Cum m-am trezit cu vacuta la birou :)

Poate credeti ca e o gluma, dar nu e. Cum stateam eu linistita si calculam niste chestii, aud ca intreaba cineva de mine. Colegii ii spun sa mearga in biroul celalalt si iata ca ma trezesc cu un tanar care ma roaga sa vin putin pentru ca trebuie sa-mi livreze ceva. Nu e ceva neobisnuit sa primesc diverse colete sau pachete la birou asa ca m-am ridicat, am iesit pe usa si… am vazut vacuta 😀 . Deja toata lumea radea cu lacrimi, vacuta de-abia incapea printre copiator, prezervative si dosare cu acte, dar foarte determinata, s-a strecurat si a intrat triumfatoare cu o valiza plina cu bunatati.

Marele noroc a fost ca cele mici erau pe la mine asa ca surpriza a iesit fix cum trebuia. Pentru ca de fapt, Vacuta Paula pe ele le cauta, sa le faca un cadou dulce de 1 iunie. Si a reusit cum nu se poate mai bine. Au tinut-o in brate, au tras-o de coada, de limba, i-au numarat degetele… “dar vacuta nu are degete….” 😀 . De emotie nici nu am apucat sa facem niste poze mai reusite 🙂 .

Probabil ca Vacuta Paula ar mai fi avut de livrat cateva cadouri si pe la alti copii, pentru ca era in turneu, am uitat sa va spun, doar ca la noi a stat pana cand efectiv ne-am data seama ca exageram. Cu greu am reusit sa o desprind din bratele celor mici (si celor mari 🙂 ) si usor usor am ghidat-o catre usa, a iesit in curte unde am facut si poza finala si cu multe regrete i-am spus la revedere.

Acum, cele mici se joaca intr-una cu geamantanul primit cadou, cumva au reusit chiar sa nu se certe pe el ceea ce e o mare realizare. Isi fac bagajele, care neaparat trebuie sa includa jocul cu vacute si cartea de povesti ambele de la Paula, si pleaca din ora in ora la mare. Hai ca va las, tocmai a sosit trenul la poarta 😀 .