Cum sa crestem copii optimisti
Ma lovesc deseori de pesimismul si negativismul celor din jur. De fiecare data ma uimeste puterea cuvintelor pe care ceilalti le spun si in care ajung sa creada cu tarie: “Nu stiu”, “Nu pot”, “Ce prost sunt”. Mai exista si variante de genul “ce ghinion”, “asa sunt eu n-am noroc”, “n-am nicio sansa”, “sigur se intampla ceva rau”.” Sunt doar comportamente copiate si reproduse fara discernamant doar ca, in foarte putin timp, incep sa creada ca si cum ar fi ceva real. Repetate zi de zi sunt imprimate adanc in credintele proprii astfel incat ajung sa faca parte din contiinta si personalitatea celui care le spune.
Cel mai trist este cand vad copii care isi repeta ca o mantra lucruri pe care ceilalti li le-au spus si pe care ei le cred. Inoculate cu frica, cu dispret sau cu rautate cruda, idei de genul “tu esti mic, nu poti, n-ai cum, esti prost, cu cine-oi semana” nu fac decat sa-i obisnuiasca pe cei mici cu ideea ca sunt limitati, ca nu pot mai multe si ca in general prezenta lor prin zona e mai mult tolerata decat apreciata. Suprapuse peste spaimele inevitabile din copilarie, toate problemele celor mari transpuse in cuvinte, ii coplesesc pe cei mici si le arata viata intr-o perspectiva care nu ar trebui sa le umbreasca lor destinul.
Pana in jurul varstei de doi ani toata lumea roieste in jurul copiilor, ii lauda pentru orice realizare oricat de minora, dupa care brusc, toate laudele dispar. Incep criticile, comparatiile, dezamagirile, concursurile, evaluarile si totul se prabuseste. Nu mai sunt buni, nu sunt ceea ce isi doresc altii de la ei. E greu sa fii cel mai bun toata viata. Mai ales cand standardele sunt impuse de altii.
Este important sa-i facem pe cei mici sa creada in ei. Pentru ca ei nu au de unde sa stie ca pot sa faca tot ce isi propun sau ca merita tot ce e mai bun pe lumea asta. Insa ii putem convinge. Iar cea mai simpla metoda este sa ii punem sa repete afirmatii pozitive. Orice afirmatie repetata indeajuns timp incepe sa fie credibila.
Poate va vine greu sa credeti dar de multe ori cei mici (ca si adultii de altfel) nici macar nu pot sa repete anumite afirmatii. Sunt blocati intr-o idee si opun rezistenta inventand si aducand argumente doar ca sa ramana cu ideea lor. Daca nu si-au terminat tema stiu sigur ca or sa ia o nota mica. Incercati sa-i convingeti sa spuna ca “totul e bine”, sa vedeti ce se intampla. Nu le cereti nimic altceva decat sa repete aceste cuvinte.
Sau daca au un spectacol si le e frica pe scena, puneti-i sa repete urmatoarele cuvinte: “sunt cel mai bun de pe scena, toata lumea din sala o sa ma placa si o sa ma aprecieze” si sa vedeti ce raspunsuri primiti.
Nu renuntati. Convingeti-i sa repete pana incep sa creada, diverse afirmatii despre ei sau despre ce pot sa fac. “Sunt cel mai bun”, ” Totul e bine”, “Fac tot ce pot”, “Merit tot ce e mai bun”, “Astazi e o zi frumoasa”, “Sunt fericit”, toate aceste afirmatii ii vor ajuta sa gandeasca pozitiv, sa aiba o parere buna despre ei si sa treaca repede peste micile necazuri de care pot sa se loveasca.
E important sa faca afirmatii pozitive cu ceea ce vor si isi doresc. Nu ii ajuta cu nimic daca spun ce nu isi doresc. Din contra, s-ar putea ca mesajul ce va ajunge la creier sa fie in defavoarea lor. “Nu stiu sa fac tema”, “nu vreau sa ma incurc la spectacol”, “nu vreau sa intarzii” sunt mesaje pe care daca le repeta vor ajunge sa le creada si implicit se vor comporta ca atare.
De multe ori, au nevoie sa inteleaga aceste exercitii pentru ca altfel nu le vor crede si vor opune rezistenta, asa cum spuneam. Din acest motiv e bine sa le explicam, sa le dam exemple si poate chiar sa ne le aratam prin diferite jocuri, cum mintea intelege si executa exact ce ii spunem noi. Dar despre aceste jocuri, in articolele viitoare.
Ca sa fiti la curent in timp real cu toate noutatile de pe blog nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.
