I’m a big big girl in a big big world
Am trecut de curand prin ce-a de-a doua mare aventura a vietii mele. Am lipsit de acasa o saptamana! 🙂 M-am rupt de tot de familie, copii, teme, mancare, griji, ganduri. A fost o batalie cu mine insumi si cu imaginatia mea cu care ma mandresc intotdeauna, dar care uneori o ia razna si crede ca e de capul ei :).
M-am simtim cumva similar, la 20 de ani cand am plecat singura in New York. Atunci ma gandeam “OMG, ce o sa ma fac singura atata timp?”. Acum ma gandeam “OMG, ce or sa se faca singuri?”.
Cele doua calatorii in sine nu au nimic in comun, nu exista termen de comparatie intre un zbor transatlantic de 18 ore si un drum de 2 ore Bucuresti-Sinaia. Dar spuneti-i asta imaginatiei mele care naste monstri ori de cate ori crede ca are si cel mai mic motiv.
Atunci parca vedeam titlurile ziarelor: ” “Delegatia Romaniei la ICPD+5, din care facea parte si o tanara de doar 20 de ani se afla in avionul care… bla bla bla.”
Acum : “Tragedie pe DN1: o mama a doi copii se afla in masina care… bla bla bla.”
Sinistre ganduri, si atunci si acum, care nu m-au lasat sa dorm multe nopti inainte de fiecare aventura. Diferentele povestile imaginate sunt foarte subtile. Pentru ca desi la suprafata, “tragediile” par la fel, totusi substanta lor, sentimentele generate sunt diferite.
Atunci imi era frica sa mor. Ma gandeam ca sunt tanara, am toata viata inainte si ma apuca plansul de mila mea.
Acum nu mi-e frica sa mor, de fapt n-am nicio treaba. Intr-un fel oarecum sinistru am ajuns in punctul in care sunt chiar curioasa care e nivelul urmator. Dar stiu ca mai am multe treburi de rezolvat pe aici asa ca suspansul continua. Totusi, mi-e frica dar nu pentru mine ci pentru ele. Ma gandesc ce s-ar face fara mine si ma ia plansul de grija lor.
Din fericire, cele mai negre ganduri au fost in final puse la locul lor in santuletul de care apartin de drept, iar evenimentele reale au confirmat ca daca e bine sau rau, doar noi decidem. Toata lumea a supravietuit, – fara daune – iar in final cea mai expusa a fost Luna, care a inceput sa faca febra exact in momentul in care am iesit eu pe poarta. Poate o sa credeti ca e doar o coincidenta, dar ghiciti ce s-a intamplat doua saptamani mai tarziu cand am repetat experienta? 🙂
To be continued…
