Make our Schools Great Again
Un articol din categoria Opinie, scris de Oprișescu Dulgheru Andrei Ștefan.
Abudența de postări despre sistemul de educație din România m-a făcut să simt nevoia să aștern aceste rânduri. Rânduri care cel mai probabil vor aduce incredibil de multe controverse. Rânduri care diferă complet de mărturiile de duzină ale unui absolvent de cicul liceal, viitor student.
Probabil nu toată lumea mă cunoaște atât de bine așa că intenționez să fac niște precizări în legătură cu tiparul de elev în care m-am încadrat.
Am fost un elev complet, cel puțin așa îmi place să cred. Am fost băiatul care a sărit pe geamul de la parter că să chiulească de la matematică dar am fost și singurul olimpic național al clasei. Am fost băiatul care s-a mai dus să fumeze pe terenul de sport în pauză dar am fost și băiatul care a căștigat 14 competiții de dezbateri academice. Am terminat liceul cu 9.80 dar mereu am trăit cu teamă celei de a 10-a absente nemotivate. Mi-am cheltuit bursă de performanță la bere cu colegii , iar serile mi le petreceam scriind pentru The Regents Tribune , o publicație online din Emiratele Arabe din care cu mandrie spun ca mi am mai scos si eu bani pentru ceva tricou ridicol de scump sau pentru cine stie ce alta aberatie mai avem in cap la momentul respectiv.
Nu sunt ipocrit. Nu am fost nici pe departe elevul perfect. Nu am fost un monument al disciplinei dar nici nu am făcut mari abuzuri. Cu toate astea mi-aș fi dorit un sistem care să mă impulsioneze cu adevărat să fiu mai bun.
Cred că sistemul educațional românesc se află pe o pantă descendentă. Iar motivul principial nu este lipsa de table inteligente sau retroproiectoare . Nu pixelii educa un om ci disciplină. Ceva demult defunct în educația românească. Toate postările zecistilor de bacalaureat care “au câștigat” în sistem sunt despre a face învățământul mai plăcut , mai putin sever , mai interactiv și intrinsec mai ușor. Ironic faptul că oamenii care sunt produsul unei munci titanice refuză să numească principala sursă a succesului lor:Disciplină. Parca ar vrea sa o tina ascunsa…
Severitatea trebuie să reapară în școlile care au renunțat la ea și să se menține în școlile care încă o pastreaza.
Trendul liberalizării învățământului eșuează intrinsec în materie de motivație si rezultate și trebuie să înceteze. Am învățat în cel mai bun liceu al județului meu și chiar și acolo am observat anumite efecte ale acestui trend.
1. Devalorizarea Profesorilor în Ochii Elevilor
Nu o să uit niciodată cum la ședinta cu parintii s-a încercat schimbarea profesorului de Istorie pentru că acesta recurgea la notarea cu 3 pentru o lecție neinvatata.
Brutalist vorbind , elevii categorisesc profesorii in “profesori periculoși” si “profesori de treaba”.
“Profesori periculoși” sunt cei pe care ii injuri in pauza dar carora de voie, de nevoie, le respecti ora si te temi sa stai pe telefon in timpul ei sau sa te prezinti cu lectia neînvatata.
“Profesorii de treabă” sunt cei adorati de elevi in mirajul unei relatii de tipul “lasă-mă sa te las”. Chiar daca acestia isi dau sufletul in timpul orelor de cele mai multe ori ajung sa isi piarda vocea printre zgomote de fundal si râsete. In schimb, un lucru nu ajung sa faca. Sa corecteze o tema, pentru ca in general la ora lor nimeni nu o face.
Ni se spune ca “profesorii de treaba” sunt cei de la care înveti din placere. Asta nu e neaparat contrafactual , totusi merita mentionat ca la orele lor inveti doar daca esti atras de materie, in rest majoritatea clasei se complace intr-un lung siruri de chiuluri , rasete si drumuri pana la baie.
Unii dintre profesorii pe care i-am intalnit in acesti 12 ani erau “de treaba” pentru ca nu aveau disponibilitatea sa fie subiect de discutii la sedinta cu parintii sau sa fie sunati obsesiv de catre un parinte suparat pe ei pentru ca au folosit tot spectrul de notare in procesul de evaluare.
Profesorul a ajuns sa aiba doua alegeri : fie da note mici si apar presiuni , fie se complace in cei 3 copii care ii respecta ora.
Mi ar plăcea ca in viitor sa vad un sistem in care profesorii nu mai sunt persecutati , jigniti si amenintati pentru ca isi fac meseria si intrinsec un sistem in care prezenta unui profesor inspira elevilor disciplina si strictete maxima.
2. Notarea “prietenos emotionala” ucide ierarhii
A fi zecist nu inseamna nimic. Zecistii nu ar trebui sa existe, in primul rand. Cu cat mai multi zecisti intr-un liceu cu atat mai putin realist sistemul de notare practicat acolo.
Din proprie experienta , media generala “10” se obtine atunci cand un elev a luat “10” la alea 3 materii importante , iar la restul “10” vine subinteles.
Exista un cod nescris al invatamantului romanesc care stipuleaza ca cei ce nu predau “materii importante” , orice ar insemna asta , trebuie sa noteze folosind sistemul binar 9/10.
Am avut 10 la desen dar rup foaia cand fac conturul. Am avut 10 la muzica dar nu stiu sa citesc o partitura. Am avut 10 la logica dar nu mai stiu care era treaba cu Boethius. Am avut 10 la Latina fara sa stiu sa conjug un verb. Si lista poate continua.
Acest tipar se repeta si astfel se ajunge ca cea mai mica medie generala dintr-o clasa sa fie 9.00
Foaia matricola in sine reprezinta cea mai sumbra minciuna a invatamantului nostru. Daca este sa folosesc notele ca un sistem de evaluare al competentelor mele pot spune ca m-as descurca la fel de bine la Conservator sau Arte Plastice cum m-as descurca la Politehnica sau Litere.
Astfel mediile generale au ajuns un pretext de masturbare intelectuala si totodata un impediment in auto-evaluare si orientarea profesionala.
In tara in care cei cu media generala pe liceu 9.00 pica bacul , casierii cu doua facultati sunt ceva comun.
Mi ar placea ca in viitor sa vad un sistem in care competentele elevilor sunt realist , riguros si clar expuse de situatia scoalara si in care notele din carnet sa reprezinte un ajutor real in orientare profesionala. Acest lucru se poate intampla doar daca disciplina si respectul fata de competenta de evaluatori a profesorilor reapare in sistem.
3. Iluzia Intelectualui de Duzina
Unul dintre motivele pentru care invatamantul profesional din Romania este pe moarte iar piata muncii duce o lipsa acuta de forta de munca pe care, dupa model european , o umple cu lucratori din lumea a 3 a este lipsa ierarhizarii clare.
In tara in care ultimul din clasa are 9.00 este sub demnitatea tuturor sa nu urmeze o facultate. Fie ea una neacreditata si cu cursuri exclusiv online. Cand s-a mai pomenit sudor cu medie generala 9? Acum 50 de ani cu astfel de rezultate erai prdendent la un post de profesor universitar.
Lipsa de ierarhizare face actuala generatie sa isi supraevalueze grav capcitatile. Cand un 6.00 in bac te duce la facultate obtinem o reteta sigura pentru supra-saturarea pieței de munca.
Ca fapt divers , indemnizatia de somaj cu diploma de management e mai mica decat cei 7000 de lei lunar castigati de un sudor. Si totusi e rusine sa ai o meserie.
Mi ar plăcea ca in viitor sa vad un sistem in care exista o reala triere a persoanelor dezirabile sa promoveze la o alta etapa a educatiei.
4. Admiterea la facultăți.
Cu sau fara gripa in aer , cu sau fara masca pe nas trebuie sa aiba loc prin examen.
In majoritatea cazurilor competentele evaluate prin Bacalaureat nu au nici cea mai mica legatura cu materiile studiate in facultate. Generatia care a crescut cu diplome de participare intra la facultati de inginerie cu nota de la Psihologie si nimeni nu vede o problema in asta.
Mi ar plăcea ca in viitor sa vad un sistem in care exista un veritabil concurs pentru ocuparea locurilor universitare si in care doar cei cu adevarati dezirabili statutului de student sa razbeasca.
5. GDPR
Am iubit intotdeauna ierarhiile si competitia. Simpla posibilitate de a ma autodepasi si a raporta rezultatele mele la rezultatele celorlalti a reprezentat un factor enorm de motivatie. Si brusc totul a disparut.
Cand legea GDPR-ului a intrat in vigoare la examenele nationale am fost dezamagit.
Mereu am considerat aceasta masura drept un pretext pentru frauda. Orice schimbare intr-un tabel alfa-numeric trece neobservata. Mai greu daca schimbarii i se asociaza un nume.
Mai mult decat atat justificarile legate de “protectia emotionala” a elevilor slabi mi se par de a dreptul vomitive. Prezenta la un examen implica asumarea unui rezultat. De ce avem un sistem care prefera sa ascunda realitatea pentru a feri un elev de un duș rece care il poate motiva si trezi la realitate? Cand vom iesi de pe bancile scolilor vom fi din nou niste nume, nume a caror incompetenta nu va mai fi ascunsa de un cod, asa ca cel mai bine ne obisnuim din timp cu acest aspect al vietii.
Mi ar plăcea ca in viitor sa vad un sistem care promoveaza asumarea si concurenta.
6. Himerele Vestice
Sistemul de Invatamant Romanesc nu trebuie demonizat. A nu fi demonizat nu inseamna totusi a nu fi criticat.
Daca discrepantele dintre el si sistemele de invatamant populare ar fi fost atat de mari nu am mai fi avut absolventi de scoala romaneasca lucrand in pozitii dezirabile in vest. Inginerii/Informaticieni/Economisti etc romani care ocupa locurile de munca ale nativilor din vest pe salarii de 5 cifre pe luna sunt dovada vie ca discrepantele de rezultat nu sunt mari.
Daca nu poti gasi un defect in sistemul de invatamant din vest dar poti sa vorbesti ore in sir despre cum educatia romaneasca este deplorabila cel mai probabil te afli in pozitia in care propaganda ti-a anulat gandirea critica iar acum trompetezi public delirul tau anti-national.
Mi ar plăcea ca in viitor sa vad un sistem care nu este constant demonizat si in care profesorii primesc creditul corespondent efortului lor. Chiar daca unora vi se pare mai “cool” pe afara.
Ce vreau sa ramana din aceasta postare este faptul ca retroproiectorul , tabla inteligenta si cine mai stie ce materii de studiu pompate prin suport poltic nu trebuie sa inlocuiasca disciplina.
Educatia este un proces de transformare , iar cea mai importanta partea a unui proces de transformare nu este cat de placut este ci unde te duce.
Make our Schools Great Again.
Totodata multumesc pe aceasta cale :
Familiei mele pentru sustinere , Colegiului National Mihai Viteazul pentru sansa de a beneficia de personalul sau didactic minunat , comunitatii de dezbaterii academice din romania pentru faptul ca m-a format in asa fel incat sa apreciez si sa inteleg diversitatea opiniilor din jurul meu si nu in ultimul rand ,tuturor persoanelor care au fost mereu langa mine in acesti ani.
