Cum e sa alergi cu Luna :)
In primul rand este foarte amuzant. Luna prin definitie este un caine distractiv, in casa te uiti la ea ca la televizor :). Face tot felul de mutre si giumbuslucuri, danseaza pe loc cand e nerabdatoare, joaca fata-ascunselea cu Pica si leapsa cu cele mici :).
Luna este un caine de casa-curte. Adica nu prea iese la plimbare, nu prea stie ce e in afara gardului, exceptand cateva alei din Herastrau. Asa ca, dimineata, cand vede ca iau zgarda, stie ca plecam la alergat si se bucura precum un copil care merge in parcul de distractii. Sare, face tumbe, da din coada…
Cum iesim pe poarta se pune pe mirosit. Si cum gaseste cate un pipi sau un caca din metru-n metru, are ceva treaba. Dupa ce termina de mirosit (vreme de vreo doua curti), incepem sa alergam. Cot la cot, cum ar veni, perfect sincronizate, mie incep sa mi se invarte tot felul de ganduri si de idei in cap, cand… inca un pipi. Mai stam putin, o luam de la capat.
Dupa 5 minute, un caine intr-o curte. Ne oprim sa “povestim” cu el, ce mai face, cum e vremea… Ne punem din nou pe alergat. Incepem sa luam viteza. Din ce in ce mai repede, ca la proba de 50 de metri. Dupa o masina se iteste o coada de pisica, Luna e lansata pe orbita, eu incerc sa ma tin dupa ea, nu prea fac fata :), ea schimba brusc directia de mers, reusesc sa o redresez, intram pe o straduta pustie si in sfarsit, o lasam mai moale. Reluam ritmul care ne-a consacrat :), eu incep din nou sa scriu romane in cap, cand… o smucitura. Luna s-a asezat in fund si se uita la mine.
– Hai, Luna, sus!
Nimic
– Hai, Boti(c), mergem?
Da din cap.
– Hai, Luni, mai avem un pic.
Mai sta putin pe ganduri si pe urma o ia la fuga.
Am terminat o tura, trecem prin fata portii. Cele mici fac galerie, “Hai mami!”, “Bravo, Luna!”, “Maamiiii, vrem si noi sa venim sa alergam”, “Maaaaamiiii” :).
Le fac cu mana si trec mai departe. Luna e mandra, se da in spectacol, stie ca daca n-ar fi ea, as sta in casa plina de regrete ca nu ies la alergat. Tine coada sus si face pe indiferenta cand ne intalnim cu alti stapani care isi plimba cainii, si care ma intreaba uimiti si incantati, “wow… ce rasa e cainele asta frumos?”, “Sharpei?! Hmm… n-am mai auzit…”
Schimbam putin traseul, sa nu ne plictisim, si ne apropiem de o casa in renovare. Cativa muncitori se itesc la geam, si comenteaza incantati: “Ia uite, ce blonda…”, “Hei, pot sa vin si eu cu tine sa alerg?”. Ajungem in dreptul lor si se retrag ingroziti in casa: “Baaa, las-o-n pace, nu vezi ce caine are?” :).
S-a facut deja o jumatate de ora de cand alergam, asa ca ne indreptam spre casa. Fanii nostri ne asteapta nerabdatori si ne aclama cand intram victorioase pe poarta :).
