Nu o sa-ti vina sa crezi cum le-am convis pe fete sa citeasca

Dupa postarea de ieri, in care spuneam ca cineva de 10 ani tocmai a terminat de citit (prima) carte de aproape 600 de pagini, am primit foarte multe mesaje si la fel de multe felicitari 🙂 . Cineva mi-a spus ca nu cunoaste niciun adult care sa fi citit o o carte cu atatea pagini 🙂 .

In majoritatea mesajelor eram intrebata cum de am reusit sa-mi conving fetele sa citeasca, intr-o era in care telefoanele, jocurile online si whatsapp-ul fac legea. Adevarul este ca nu e neparat vorba ca le-am convins, este chiar o placere pentru ele sa citeasca si o sa va povestesc imediat cum a inceput totul.

Dupa ce am nascut cumva prioritatile mele s-au schimbat, iar asta e de inteles. Aproape 4 ani nu am citit decat “Mama si copilul” iar cand in sfarsit si cea mica a implinit 1 an,  lucrurile au intrat intr-un oarecare echilibru, asa ca am zis ca e cazul sa mai pun si eu mana pe o carte sa ma mai aerisesc la cap.

Zis si facut, mi-am comandat asa, cam un metru de carti 🙂 si dupa ce le-am primit, a inceput distractia. De fiecare cand le duceam pe fete la somn imi luam si o carte in ideea sa citesc cateva pagini pana adorm ele. Doar ca eram atat de obosita si epuizata incat adormeam inaintea lor, inevitabil cu cartea pe piept si cu ochelarii pe nas. Pentru ele a fost o joaca foarte amuzanta asa ca si-au luat si ele cate o carte cu care sa doarma. Asa au inteles ele, ca e bine sa dormi cu o carte pe piept 🙂 . Si mai amuzat este ca nu s-au multumit cu cate o carte pentru copii ci si-au ales cate o carte de la mine. Au fost incredibil de fericite cand le-am zis ca pot sa pastreze cartile respective si chiar sa scrie pe ele. Ideea e ca isi luau cate un creion si mai subliniau cate un pasaj, asa cum vazusera ca fac eu.

Dupa vreun an de la aceasta intamplare, timp in care obiceiul de a dormi cu o carte in brate s-a impamantenit, am dat-o si pe Andreea la gradinita. Avea in jur de 2 ani si nu dormise cu nimeni altcineva decat cu mine asa ca am presimtit ca or sa fie ceva probleme cu somnul de pranz. Dar m-am pregatit sufleteste pentru pasul cel mare, ma bazam in primul rand pe faptul ca o avea pe Alexandra (au dormit impreuna chiar daca erau in grupe diferite) si in al doilea rand ca isi putea lua cartea cu ea. Aceeasi carte pe care si-o alesese cu un an in urma si cu care adormea bustean atunci cand o lua in brate.

Am inceput gradinita si cand am decis ca e momentul sa si doarma la pranz i-am explicat doamnei care e faza cu cartea, ca este la dulapior alaturi de pijamale si sa o lase sa doarma cu ea.

Cand am venit dupa amiaza sa le iau, Andreea toata plansa, nedormita si suparata ca si-a pierdut cartea.

O intreb pe educatoare ce s-a intamplat si imi spune ca intr-adevar, Andreea a fost foarte cooperanta, si-a adus pijamalele de la dulapior, s-a schimbat si s-a asezat sa se culce cu cartea in brate. Cand… stupoare! Dna educatoare a vazut titlul cartii 🙂 .

– Doamna, cand am vazut titlul cartii i-am luat-o, va dati seama ca nu puteam sa o las si sa o vada si ceilalti copii.

– Cum asa? Care e problema?

– Pai n-ati vazut cum se numeste?

– Normal ca am vazut, doar de la mine a luat-o! Si ce daca o vedeau si ceilalti copii, oricum nu stie niciunul sa citeasca 🙂 . Va rugasem doar sa o lasati sa o tina langa ea, pentru ca asa e obisnuita sa doarma.

Nu a fost chip sa o conving asa ca din seara respectiva am stabilit cu Andreea sa isi ia alta carte cu care sa doarma la gradi. Adevarul e s-a dovedit mult mai cooperanta decat educatoarea.

Si ca sa intelegeti care era problema, cartea se cheama “Femeie alba, moarta” 🙂 si este genul acela de roman usor, de citit cand vrei sa-ti eliberezi mintea de la altele. Andreei i-a placut foarte mult coperta, de-asta si-a ales-o, pentru ca era albastra si avea o tanti draguta cu parul lung.

femeie alba moarta

Trecand peste aceasta aventura care si acum ma face sa zambesc, marele secret este banal de simplu. Este vorba de exemplul personal pe care li-l dau, prin simplul fapt ca de fiecare cand am putin timp liber prefer sa citesc o carte. Zi de zi, s-au obisnuit sa ma vada citind, chiar si cand se uita la vreun film sau la vreo emisiune preferata eu stau langa ele si citesc. Sunt aproape 5 ani de cand nu ma mai uit la televizor decat accidental asa ca (teoretic 🙂 ) am o groaza de timp in  care sa citesc si de multe ori si ele se aseaza langa mine cu o carte interesanta in mana.

O alta intamplare care mi-a dat de gandit, s-a intamplat intr-o vara, la mare, cand Alexandra terminase clasa intai. Eram in curtea hotelului si noi doua citeam iar Andreea colora ceva, tot pe o carte evident, in timp ce toti copiii care mai erau prin zona, se jucau pe telefoane. Si toti parintii, pe rand, veneau si-mi spuneau, “vaaaai, ce fete cuminti ai. Cum stau ele amandoua si citesc si coloreaza, nu ca astia ai nostri, pe telefoane toata ziua“. Am facut ochii mari la fiecare si am zambit politicos, in timp ce imi muscam limba sa nu le zic “pai stai putin, cine doamne iarta-ma i-a dat telefonul? Nu tu? De ce nu i-ai dat o carte in schimb? Ca sa dai vina pe copil ca nu te asculta si nu pune si el mana sa citeasca?“.

Daca vreti sa-i faceti pe cei mici sa iubeasca lectura, doua sugestii am pentru voi. In primul rand aratati-le ca si voi faceti acelasi lucru. Daca ii trimiteti sa puna mana pe carte iar voi in timpul asta butonati televizorul, cu siguranta nu ati rezolvat nimic. Aduceti-va aminte ca cei mici fac ce vad, nu ce li se spune.

Iar in al doilea rand, luati-le telefonul ala care le ocupa tot timpul si puneti-i sa coloreze si sa citeasca. Si in nici un caz nu le lasati telefonul in vacante, in parc sau seara la culcare. Ganditi-va ca nu le faceti niciun serviciu, singurul avantaj este pentru voi, caci in acest mod practic va cumparati linistea.

Si ca veni vorba, prima carte pe care am reusit sa o citesc dupa vreo trei ani de “Mama si copilul”, a fost “Totul se intampla inainte de 6 ani”. Am aflat de acolo incredibil de multe informatii vitale despre comportamentul copiilor si am invatat ca cei mici au nevoie de noi sa ii modelam. Si ca noi, parintii, suntem singurii responsabili pentru comportamentele pe care cei mici le invata in copilarie.

Daca vreti si voi sa cititi cartea “Totul se intampla inainte de 6 ani“, lasati un comentariu.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile de pe Meseriadeparinte.ro nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB

19 thoughts on “Nu o sa-ti vina sa crezi cum le-am convis pe fete sa citeasca

  1. Foarte interesant articolul! Voi încerca sa aplic si eu metoda ta la copii mei. Ma intereseaza si pe mine cartea!

  2. Mă interesează cartea! Dat fiind ca sunt profesor, umblu cu manuale, cărti, dar și citesc foarte mult. Deja micuții sunt familiarizați cu domeniul! Iubesc cărțile! Imi pot deschide o librărie cu jocurile și cărțile cumpărate!
    Mulțumesc. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *