Matematica distractiva

Am avut un inceput de scoala foarte… tumultos sa spunem. Pe fondul unei educatoare cretine neprofesioniste la grupa mica la gradi, au ramas niste sechele nedescoperite, neintelese si netratate care ne-au dat mult de lucru. Peste toate astea, noul program si temele au fost un fel de bomboana de pe coliva.

Mult timp am auzit doar “eu nu vreau sa fac teme, eu vreau sa ma joc”, “dar de ce trebuie sa fac teme?”, “dar nu inteleg nimic!”. Usor, usor lucrurile au intrat in normal, din fericire am avut parte de oameni extraordinari langa noi, si acasa si la scoala.

Cea mai adanca intelegere pe care am vrut sa le-o “plantez” fetelor a fost ca nu “trebuie” sa faca teme. Temele nu sunt o obligatie, sunt ceva ce ar trebui sa faca cu drag.

– Dar eu nu vreau sa fac teme, eu vreau sa ma joc.

– Atunci hai sa ne jucam de ce nu zici asa?

– Dar cum, ca eu “trebuie” sa fac exercitiile astea.

– Dar nu “trebuie”, le faci doar daca vrei.

– Dar daca nu le fac primesc Insuficient.

– Asta e alta poveste. Ideea e ca orice decizie ai lua, exista niste consecinte pe care ti le asumi. Daca nu vrei sa le faci o sa primesti Insuficient, dar e alegerea ta. Nu e ca si cum nu ai sti ce urmeaza. Acum, vrei sa-ti faci temele?

– Nu, nu vreau. Vreau sa ma joc.

– Bine atunci hai se ne jucam. Dar mai intai sa va spun o poveste.

Si asa a inceput totul. Cu imparatul care avea multe fete, pe care nu reusea sa le numere. Pentru ca ele tot fugeau prin castel si se grupau prin camere. Imparatul numara fetele din fiecare camera si vedea cate sunt cu totul ca sa stie cate portii de ciorba comanda la bucatarie. Pana la urma le-a adunat pe toate in sala tronului si le-a trimis 4 in biblioteca, doua sa cante la pian si 5 sa culeaga mere. Si stiti ce s-a-ntamplat, da? Fetele au cules multe mere dar cand sa le imparta s-au luat la cearta pentru ca nu se intelegeau intre ele.

Andreea a vrut si ea o poveste pentru papusile cu care se juca asa ca le-am povestit (iar Alexandra a calculat) cate margele a avut Barbie la gat daca dupa ce i s-au rupt a ramas cu 10 in mana si 37 a cules de pe jos.

Au urmat cutii cu bomboane de ciocolata, de vanilie si de capsuni, mancate, daruite, amestecate.

Concursuri “Stii si castigi” despre “cel mai mic numar din sirul urmator”. Sau “cel mai mare numar natural din doua cifre diferite”.

Purici, flori, pisici, zane… you name it. Orice jucarie sau lucru care le placea putea fi adunat, scazut sau organizat intr-un concurs. Temele se terminau dar povestile (si calculele) continuau in pat pana adormeau 🙂 .

Eu zic c-am reusit. Au trecut aproape trei ani si temele sunt la fel de frumoase. Plus ca are si ajutoare de nadejde 🙂 .

Comenteaza cu contul de FB