Cum sa ne crestem fetele

Pentru a ne putea înţelege fiicele, trebuie să ne dăm seama că ele au o copilărie diferită de cea pe care am avut-o noi. Pe scurt, ele sunt la 14 ani aşa cum eram noi la 18. La 10 ani, aşa cum eram noi la 14. Schimbările de comportament sunt cauzate de presiunile de a fi altfel decât sunt, pe care le face anturajul asupra lor şi de incapacitatea noastră de a le proteja, pentru că şi noi suntem răspunzători într-o anumită măsură.

Noi – şi asta în seamnă toată lumea, părinţi, rude, prieteni şi societate – numai suntem alături de fete în copilăria şi adolescenţa lor aşa cum eram odinioară. Nu ne-am dedicat timpul fetelor noastre, nu am avut grijă de ele şi nici nu le-am învăţat anumite lucruri.

În ultimii zece ani, lacoma lume corporatistă şi-a dat seama că fetele, şi în special fetiţele chiar înainte de a intra înadolescenţă, reprezintă o ţintă uşoară. Companiile au văzut că se înregistrează profituri enorme de pe urma exploatării fricilor lor (de fapt, de pe urma provocării acestor frici) legate de orice, de la piele la greutate corporală, la relaţii de prietenie, haine şi chiar trecerea la vârsta adultă.

În sălile de şedinţă ori în agenţiile de publicitate, în magazine şi mass- media, a început războiul împotriva fetelor. Cu succes.

Oriunde s-ar uita, orice fată vede mesaje care o fac să se teamă că nu e îndeajuns de bună, şi devine astfel prizoniera ideilor înguste despre cum ar trebui să arate, să gândească şi să se poarte. Asaltul susţinut asupra adolescentelor este fără precedent, mergând de la reclame pentru produse de slăbit ori alcool, la constrângerile modei şi până la invazia pornografiei.

Rezultatul este că multe fete au pierdut patru ani de copilărie armonioasă şi de dezvoltare. Ele sunt forţate să iasă din copilărie, deşi nu au încheiat-o şi nici nu s-au bucurat de ea pe deplin.