Cum ii spui copilului tau ca nu ai bani sa-i cumperi ceea ce-si doreste?
Problema banilor este universal valabila, indiferent de categoria sociala in care ne-am afla sau de metodele de educatie pe care le practicam.
Daca suntem in magazin iar cel mic incepe sa planga dupa o jucarie (pe care eventual o mai are deja acasa), argumentul nostru suprem este “nu am bani, nu pot sa ti-o cumpar“.
Cumva, cei mici au inteles ca nu se pot lupta cu acest argument asa ca orice forma de protest inceteaza, raman doar lacrimile neconsolate.
Intotdeauna cand am procedat asa m-am simtit putin vinovata, mi-am dat seama ca nu e corect ceea ce fac, ca si daca as avea bani la mine tot n-as fi cumparat jucaria respectiva. Asa ca am incercat sa-mi schimb discursul si sa gasesc si alte argumente prin care sa inchei diplomatic discutia despre cumparaturile nedorite (de mine 🙂 ).
Imi aduc aminte ca o data au vrut sa le iau nu stiu ce dulciuri cu o gramada de chimicale si chiar daca mai aveau putin si incepeau sa planga (erau foarte mici si foarte obosite) cand le-am spus ca nu sunt sanatoase si ca nu le cumpar asa ceva nici daca-mi cade cerul in cap, au incetat imediat. Ma cam indoiesc ca au inteles exact termenii folositi de mine, dar sunt sigura ca tonul hotarat pe care l-am avut nu a lasat nicio indoiala asupra intentiilor mele 🙂 .
Apoi, pe masura ce au mai crescut, le-am spus pur si simplu motivul pentru care nu cumparam anumite chestii. De fapt, am inceput un fel de joaca de genul:
– Mami, poti sa ne cumperi si noua jucaria asta?
– Da, pot.
– Si ne-o cumperi?
– Nu!
– De ce?
-Pentru ca nu vreau! 😀
– ?!?!?
De fiecare data le insiram apoi motivele pentru care nu voiam sa le cumpar jucaria respectiva: pentru ca nu le trebuie, pentru ca e foarte scumpa in magazinul respectiv si nu merita banii, pentru ca putem sa cumparam din alta parte mai ieftin, pentru ca mai au si altele asemanatoare acasa cu care oricum nu se joaca, etc.
Dupa o discutie de 10 minute deja se plictiseau sa ma asculte, eram si departe de raionul in care se consuma dorinta lor de a cheltui niste bani, asa ca lucrurile reveneau la normal.
In prezent nu cumparam nimic de valaoare mai mare (sa spunem 50 de lei) pana nu vedem care e pretul produsului respectiv, pana nu ne interesam cat costa in alt magazin si daca nu avem o lista de motive pentru care sa-l cumparam. Faptul ca “am nevoie” nu ma mai convinge de mult, iar ele stiu asta. Daca se aventureaza sa-mi spuna ca au nevoie de un anumit stilou (care costa in jur de 100 de lei), le intreb panicata daca cumva viata lor depinde de acel stilou. Daca raspunsul e “Nu”, atunci e clar ca nimeni nu are nevoie de nimic 🙂 .
La Social Media for Parents, am aflat insa de o metoda si mai interesanta si chiar constructiva de a le raspunde copiilor atunci cand ne roaga sa le cumparam ceva. In locul vesnicului “nu am bani” este extrem de util sa le spunem “hai sa vedem cum facem“.
Mare atentie, metoda se aplica doar in cazul in care sunteti de acord sa cumparati produsul respectiv dar vreti ca si cei mici sa se implice activ, prin solutii creative sau sa contribuie cu bani din pusculita lor. Daca nu vreti sub nicio forma sa cumparati respectivul obiectul respectiv, atunci aplicati metoda mea in care ii intrebati daca au nevoie vitala de acel obiect 🙂 .
Revenind la metoda mai creativa, ea a fost prezentata de Adrian Asoltanie (Trainer Educatie Financiara, Selftrust Academy) impreuna cu multe alte sugestii despre cum incepe educatia financiara cu copiii nostri inca de la cele mai fragede varste. Primul pas este sa ii invatam sa imparta toti banii pe care ii primesc, in 3 plicuri distincte: unul cu economii, unul pentru cheltuit (din care pot sa cumpere jucariile acelea fara de care nu mai pot sa traiasca 🙂 ) si unul pentru acte de caritate. Este foarte frumos sa ii obisnuim inca de mici sa imparta cu cei mai putin norocosi decat ei.
Alaturi de Adrian Asoltanie, au mai fost pe scena cu prezentari interesante:
- Urania Cremene Parenting Trainer, Speaker and Coach,
- Sorin Cadar, Medic Primar ORL, Asociatia Romana de Homeopatie Clinica
- Gyorgy Gaspar, Psihoterapeut relational / autor
- Domnica Petrovai, Psihoterapeut/ Fondator Scoala pentru Cuplu si Mind Education Health
- Simona Petrescu, Program Manager, Fundatia Orange
- Loredana Botezatu, Product Marketing Manager, Bitdefender
In ultimul panel, am avut parte de o dezbatere interesanta cu bloggeri mai vechi sau mai noi in bransa: Ela Craciun, Florina Banea, Anca Bold Gheorghe, Ana Nicolescu, LauraFrunza. Panelul a fost moderat de Miruna Ioani si Cristian China Birta.
O sa revin cat de curand cu articole si despre restul prezentarilor, insa pana atunci va spun ca puteti urmari inregistrarea video a intregului eveniment aici.
Intre timp, ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
? Sharing is Caring! ? Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe Facebook (click aici).
pe langa exemplele prezentate de tine, mai folosim si ceva de genul ”am venit in magazin pentru anumite cumparaturi, mai intai le facem pe acelea si apoi vedem daca mai raman bani” – evident, tot pentru lucruri la care suntem si noi in cumpana daca sa le luam sau nu.
o alta idee pe care vrem sa o aplicam ar fi sa le provoc sa tina minte obiectul si daca si peste doua-trei vizite in magazin (sau alta parte) inca il mai vor, atunci vedem cum ”bugetam” achizitia lui. 🙂
partea cu economiile sau ceva gen alocatie saptamanala o avem in plan incepand de anul acesta, sa vedem cum merge. foarte buna ideea cu impartirea banilor pe categorii.
Multumesc pentru completari, Dorin. Foarte buna ideea cu asteptatul 2-3, in general se uita tot pana atunci.
La impartirea banilor in plicuri erau si niste procente, daca vrei pot sa caut prezentarea lui Adrian sa ti-o trimit.
Multumesc!
Pentru inceput voi vrea sa experimentez cu ele, nu neaparat sa le impun niste procente – ulterior as merge pe principiul ”economiilor” – 20/30/50 (50%- cheltuieli ”curente”, 30% – economii, 20% – cheltuieli neprevazute (fie ceva care se strica si trebuie inlocuit, fie pur si simplu un lucru pe care il vreau) – evident, modelate pentru ele). Dar da, ar fi super sa vad si ceva ”profesionist” – daca are si ceva explicatii sau idei in spate, cu atat mai bine 🙂