De ce le cumparam copiilor tablete?
Anul asta am vazut la mare cei mai multi copii cu tablete. Jur! In hotel, pe plaja, la restaurant, pe strada, in masini… Peste tot copiii aveau tablete.
Pierduti in lumea virtuala, dadeau din buze dar fara sa scoata vreun sunet. Butonau in disperare, se uitau la poze care nu le spuneau nimic sau la filme pe You Tube. Uneori erau grupati cate doi trei la un loc, dar fiecare era cu tableta lui, nu interactionau intre ei, iar cand parintii ii strigau cu diverse probleme, ridicau nauci ochii din ecran si incercau sa-si aduca aminte unde sunt.
Cei mai fericiti erau parintii. Discutau ca in sfarsit “cel mic sta cuminte, nu tipa, nu alearga, si in general nu(-i) deranjeaza”. In sfarsit putina liniste. Dupa o vreme insa, incepeau sa se enerveze ca cei mici nu mai lasau tableta. Prea stau toata ziua cu ochii in ea, fara sa alerge si ei sau sa se joace ca un copil normal.
Uneori, intr-un exces de zel interveneau in forta dar nici cei mici nu se lasau mai prejos si se puneau pe urlat. In final parintii cedeaza, ca doar sunt in concediu si au si ei dreptul la putina liniste si odihna, dar continua sa-i bombane pe cei mici si neascultatori. Discutau intre ei cat de pacatoase sunt tabletele astea, ca dau dependenta, si ca nu stiu ce sa mai faca cu cei mici.
Nu stiu, poate sunt eu exagerata, dar parca nu-i ok. Rostul unui copil nu e sa stea pe un scaun unde sa nu deranjeze. Rostul copiilor e sa alerge, sa faca tampenii, sa rada si sa se joace cu alti copii. Si nu cred ca as fi indraznit sa postez acest articol daca nu as fi citit intr-un interviu despre parerea unei directoare de gradinita referitor la problemele de comportamant ale copiilor, dificultatile de integrare ale acestora, incapacitatea de a comunica sau chiar unele forme de izolare interpretate drept autism:
“Cand mi se spune ca la doi si jumatate copilul stie sa intre singur pe jocuri pe Internet ii intreb pe parinti daca la toaleta merge singur.”
Realitatea descrisa in acest interviu este una extrem de trista: “Este o generatie a copiilor crescuti de bunici, in cel mai bun caz, dar mai ales de bone. Parintii, suprasolicitati de slujbe, nu mai au timp nici macar sa-si manifeste afectiunea si la un moment dat nici nu mai stiu cum. Este o generatie a copiilor lipsiti de afectivitate. Nu pentru ca parintii nu-i iubesc, ci pentru ca nu mai au timp de ei. Simplul fapt ca stai cu copilul acasa, el se joaca pe covor si tu lucrezi pe laptop sau vorbesti la telefon nu inseamna ca ii faci educatie acasa.”
eu am o tableta in casa si fetita mea o foloseste max 2 – 3 ore pe saptamana, pentru ca exista jocuri Montessori care se pot descarca, si alte jocuri educative, plus ca o folosim cand calatorim sa se uite la desene, e foarte buna daca stii sa o folosesti cu cap si nu ii dai acces nelimitat la siteuri si jocuri. In rest, total de acord cu tine!
eu le pun filmulete "Adi in lumea animalelor" si "Adiboo aventuri in corpul omenesc" cate un episod, dupa care povestim ce au vazut sa fiu sigura ca au inteles. La fetita i-am explicat cum sa caute pe google ceea ce nu intelege/stie, ex: diferite animale, legume deosebite, fructe exotice, etc .Daca este folosit cu limita si in scop de informare nu distractie mi se pare foarte util.
Sunt perfect de acord si ale mele se mai joaca la PS3, dar mi se pare prea mult sa-i cumperi copilului o tableta personala la care sa aiba acces nelimitat.
Cred ca e perfect normal ca pana la un punct sa integram tehnologia in cresterea si educatia copiilor. Doar sa nu depasim linia aceea subtire dintre "e util pentru copil" si "e util pentru mine".
Adevarat! Traim vremuri urate!
Noi nu avem in casa nici televizor, nici tableta. Laptopul il mai tinem deschis si in prezenta fetitei atunci cand ea este atenta la altceva.
Pana la varsta de cel putin 3 ani sper sa putem tine copilul ocupat in alte feluri.
Irina
Exista aplicatiie educative. Uite aici: https://play.google.com/store/apps/details?id=net.ejuk.funabc
Ele ajuta pe copii sa invete mai rapid si vesel alfabetul limbii romane.
Any, ca sa invete alfabetul limbii romane exista deasemenea si carti. Nu spun ca aplicatiile nu sunt interesante dar daca ii obisnuim pe cei mici cu imagini colorate, luminoase, care se misca rapid, la scoala o sa fie foarte greu sa le fie captata atentia de o tabla banala si niste carti plictisitoare. Asta e una dintre cele mai mari probleme legate de tablete, laptopuri si telefoane.
Nu au si nu vor avea tableta personala , sau telefon personal inca pentru cativa ani buni.
Calculatorul nu l-au folosit deloc pana la 4 ani. Le-am zis ca nu e jucarie , asa cum nici telecomanda nu e jucarie sau telefonul. Si nu a fost atrase de aceste electronice.
E foarte usor sa motivam cum ca cei mici invata una alta de pe tableta ( si e adevarat si nu e nicio problema daca se face acest lucru cu moderatie).Pentru mine e mult mai important sa le invat eu cu mana mea si cu materiale manipulative si prin conversatii etc. Imi place sa imi petrec timpul cu ele sa le invat eu aceste lucruri.In loc sa le las sa se joace pe tableta la masa, ca sa am o seara linistita, cum spunea cineva mai sus, prefer sa investesc acest timp in a le invata ce si cum sa faca la masa, de ce e important sa ia masa impreuna cu noi si nu cu tableta.E o munca asidua si cere mult antrenament, dar copiii de la noi invata aceste mici lucruri pe care le consideram atat de simple dar totusi atat de importante.
Sa nu credeti ca nu le las sa foloseasca electronice. Le las, insa nu folosesc electronicele ca sa ne inlocuiasca pe noi .
Adela, iti multumesc pentu completare. Nici eu nu as fi formulat mai bine “nu folosesc electronicele ca sa ne inlocuiasca pe noi.” 🙂