos, deoarece ar fi fost extrem de simplu să se facă lumină cu reguli clare.

Precizez că învățământul virtual nu este o știință, așa cum sunt psihopedagogia și didactica ce stau la bază funcționării învățământului românesc. De aceea, a acționa din inerție sau după informațiile zilnice, contradictorii ale MEC, având un comportament superficial, care ne îndepărtează de la obiectivul nostru principal (calitatea învățământului) și de la etica meseriei noastre (binele științific și emoțional al copilului), nu este una dintre cele mai bune soluții.

Deoarece clipele pe care le trăim sunt unice și greu de analizat, cred că reperele primite trebuie să fie clare și coerente, să permită intervenția personalizată, să dovedească poate, pentru prima dată, încrederea în capacitățile noastre didactice, chiar și la distanță. Eu încă aștept!

În ceea ce mă privește pe mine și pe cei 34 de elevi care sunt responsabilitatea mea profesională, am studiat atât calitatea, cât și necesitatea diverselor modalități de comunicare (zeci de platforme, de site-uri educaționale), am fost foarte atentă la informațiile de interes public transmise de diverse persoane cu funcție decizională din MEC (contradictorii de la o zi la alta) și am decis să nu schimb nimic din modul în care comunicam școlar și extrașcolar cu ei, până acum. Am decis să continui proiectele săptămânale pe care le desfășor integrat de doi ani, la Clasa de Poveste.

M-a uimit însă zona virtuală, până ieri, o lume calitativă, cu sute de exemple de activități didactice de calitate. Pleiada de site-uri cu platforme educaționale ce ne-au invadat a creat zeci de postări de tipul ”Priviți cum m-am conectat eu!”, postări ce nu constituie exemple de bune practici, metode sau tehnici bune de urmat.

Lipsind cu desăvârșire în aceste clipe specialiștii, neexistând o știință la care să ne raportăm, cred că lumea noastră didactică va avea de suferit, dacă nu revenim la vechea noastră meserie. De aceea, pentru că singurul lucru important și comun al acestor zile rămâne inteligența noastră, a celor mai importanți intelectuali ai României, profesorii, cred că ar trebui să ne oprim din acest haos creat și să alegem care este cel mai bun comportament didactic pentru elevii noștri, deoarece, așa cum nu există un tratament universal valabil, așa nu poate exista o unică metodă alternativă universal valabilă pentru înlocuirea școlii.

Deoarece clipele pe care le trăim sunt unice și greu de analizat, așteptăm de la MEC repere clare, generale care să ne permită intervenția personalizată, care să vizeze competențele specifice, dar și susținerea emoțională a elevilor și a părinților lor, în aceste timpuri tulburi.

Vom avea o vreme să ne împrietenim din nou cu noi, cu oamenii la care ținem, cu familiile noastre, cu sufletele noastre. Din toată nebunia asta, vor apărea și lucruri bune, poate mărețe. Mulți părinți își vor descoperi copiii, frații își vor construi relații, fiecare dintre noi va sta cu el însuși… și cumva va trebui să supraviețuim. Am auzit de curând următoarea frază: ”Moare o lume pentru ca alta să se nască!” și cred că suntem extrem de valoroși și de importanți pentru Dumnezeu, de ne-a ales pe noi să facem această schimbare.

”Schimbarea trebuie făcută treptat…”

Mesajul pe care vreau să îl transmit este că, dacă fiecare dintre noi și-a creat o identitate și a dezvoltat niște deprinderi corecte de lucru la elevi, de ce este nevoie acum să schimbăm lucrurile doar pentru că mediul s-a schimbat? De ce toată lumea a sărit să schimbe tipul de predare, de recapitulare, de evaluare când nici noi și nici copiii nu eram învățați așa și nici nu există reguli clare în privința modului în care ne desfășurăm activitatea în această perioadă?

Refuzul meu este legat de participarea la haosul numit școală virtuală, nu la relația de colaborare cu părinții și copiii în aceste zile, ba chiar cred că legătura cu copiii trebuie să fie una emoțională, mai profundă decât a fost până acum. De aceea, chiar dacă lumea este în schimbare, schimbarea trebuie făcută treptat, deoarece noi operăm cu minți și suflete fragile și nu putem face experimente.

Foto: Clasa de poveste

Comenteaza cu contul de FB