Copii mici, cuvinte mari
Eram in gasca de la bloc, numai unul si unul: si frumosi si destepti si devreme acasa. Dar se facea ca dintre toti, Mihnea era cel mai cel. Si pe deasupra avea domne un vocabular, de ne baga pe toti in ceata. Imi aduc aminte ca petreceam ore in sir ascultandu-l cum ne explica semnificatia unor cuvinte de care nu auzisem in viata noastra. Tarziu, cand eram prin liceu, ne-a dezvaluit secretul pe care il ascunsese atat de bine ani in sir: avea tema de la mama lui sa invete in fiecare zi 5 cuvinte noi din dictionar. Seara, cand parintii se intorceau de la serviciu, il ascultau si discutau despre cuvintele respective. Mi s-a parut genial!!! A fost momentul in care am inceput sa citesc DEX-ul, desi chiar sa invat cuvinte noi nu prea am reusit niciodata. Oricum, ideea in sine, metoda atat de simpla de a-ti stimula copilul sa-si dezvolte vocabularul si intelectul, merita toate laudele (sunt convinsa ca Mihnea mai are multe secrete, dar sper sa le aflu vreodata).
Micile mele nu stiu sa citeasca, e prea devreme sa le pun DEX-ul in brate. Dar imi place de mor ce mutre fac cand le adresez expresii de genul nu e fezabil sa punem bradul in mijlocul casei sau ce pisica incompetenta sau daca mancati multe dulciuri o sa va creasca glicemia :).
Azi Andreea a venit in fuga sa-mi spuna ca e increbidil cum a dresat-o Alexandra pe Tara sa stea in doua labute :).
sunt dulci foc atunci cand folosesc cuvinte mari. 🙂
Da, mai ales cand folosesc cuvinte mai mari ca ele. Dar nici eu nu ma las 🙂