Cum a fost la Social Media Summit

19 Februarie a fost o zi mare. Alexandra a implinit 8 ani asa ca am sarbatorit-o mergand la Social Media Summit 😀 . Asta ca sa le raspund celor care “Cum??? N-ai serbat-o de ziua ei?“. “Nu!” 😀 . Dimineata am dus-o la scoala si pe Andreea la gradi si eu am fugit la Howard Johnson unde urma sa ascult niste oameni interesanti, de la care nu avem decat de invatat.

Prima parte a durat pana la 12, adica fix ora la care trebuia sa plec sa le recuperez pe cele mici, sa le duc acasa. Pana la 12 am tot incercat sa gasesc o solutie sa raman  (m-am intrebat chiar “cum ar fi daca le mai las cateva ore pe unde sunt fiecare? Avand in vedere ca ar fi prima data, nu e foarte grav, nu?”) dar pana la urma am plecat cu gandul sa ma intorc cand oi putea dupa ce le las acasa pe fete. Acum ma dau viteaza, dar va dati seama ca dupa ce le-am luat am uitat de orice altceva, asa ca ne-am dus acasa si am facut lista pentru cadouri. Pe care, btw, nu am apucat sa le cumparam inca. Probabil ca azi vom da o fuga sa cumparam niste “fragila” (meaning bradzilla 😀 ). Ca o concluzie, la SMS am stat doar la prima parte, din motive obiective, dar tare rau mi-a parut.

Dar de ce Social Media Summit (SMS)? Pentru ca “retelele sociale nu inseamna doar niste website-uri. Inseamna trairea unor experiente. Social Media inseamna transparenta, incredere, autenticitate, expunere. Sa fii activ in social media inseamna sa fii transparent, sa dai ceva inapoi comunitatii.” Cam acesta a fost laitmotivul tuturor prezentarilor: oamenii frumosi care ne inconjoara si lucrurile pe care acestia le fac.

Primul vorbitor a fost Florin Grozea, “tipul ala de la HI-Q” 🙂 . Florin a insistat pe ideea ca pana in momentul in care si-a facut blog si lumea a inceput sa il cunoasca si in alte ipostaze, era recunoscut doar ca un cantaret dintr-o trupa de succes. Practic era o personalitate unidimensionala. Apoi, lumea a inceput sa vada dincolo de aceste aparente iar el a capatat o identitate si a inteles ce inseamna un brand personal. Florin a dat cateva exemple despre cum succesul si notorietatea nu sunt de ajuns si ca uneori un blog poate adauga exact detaliul acela personal care face diferenta. Exemplul favorit este cel al lui Cornel Ilie, normal 🙂 (stiti voi Vank… Vunk…) .

Al doilea vorbitor, Dan Dragomir, blogger de computere. Aparent urma o prezentare plicticoasa intr-o limba straina pe care eu nu o cunosc 🙂 … doar ca, asa cum v-am  mai spus, la SMS a fost vorba despre oameni interesanti si pasiunile lor. Dan ne-a explicat ca desi pasiunea e importanta, actiunea conteaza cel mai mult. Si ne-a povestit despre ideile futuriste pe care le-a avut de-a lungul timpului si cum toata lumea ii spunea ca e nebun. Dar anii au trecut, tehnologia a evoluat si pe piata au aparut exact gadgeturile pe care Dan le intuia. Daca intrati pe blogul lui o sa intelegeti despre ce vorbesc: NX30, Transformer Book trio, Prestagio multipad, Sunny V3.8…  Interesant este ca desi lucreaza de acasa, desi este freelancer, totusi munceste mai mult decat in vremurile cand era angajatul cuiva. Contrar parerii generale, daca “stai acasa” nu e obligatoriu sa “stai“. In momentul in care te conectezi la calculator intri intr-o alta lume de care nu te mai desprinzi decat atunci cand te deconectezi. Mi-a placut de Dan, este genul de om care nu se lamenteaza si care nu asteapta “sa vina ziua de salariu”. Este autodidact si in incheierea prezentarii ne-a impartasit putina filosofie de FB: “Le multumesc celor care nu m-au ajutat. Datorita lor am invatat sa ma descurc singur” 😀 .

