Am descoperit misterul meditatiilor!

Clasa a cincea nu se compara cu nimic din ce am trait pana acum in materie de scoala. Fiecare zi este plina de surprize iar suspansul atinge cote maxime cu fiecare tema pentru acasa.

Discutand cu alti parinti am aflat niste povesti care ma fac sa realizez ca ce ni se intampla noua este chiar anost si banal.

foto

Spre exemplu, la un liceu “bun”, care are si clase de gimnaziu si la care se intra in a 5a cu examen, copiii fac meditatii la nivelul urmator: de 5 ori pe saptamana la matematica, de 5 ori la romana, de 3 ori la engleza si daca mai e timp, uneori si la a doua limba straina.

Stiu ca se fac meditatii, adica nu e ca si cum as fi aflat vreo mare noutate, insa volumul acestora (ma refer si la timp si la costuri) m-a luat absolut pe nepregatite. Am plecat acasa pe sapte carari intrebandu-ma daca suntem niste parinti denaturati ca nu ne implicam la fel de mult in educatia copiilor nostri.

Pana am ajuns acasa aproape m-am convins ca trebuie sa ne aliniem si noi nivelului general al copiilor de clasa a 5a, insa m-am lovit de o problema pe care nu am putut sa o depasesc: timpul. Oricat de mult m-am straduit, nu am reusit sa gasesc timpul necesar pentru a aloca cateva ore pentru meditatii. Macar 1 – 2 ore, la mate si la romana.

Ca sa fiu putin mai explicita: fetele mele nu au un program foarte dificil (cel putin asa ni se pare noua). De trei ori pe saptamana merg la antrenamente la scrima (si uneori si sambata) si de doua ori pe saptamana merg la British. Atat! In rest, tot timpul lor e ocupat cu scoala si teme. In timpul saptamanii, nu se uita la televizor, nu se vad cu prietenii , nu merg la mall, nu stau pe net, nu se joaca pe telefon si nu fac nimic altceva din tot ceea ce ar implica distractie.

Deci, ca sa fac loc pentru niste meditatii, clar ar trebui sa renuntam la ceva din programul de mai sus, ceea ce nu mi se pare corect.

Sportul are rostul lui, nu e cazul sa detaliez. Cat despre engleza, am zis sa echivalez orele de la British cu niste meditatii. Nu e foarte corect, stiu, si nu ne onoreaza comparatia, dar de dragul unei rezolvari echilibrate a situatiei, am zis sa nu intru nici aici prea mult in detalii.

Cand am ajuns acasa am zis sa ma sfatuiesc si cu copchilu’ direct afectat de viitoarele mele decizii. Si dupa o scurta discutie totul mi s-a clarificat, sa va spun de ce: Cea mare este la clasa de matematica intensiva. Asta inseamana ca are 5 ore de matematica pe saptamana. Consultand orarul, am vazut ca mai are 5 ore de romana pe saptamana si 2 de engleza.

M-am simtit ca si cum as fi descoperit America. Ceva se lega si de-abia dupa ce am fost chemata la teme am realizat ca si noi petrecem in medie, 3-4 ore cu temele in fiecare seara. La o impartire ochiometrica, as putea sa repartizez 5 ore pe saptamana matematicii (desi la noi sunt mai multe, neavand pe nimeni de specialitate), 5 pentru romana iar pentru engleza cele 2-3 ore de Brtish + temele de la scoala. Restul de ore se aloca istoriei, geografiei si celorlalte materii.

