Cum stim daca ne descurcam bine ca parinti?
Discutam de curand cu o prietena care imi spunea ca merge la psiholog. A durat ceva pana a fost convinsa ca are nevoie de ajutor, dar s-a hotarat in momentul in care a vazut ca aproape toti adultii din jurul ei au probleme nerezolvate din copilarie. Foarte multi au identificat aceste probleme si necesitatea de a scapa de ele intr-un fel sau altul, asa ca au apelat la ajutor de specialiate.
Foarte amuzata mi-a spus ca aproape toti adultii ar trebui sa se caute la cap pentru a intelege ce s-a intamplat in copilarie si de ce relatia tensionata pe care au avut-o cu parintii inca ii mai urmareste si le conditioneaza viata.
Ascultand-o, mi-am dat seama ca nu prea am cum sa o contrazic. Cu totii ne plangem de parinti care nu ne-au inteles, care nu ne-au sustinut, uneori ne-au batut si ne-au umilit, care nu ne-au apreciat si care inca ne mai reproseaza lucruri de acum 20 de ani.
Fara sa vreau, m-am intrebat cum ar fi daca si copiii nostri vor gandi la fel cand vor fi adulti? Daca tot ce facem pentru ei nu este bine? Daca ei vor altceva si daca or sa aiba nevoie de terapie ca sa isi revina din copilaria nefericita pe care le-o oferim?
Grele ganduri, m-au bantuit cateva zile, insa am reusit sa le dau deoparte.
Cred ca singura masura a muncii noastre de parinti este fericirea celor mici.
Asa ca mi-am propus sa le intreb cat de des pot daca sunt fericite si ce si-ar dori ca sa fie si mai fericite. Atata timp cat raspunsurile sunt insotite de rasete cu gura pana la urechi, stau linistita. Daca o fi vreodata cazul sa primesc reclamatii o sa vad atunci ce am de facut.
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