A urmat Adela Parvu care a subliniat si ea ideea lui Dan, cum ca datorita faptului ca lucreaza de acasa a avut de infruntat anumite dificultati chiar si din partea familiei 🙂 . A durat ceva pana i-a facut pe ai ei sa intelega ca desi e acasa, in dormitor, la laptop, ea de fapt “E LA SERVICIU! NU STA PE FB SI NU SE JOACA! MUNCESTE!” 🙂 . Dupa aceasta scurta introducere si un filmulet la fel de scurt dar cu un mesaj extrem de convingator, Adela ne-a povestit inceputurile aventurii ei ca blogger. Despre cum si-a urmat o pasiune si cum succesul nu a intarziat sa apara. Adela este o persoana luminoasa care vorbeste cu insufletire si care te face sa visezi alaturi de ea. Mi-a inspirat exact ce spune pe blog “Lumea e reflectata prin ochii, mintea si sufletul meu. Iar mie imi place sa vad ceea ce e pozitiv si frumos“.

Pe Chinezu il stiti cu totii. Daca nu… inseamna ca nu stiti nimic 🙂 . O prezentare la care s-a ras in hohote, lucruri extrem de serioase si pe alocuri tehnice, abordate asa… pe intelesul tuturor. Daca esti “privat” 🙂 : de ce sa-ti faci blog, de ce sa scrii cu pasiune, de ce sa fii subiectiv. Daca esti companie: sa intelegi ce inseamna si ce presupune o campanie pe bloguri, ca nimic nu e gratis (nici macar bloggerii nu se vand atat de ieftin 🙂 ) si ca in general ecuatia e simpla: cat platesti atat primesti.

In final am ascultat-o cu sufletul la gura pe Dana Paun care ne-a spus o poveste adevarata dar care pare desprinsa din filme. Danei ii plac pozele. Poze despre street fashion. Asa ca ca si-a facut blog, a pus poze pe el si a asteptat. In prima zi a avut 1 vizitator, in a doua 3 iar in a treia niciunul 🙂 . Poate ca asta e varianta infrumusetata de dragul prezentarii, nu neg, dar cred ca toti cei care au blog si au inceput de jos, au trecut prin asta. Interesant este ce a facut fiecare mai departe, ca sa depaseasca impasul si dezamagirea unui esec preconizat: Dana a iesit pe strada si a inceput sa fotografieze oameni. A intrat in contact direct cu ei si a facut schimb de carti vizita, si-a creat o baza de date si a inceput sa trimita newsletters. In paralel a investit in aparatura si facut tot posibilul sa ajunga la evenimente importante, cum ar fi Saptamana Modei,  a facut poze cu vedete gen Kate Moss si evident, a incercat sa le vanda. Experienta cu posibilii cumparatori romani e demoralizanta, dar apreciez ca ne-a impartasit-o pentru ca e fix despre vorba aia “ce nu te omoara te-ntareste” 🙂 . Daca nu a reusit sa vanda in tara, ce s-a gandit Dana? “Hai sa vand in afara!” A urmat un research, contacte, mailuri… tone de mailuri si raspunsurile nu au intarziat sa apara. Restul e istorie… pe care o puteti citi vedea pe The color stalker.

Cam asta a fost prima parte din Social Media Summit. Am sintetizat foarte pe scurt prezentarile dar vreau sa subliniez ca au existat cateva puncte comune, care merita retinute:

• Exista oameni frumosi care fac lucruri deosebite. Nu depinde decat de noi sa inconjuram de astfel de oameni;
• Blogging inseamna in primul rand pasiune iar in al doilea rand munca. Multa, multa munca;
• Importante sunt blogurile de nisa. Blogurile generaliste nu (mai ) inseamna aproape nimic, sunt o struto-camila pe care o poate face oricine.
• Daca nu-ti iese din prima, nu dispera. Succesul nu e atat de usor de atins;
• Fa-ti blog! De nisa! 🙂 .

Comenteaza cu contul de FB