Deci practic, dupa acest calcul simplu am tras trei concluzii foarte importante:

• Copiii de la liceul in cauza (si majoritatea copiilor care fac meditatii), urmeaza practic doua scoli: una oficiala de stat si una particulara, cu profesor acasa. Practic, dupa fiecare ora de matematica sau romana de la scoala, ei primesc inca o ora in privat, unde li se explica din nou materia si unde sunt ajutati sa faca temele. Este un fel de dubla invatare pentru care se acorda credit doar invatamantului de stat. Nici unul dintre acesti copii nu face sport, pentru ca nu are cand!
• Si noi, desi ne dam loviti ca nu facem meditatii, practic tot asta facem. In fiecare seara luam la mana lectiile predate in ziua respectiva, le recitim impreuna si incercam sa facem temele. La noi e mai greu si dureaza mai mult pentru ca intai trebuie sa imi aduc eu aminte si sa inteleg, ca sa pot sa-i explic si ei. Din fericire, cei 10 ani de matematica – informatica in care mi-am mancat ficatii, isi gasesc in sfarsit rostul pe lumea asta: pot sa ma laud ca sunt o profesoara multidisciplinara acceptabila ( mediocra dar cu ambitie 🙂 ). Foarte probabil ca veleitatile mele de meditator se vor termina intr-un viitor nu foarte indepartat si asta in special pentru ca nu am aproape deloc rezerve de rabdare. Ma enervez ingrozitor: si pentru ca trebuie sa fac toata aceasta munca care nu e a mea, si pentru ca in felul acesta imi neglijez treburile mele, dar si de inutilitatea multora dintre informatiile cu care cei mici trebuie sa-si umple creierul. E foarte frustrant, insa din pacate nu avem ce sa facem. Sistemul o sa ne invinga incet, incet.
• Ce facem noi, cu totii, se cheama homeschooling. Ne place sau nu, faptul ca suntem nevoiti sa repetam toate lectiile predate la scoala pentru a ne asigura ca au fost intelese, faptul ca ajutam la teme, ascultam la lectii si ne asiguram ca cei mici si-au indeplinit toate obligatiile cu care au plecat de la scoala, deci toate astea se cheama intr-un singur fel: homeschooling. Degeaba ne revoltam cand altii parasesc sistemul si isi vad linistiti si fericiti de viata, adevarul este ca ei sunt cei destepti care s-au prins cum merg lucrurile iar noi suntem cei fraieri, care se supun sa faca parte din aceasta gluma proasta care se cheama invatamant de stat. Sper ca in curand sa ne trezim cat mai multi la realitate si sa acceptam adevarul.

Nota: Am scris acest articol undeva pe la jumatatea primului semestru din clasa a 5a, insa de-abia acum i-a venit randul sa fie publicat, o sa vedeti imediat de ce.

Eram atunci extrem de revoltata si la un moment dat mi-am pus ambitia sa nu ma mai implic in absolut nimic din tot ce inseamna teme. Pe mine nu m-a ajutat nimeni niciodata la teme, si chiar daca nu am fost niciodata un elev de nota 10, m-am descurcat intotdeauna onorabil, cu medii peste 8. Din acest motiv, am sentimentul ca imi handicapez copiii atunci cand le spun sa vina sa ii verific la teme, practic le transmit ca ei singuri nu sunt in stare sa se descurce.

Asa ca hotararea mea era aproape luata: temele nu sunt responsabilitatea mea. Insa, dupa o serie de note foarte mici, mi-am dat seama ca trebuie sa las deoparte orice orgolii si sa pun mana pe carte si sa-nvat 🙂 . A urmat o perioada de munca sustinuta si epuizanta (si pentru mine si pentru ea) dar notele au inceput sa creasca si mare mi-a fost bucuria cand, la sfarsitul primului semestru, a venit la mine cu carnetul cu mediile incheiate si m-a anuntat ca o sa ia bursa.

Cu parere de rau (pentru ea 😛 ) i-am zis ca ar fi corect sa impartim bursa, pentru oricat de mult a fost meritul ei ca s-a descurcat bine la teste si la teze, am si eu o contributie importanta in pregatirea de acasa. Inca suntem in negocieri privind procentul de bursa care i se cuvine fiecareia, insa nu prea avem timp sa ne sustinem fiecare cauza pentru ca, nu-i asa?, a inceput semestrul 2 si suntem foarte ocupate cu invatatul si temele 🙂 .

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB