V-ati gandit vreodata de ce parintii cei mai precauti in folosirea tehnologie cu propriii copii sunt chiar cei care o inventeaza si o produc?
Steve Jobs s-a numarat printre cei mai categorici parinti atunci cand a vent vorba despre tehnologie si copii. Directorii din Silicon Valley sunt la randul lor vestiti pentru ca isi trimit copiii la gradinite si scoli netehnologizate, care folosesc modelul Waldorf. Sergey Brin si Larry Page, fondatorii Google au fost amandoi la scoli Montessori, la fel ca Jeff Bezos – fondatorul Amazon si Jummy Wales – fondatorul Wikipedia.
Sper ca nu va imaginati ca acestea sunt doar niste coincidente. Am stabilit deja ca nu exista asa ceva 🙂 .
Deja foarte multi parinti intuiesc ca atractia stralucitoare a ecranelor are un efect negativ asupra copiilor. Vedem cu ochii nostri cat de agresivi devin atunci cand le luam telefoanele sau tabletele si modul in care atentia lor este afectata atunci cand nu sunt cu ochii intr-un joc. Si cel mai rau, vedem copii care devin plictisiti, apatici, neinteresati si neinteresanti atunci cand sunt deconectati.
Daca si voi aveti acelasi sentiment sa stiti ca nu sunteti nebuni. Eu am auzit de nenumarate ori ca exagerez, ca traim in era tehnologie si ca e normal, copiii din ziua de astazi nu mai sunt ca noi. Nu degeaba li se spune Digital Kids.
Dar am avut incredere in mine iar acum pot sa va spun ca exista si dovezi stiintifice ca toate device-urile, tabletele, telefoanele si consolele de joc reprezinta o forma de drog digital. Cercetari recente ale imagisticii in domeniul creierului au aratat modul in care cortexul frontal – cel care controleaza functiile executive, inclusiv impulsurile de orice fel – este afectat de aceste droguri digitale exact in acelasi mod precum o face cocaina. Tehnologia afecteaza creierele astfel incat nivelul de dopamina – hormonul fericii, cel implicat in majoritatea dependentelor – creste la un nivel ingrijorator.
Acesta este motivul pentru care Dr. Peter Whybrow (director of neuroscience at UCLA), se refera la ecrane spunandu-le “cocaina electronica”, iar cercetatorii chinezi le numesc “heroina digitala”.
Dr. Andrew Doan (the head of addiction research for the Pentagon and the US Navy), care a studiat dependenta de jocuri video, numeste aceste jocuri si ecranele tehnologice “digital pharmakeia” (echivalentul grecesc al cuvantului “drog”).
Realitatea este ca intre creierul unui copil care joaca Minecraft si un creier afectat de droguri, nu exista nicio diferenta. Arata exact la fel. Si atunci nu trebuie sa ne mai miram cat de greu ne este sa-i luam din fata ecranelor si cat de agitati sunt atunci cand sunt deconectati. In plus, sute de studii clinice arata ca dependenta de ecran conduce la depresie, anxietate si agresivitate si poate duce chiar la situatii mai grave in care se pierde contactul cu realitatea.
Eu sunt unul dintre parintii care nu vor sa crească Digital Kids. Fii-mea nu are acces la jocuri cand este acasa (stiu ca atunci cand e la tatal ei se joaca pe telefon, dar nu am ce face la capitolul ăsta, şi ştiu că a mai sărit calul la tabletă cât a fost plecată la bunica în vacanţă), nu are acces la laptop/calculator (va avea din toamnă acces de 15 minute pentru a învăţa Word dar nu pe jocuri), nu permit să joace nici măcar jocuri educaţionale. Consider că se poate educa foarte bine şi în alte moduri. La televizor are program în timpul şcolii, în rest este mai mult sau mai puţin la liber, dar am în vedere să-i ocup timpul cât mai mult în afara casei sau departe de televizor. Nu mi se pare că ratează sau pierde ceva dacă nu se joacă vreunul dintre jocurile la modă. Moda vine şi trece şi ea rămâne dependentă de telefon/tabletă, aşa că mai bine, nu. Mi se pare absolut îngrozitor cât de dependenţi au devenit atât copiii cât şi adulţii de jocuri (şi nu numai, există şi dependenţa de Facebook, de ex). Mi se pare o boală şi lupt contra ei cu toate forţele mele.
Laura, sunt 100% de acord cu tine. Si la noi este la fel, totul limitat, insa cu mici permisiuni ca sa nu fie rupte de realitate. Sunt sigura ca si tu si eu, am facut o alegere inteleapta.
Micuta mea energizanta de 1 an si 9 luni are acces nelimitat la tableta si smartphone. Si il va avea in continuare. Spre deosebire de marea majoritate a copiilor pentru care jocurile online au tinut loc de bona, pentru ea tableta este un obiect la care poate canta la pian, poate desena cu degetul si poate vedea compilatii cu pisici – tableta se numeste mauu. Smartphone-ul se numeste buni – cu el poate discuta cu bunicul ei.
Mediul online nu se reduce doar la jocuri online.
Tudor, sunt sigura ca tu stii cel mai bine ce e potrivit pentru micuta ta.
Insa ca discutie generala, asa cum scrie si in articol, ideal este sa le luam celor mici un pian, culori si caiete pentru desenat si de ce nu, un pui de pisica. Articolul nu este doar despre jocurile online ci despre influenta ecranelor asupra dezvoltarii cognitive. Si o completare de la un medic oftalmolog pediatru, ecranele au un impact devastator asupra ochilor.
Dar binenteles, echilibrul este cheia.
Eu am trait niste experiente care m au socat in legatura cu copilul si telefonul. Inca nu pot sa scriu despre asta, dar voi scrie pe blog la un moment dat.
Imi pare rau daca ai avut parte de asa experiente neplacute, si cred ca ar fi util pentru alti parinti daca vei reusi sa le impartasesti. Putem invata cu totii din ele.