Drogurile digitale

V-ati gandit vreodata de ce parintii cei mai precauti in folosirea tehnologie cu propriii copii sunt chiar cei care o inventeaza si o produc?

Steve Jobs s-a numarat printre cei mai categorici parinti atunci cand a vent vorba despre tehnologie si copii. Directorii din Silicon Valley sunt la randul lor vestiti pentru ca isi trimit copiii la gradinite si scoli netehnologizate, care folosesc modelul Waldorf. Sergey Brin si Larry Page, fondatorii Google au fost amandoi la scoli Montessori, la fel ca Jeff Bezos – fondatorul Amazon si Jummy Wales – fondatorul Wikipedia.

Sper ca nu va imaginati ca acestea sunt doar niste coincidente. Am stabilit deja ca nu exista asa ceva 🙂 .

drogurile digitale

Deja foarte multi parinti intuiesc ca atractia stralucitoare a ecranelor are un efect negativ asupra copiilor. Vedem cu ochii nostri cat de agresivi devin atunci cand le luam telefoanele sau tabletele si modul in care atentia lor este afectata atunci cand nu sunt cu ochii intr-un joc. Si cel mai rau, vedem copii care devin plictisiti, apatici, neinteresati si neinteresanti atunci cand sunt deconectati.

Daca si voi aveti acelasi sentiment sa stiti ca nu sunteti nebuni. Eu am auzit de nenumarate ori ca exagerez, ca traim in era tehnologie si ca e normal, copiii din ziua de astazi nu mai sunt ca noi. Nu degeaba li se spune Digital Kids.

Dar am avut incredere in mine iar acum pot sa va spun ca exista si dovezi stiintifice ca toate device-urile, tabletele, telefoanele si consolele de joc reprezinta o forma de drog digital. Cercetari recente ale imagisticii in domeniul creierului au aratat modul in care cortexul frontal – cel care controleaza functiile executive, inclusiv impulsurile de orice fel – este afectat de aceste droguri digitale exact in acelasi mod precum o face cocaina. Tehnologia afecteaza creierele astfel incat nivelul de dopamina  – hormonul fericii, cel implicat in  majoritatea dependentelor – creste la un nivel ingrijorator.

Acesta este motivul pentru care Dr. Peter Whybrow (director of neuroscience at UCLA), se refera la ecrane spunandu-le “cocaina electronica”, iar cercetatorii chinezi le numesc “heroina digitala”.

Dr. Andrew Doan (the head of addiction research for the Pentagon and the US Navy), care a studiat dependenta de jocuri video, numeste aceste jocuri si ecranele tehnologice “digital pharmakeia” (echivalentul grecesc al cuvantului “drog”).

Realitatea este ca intre creierul unui copil care joaca Minecraft si un creier afectat de droguri, nu exista nicio diferenta. Arata exact la fel. Si atunci nu trebuie sa ne mai miram cat de greu ne este sa-i luam din fata ecranelor si cat de agitati sunt atunci cand sunt deconectati. In plus, sute de studii clinice arata ca dependenta de ecran conduce la depresie, anxietate si agresivitate si poate duce chiar la situatii mai grave in care se pierde contactul cu realitatea.

Conform unui document transmis in 2013 de Academia Americana de Pediatrie, copiii intre 8 si 10 ani petrec in medie 8 ore pe zi in fata diverselor ecrane digitale, in timp ce adolescentii stau chiar si 11 ore in fata ecranelor. Unul din trei copii foloseste tableta sau smartphone-ul inainte chiar sa invete sa vorbeasca. In acelasi timp, Dr. Kimberly Young vorbeste in cartea sa “Internet Adiction” despre faptul ca 18% dintre tinerii cu varste de liceu sufera de dependenta tehnologica.

Problema este ca atunci cand o persoana depaseste linia fina dintre placere si dependenta (vorbim despre droguri, digital sau orice alt fel de dependenta), este nevoie de o perioada de detoxifiere inainte de a trece la orice fel de terapie. In cazul dependentei de tehnologie, ne referim la “full detox” adica fara calculator, fara telefon, fara tableta chiar si fara televizor. Perioada minima este de 4-6 saptamani, cam atat ii ia sistemului nervos sa se linisteasca. Dar stiti care e problema majora? Ca o persoana poate fi ferita si tinuta intr-un mediu fara droguri sau alcool. In cazul dependentei digitale insa acest lucru este aproape imposibil, avand in vedere ca traim intr-o lume supratehnologizata unde ecranele sunt absolut peste tot.

Si atunci cum ii ferim pe cei mici? Pentru ca lucrurile nu sunt tocmai usoare.

Pentru inceput, supravegheati-va copii de 4, 5 sau 8 ani sa nu fie fermecati de ecrane. Asta inseamna sa se joace Lego in loc de Minecraft, sa citeasca carti normale si nu pe tableta, sa faca sport si plimbari in natura in loc sa se uite la televizor. La noi nu e cazul, insa in Statele Unite ale Americii, exista aceasta presiune ca scolile sa nu le dea tablete copiilor pana la varsta de 10 ani (in unele cazuri chiar 12).

Discutati cu cei mici si explicatile clar despre ce e vorba. Luati masa impreuna cu ei fara niciun fel de device prin preajma (telefon sau televizor), la fel cum facea si Steve Jobs cu copiii lui. Nu uitati ca cei mici “invata ceea ce traiesc” si ca vor copia in totalitate tot ce vad la voi.

Nu trebuie sa fii expert sau specialist ca sa iti dai seama ca pentru o dezvoltare sanatoasa, copiii au nevoie de interactiune sociala, de jocuri care sa le dezvolte imaginatia si de experiente in viata reala, in natura. Din pacate atunci cand se scufunda in lumea atat de inselatoare a ecranelor si jocurilor, acest proces de dezvoltare sanatoasa este intrerupt.

Cu totii stim ca cei mici sunt cu atat mai tentati sa evadeze in  lumea asta digitala atunci cand se simt singuri, cand nu isi gasesc rostul si sensul in viata sau cand sunt plictisiti. Iar aici intervine datoria noastra, a parintilor, sa ii ajutam pe copii sa traiasca experiente de viata care sa ii ajute sa se dezvote si sa ii expunem la relatii umane benefice. Depinde doar de noi sa le oferim o viata de familie implinita, sa ii tinem conectati la  noi si la lumea reala si sa nu ii scapam in  ceea ce specialistii numesc “digital fantasy world”.

Copiii nostri, si ma refer la noi, cei care traim in Romania, sunt cu atat mai mult mai expusi acestui tip de dependenta pentru ca la noi nu exista studii si nu exista specialisti in acest domeniu. De fapt, la noi in tara nu exista la nivel central niciun fel de interes pentru bunastarea copiilor, nimeni nu misca un deget pentru a ridica societatea in era in care traim, singurii care putem face ceva suntem noi, parintii. Doar noi ne putem interesa si putem decide modul in care ii crestem si ii educam pe copiii nostri. Sigur, tehnologia are mii de avantaje, insa pentru creierul neformat si in crestere al unui copil este un pericol real si uneori fatal.

Fiecare dintre noi trebuie sa-si faca propriile cercetari si sa-si caute informatiile. Paradoxul acestui articol este ca intr-o lume atat de tehnologizata precum cea in care traim noi, ignoranta este o crima.

Dr. Nicholas Kardaras is executive director of The Dunes East Hampton, one of the country’s top rehabs and a former clinical professor at Stony Brook Medicine. His book “Glow Kids: How Screen Addiction Is Hijacking Our Kids — and How to Break the Trance” (St. Martin’s) is out now.

Sursa: http://nypost.com/2016/08/27/its-digital-heroin-how-screens-turn-kids-into-psychotic-junkies/

Comenteaza cu contul de FB

6 thoughts on “Drogurile digitale

  1. Eu sunt unul dintre parintii care nu vor sa crească Digital Kids. Fii-mea nu are acces la jocuri cand este acasa (stiu ca atunci cand e la tatal ei se joaca pe telefon, dar nu am ce face la capitolul ăsta, şi ştiu că a mai sărit calul la tabletă cât a fost plecată la bunica în vacanţă), nu are acces la laptop/calculator (va avea din toamnă acces de 15 minute pentru a învăţa Word dar nu pe jocuri), nu permit să joace nici măcar jocuri educaţionale. Consider că se poate educa foarte bine şi în alte moduri. La televizor are program în timpul şcolii, în rest este mai mult sau mai puţin la liber, dar am în vedere să-i ocup timpul cât mai mult în afara casei sau departe de televizor. Nu mi se pare că ratează sau pierde ceva dacă nu se joacă vreunul dintre jocurile la modă. Moda vine şi trece şi ea rămâne dependentă de telefon/tabletă, aşa că mai bine, nu. Mi se pare absolut îngrozitor cât de dependenţi au devenit atât copiii cât şi adulţii de jocuri (şi nu numai, există şi dependenţa de Facebook, de ex). Mi se pare o boală şi lupt contra ei cu toate forţele mele.

    1. Laura, sunt 100% de acord cu tine. Si la noi este la fel, totul limitat, insa cu mici permisiuni ca sa nu fie rupte de realitate. Sunt sigura ca si tu si eu, am facut o alegere inteleapta.

  2. Micuta mea energizanta de 1 an si 9 luni are acces nelimitat la tableta si smartphone. Si il va avea in continuare. Spre deosebire de marea majoritate a copiilor pentru care jocurile online au tinut loc de bona, pentru ea tableta este un obiect la care poate canta la pian, poate desena cu degetul si poate vedea compilatii cu pisici – tableta se numeste mauu. Smartphone-ul se numeste buni – cu el poate discuta cu bunicul ei.

    Mediul online nu se reduce doar la jocuri online.

    1. Tudor, sunt sigura ca tu stii cel mai bine ce e potrivit pentru micuta ta.
      Insa ca discutie generala, asa cum scrie si in articol, ideal este sa le luam celor mici un pian, culori si caiete pentru desenat si de ce nu, un pui de pisica. Articolul nu este doar despre jocurile online ci despre influenta ecranelor asupra dezvoltarii cognitive. Si o completare de la un medic oftalmolog pediatru, ecranele au un impact devastator asupra ochilor.
      Dar binenteles, echilibrul este cheia.

  3. Eu am trait niste experiente care m au socat in legatura cu copilul si telefonul. Inca nu pot sa scriu despre asta, dar voi scrie pe blog la un moment dat.

    1. Imi pare rau daca ai avut parte de asa experiente neplacute, si cred ca ar fi util pentru alti parinti daca vei reusi sa le impartasesti. Putem invata cu totii din ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *