Despre frustari si nevoia de a gasi vinovati
Am avut in ultimele doua luni o perioada extraordinar de frustranta. Niste incurcaturi cu acte, semnaturi si stampile precum si multa birocratie m-au umplut de spume nervi, de simteam nevoia sa bat pe cineva. Vorba vine, nu o luati mot a mot, nu sunt o persoana violenta, dar adevarul este ca imi venea sa urlu de fiecare data cand mi se mai cerea o hartie sau mi se refuzau niste explicatii. Am tot cautat in stanga si-n dreapta pe cineva pe care sa dau vina, sa-i arunc in fata toate mizeriile astea cu hartii care pe mine ma termina psihic, doar ca mi-am dat seama ca a fost un context nefericit iar eu am picat fix in mijlocul lui. (In paranteza fie spus, mi-e groaza de “oficialitati”, mi se blocheaza mintea la propriu de fiecare data cand intru pe usa unei institutii a statului. Daca imi cere la ghiseu copie dupa buletin, ma uit fix ca personajul principal dintr-un banc cu blonde 🙂 ).
Iata-ma deci obligata sa admit, cu ultima bruma de ratiune disponibila, ca mult mai util pentru mine ar fi sa-mi rezolv pur si simplu problema.
Asa ca mi-am luat inima-n dinti si conform bancului “cand fu Rica nu fu Trica, cand fu Trica nu fu Rica” (il stiti, da? 🙂 ) am facut poteca intre administratiile sector 2, respectiv intre Avrig si Maria Rosetti. Pentru ca aici asa este, intr-o parte depui cererea si in cealalta parte o ridici, intr-o parte afli cat ai de plata si in cealalta parte platesti. Dar in niciun caz cu cardul. Noooo! In 2014 la Administratia financiara nu se poate plati decat cash!
Anyway, de la administratie m-am mutat la ITM, unde am gasit un alt gen de distractie.
– Stiti, am avut 3 ani cartea de munca la dvs. si nu e inchisa.
– Pai de ce ati luat-o?
– Pentru ca am avut nevoie de ea.
– Pai nu era gata. Si acum ati scos-o din circuit.
– Si eu cum puteam sa stiu asta?
– Dar ce ati luat-o?
– Pentru ca a stat la voi 3 ani!!! Nu e destul timp ca sa puna cineva o stampila?!?!
Dar pentru ca tot ma pornisem, am zis sa merg pana la capat. Dupa ce “m-am convins” ca totul o sa fie bine, doar sa am rabdarea necesara, astrele s-au aliniat cumva si am dat numai de oameni draguti care m-au ajutat fara niciun fel de pretentie. Doamna de la administratie aproape plangea cand mi-a scris pe biletel ca am de platit niste impozite restante 🙂 , iar doamna de la ITM ma asteapta la ea oricand am vreo problema personala sau nu 🙂 .
E adevarat ca am petrecut Pastele la Administratie si 1 Mai la ITM, dar acum am in sfarsit marea bucurie de a avea toate hartiile in regula. In plus, am inca o dovada ca nu exista satisfactie mai mare decat sa depasesti cele mai imposibile obstacole (reale sau imaginare 😉 ).
Because I’m happy… 😀
[youtube y6Sxv-sUYtM nolink]
