Mergem la inot!
In vacanta de Paste am profitat de cele doua zile cu soare si am raspuns invitatiei celor de la Pescariu Sport&Spa de a le face o vizita pentru a vedea clasele pe care le organizeaza pentru copii.
Acasa, le-am povestit celor mici cat de frumos este acolo si le-am zis ca pot sa-si aleaga un curs dintre inot, dans, gimnastica, yoga sau karate. Mai erau cateva dar nu am vrut sa le bulversez prea tare.
– Deci, ce alegeti?
– Mergem la toate!
– Nuuu, n-ati inteles. Va alegeti fiecare un curs, ce va place voua cel mai mult. Da?
– Da?
– Deci?
– Mergem la toate!
🙂 .
Greu de ales, le inteleg perfect. O sa va povestesc in curand despre fiecare curs in parte dar astazi ne oprim la inot. Pentru ca, in timp ce discutam, au inceput Sirenele din Insula Mako iar asta le-a convins ca vor sa invete sa inoate 🙂 .
Alexandra se descurca cat de cat, invatata de noi, in special la mare, insa Andreea doar cu colacul si cu mine sau cu Cristi prin zona. Asa ca am avut putine emotii cand ne-am dus la bazin, ma gandeam ca acum imi zice sa sar si eu in apa (nu ca nu mi-ar fi placut 🙂 ).
Am avut emotii si pentru ca ele sunt foarte selective in privinta oamenilor cu care interactioneaza. Daca nu le place de cineva si daca nu exista chimie cu acea persoana, refuza orice colaborare. Iar daca persoana mai este si profesor/instructor, atunci situatia e si mai grava. Imi aduc aminte ca Alexandra a renuntat la balet pentru ca doamna i-a zis ca e rasfatata iar la dansuri nu au mai vrut pentru ca doamna tipa prea tare.
Deci, am ajuns la bazin. Cele mici erau foarte incantate si determinate sa invete sa inoate asa ca totul pareau sa fie in favoarea noastra. Aveau si costume de baie noi (intregi, da? 🙂 ) si papuci asa ca s-au schimbat si am plecat sa-l cautam pe instructor. Ne-a intampinat un tanar foarte dragut (il puteti vedea in poze asa ca nu insist foarte mult de ce astea mici au fost ca hipnotizate 🙂 ) si foarte prietenos. Mi-a placut foarte mult cum le-a abordat. A dat mana cu ele si au facut cunostinta, a facut putina conversatie iar apoi le-a intrebat daca vor sa intre cu el in apa. Si asta a fost tot! In acel moment eu am primit liber cum ar veni, nu s-au mai uitat dupa mine decat ca sa-mi faca cu mana, cu gura pana la urechi.
Foarte rapid Andreea a fost echipata cu aripioare si amandoua au primit cate o ustensila de inot ca o bara pe care si-au indoit-o in jurul pieptului si au inceput sa inoate. O ora au stat doar in apa, foarte in largul lor, de zici ca se nascusera acolo. La un moment dat Alexandra a inceput sa stropeasca un baietel care inota pe culoarul vecin si cand m-am uitat, era un coleg de clasa 🙂 .
La finalul orei au iesit din apa putin nedumerite, “Daca tot suntem aici, de ce sa plecam? Noi mai vrem sa inotam!” 🙂 . Silviu le-a explicat ca ora lor s-a terminat, acum vin alti copii dar le asteapta sa revina ca sa se perfectioneze 🙂 . Nu exagerez cand spun ca doar dupa o ora, amandoua stateau singure in apa si inotau fara nicio grija.
Au facut dus si am plecat la vestiare sa se schimbe. Am intarziat acolo vreo ora pentru ca au vrut sa se spele pe par cu samponul de la dus (care evident era cel mai interesant sampon din lume 🙂 ), apoi a trebuit sa le usuc la par (noroc ca erau mai multe uscatoare disponibile si Alexandra s-a mai uscat si singura) iar in final au trebuit sa verifice si sa intrebe fiecare chestie pe care o vedeau: “Mami, i-a uite! Loc de joaca, putem sa mergem si noi?”, “Mami, mergem si la sala sa alergam pe banda?”, “Mami, i-a uite! Au piscina afara, de ce nu are apa?”, “Mami da’ cand pun apa in piscina aia mare putem sa venim si noi?”.
Am rezistat cu greu tirului de intrebari, in special pentru ca ma gandeam si eu cat de frumos trebuie sa fie vara la piscina exterioara 🙂 . Cand am iesit batea un pic briza si pentru ca eram langa lac se simtea ca si cum am fi fost pe malul marii. Eu mi-am petrecut copilaria pe Tineretului iar adolescenta pe Keoke si Studentesc asa ca m-a napadit un val de amintiri frumoase care nu m-au parasit pana acasa 🙂 . Am visat la povestile de dragoste care s-au nascut pe prosopul de plaja, cat de speciala ma simteam pentru ca puteam sa traversez lacul inot (putine fete puteau performanta asta), la verile in care aveam cel mai frumos bronz din cartier (Titan) si cat de libera si independenta m-am simtit. Amintiri foarte frumoase pe care le-am retrait in liniste pana acasa, pentru ca cele mici au adormit in masina, imediat ce am iesit pe poarta clubului 🙂 .
Acasa au mai dormit putin iar cand s-au trezit prima intrebare a fost:
– Mergem la bazin?
– Nu azi.
– Maine?
– Nu.
– Poimaine?
– Nu, e Pastele, mergem dupa.
– Dar sigur mai mergem, da?
– Sigur.
– Mami dar tu ai numarul lui Silviu sa-l sunam sa-l intrebam cand mai mergem?
– Silviu a zis ca ne asteapta, noi trebuie sa ne hotaram cand mergem.
– Mami, dar noi ne-am hotarat sa mergem acum!
😀
Urmeaza alte episoade amuzante despre aventuri la cursul de inot si (nu numai) de la Pescariu Sport&Spa asa ca va astept cu drag pe blog si in zilele urmatoare.
Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB sau sa va inscrieti la Newsletter.
Mai multe poze gasiti pe Pagina de FB Meseria de parinte sau pe Pagina de FB Pescariu Sport&SPA. Tot aici gasiti si toate informatiile despre cursurile pentru copii (si adulti 😉 ) asa ca dati-le si lor un Like, nici nu stiti ce surprize v-au pregatit 🙂 .
