“Ce sa fac cu mostenirea?”
Acesta este titlul celei de-a doua carti pe care am ales-o in cadrul campaniei vALLuntar.
“Ce sa fac cu mostenirea” este o carte amuzanta, numai buna de citit intr-o dupa-amiza lejera sau vara, pe plaja.
Personajul pricipal Carolin, este o tanara cu o intelingenta peste medie, care cunoaste mai multe limbi straine (printre care se numara si coreana) si care canta la mai multe instrumente muzicale (printre care mandolina si flaut). Avand o copilarie destul de singuratica in care s-a conformat sfaturilor mamei “fii tu insati”, cea mai mare realizare a fost ca s-a evidentiat ca “ciudata”. Ajunsa la adolescenta si-a dat seama ca o abordare mult mai inteligenta ar fi aceea in care s-ar prezenta ca o persoana normala, cu un IQ mediu si fara prea multe talente.
Planul ei functioneaza perfect, se inconjoara de prieteni si chiar reuseste sa-si faca un iubit, pe Leo. Acesta o adora, doar ca mama si surorile lui nu au aceeasi parere, si nu rateaza nicio sansa sa o umileasca (discret, cred ele 🙂 ) sau sa rada de ea. Pe Carolin in general nu o deranjeaza foarte tare atitudinea acestora, cel putin nu cat sa le dea si ea peste nas. In general prefera sa pastreze o atitudine low-profile doar ca… intr-un moment fatidic 🙂 riposteaza si ea. Consecintele sunt: 1. Leo se supara si ii cere sa ia o pauza de relatie, 2. In aceesi seara, printr-o coincidenta de evenimente, Carolin ajunge in pat cu Karl, tatal iubitului (ma rog, fostului iubit) :).
Urmeaza o nunta, un deces, o lupta pentru mostenire si o alta poveste de dragoste cu un farmacist pe care-l mult timp il crede gay.
Intriga este destul de usoara si previzibila, dar ce mi-a placut foarte mult la acesta carte este stilul putin flegmatic, acid si foarte ironic. Carolin are un umor care pe mine m-a facut sa rad cu lacrimi si chiar daca o parte importanta a cartii se axeaza pe perioada de doliu, totusi nu este o carte trista. Uneori chiar si doliul poate fi amuzant, depinde doar de context si de modul in care e prezentat.
“Daca esti capabil sa te simti fericit, si fara fericire, aceasta este fericirea”
Marie von Ebner-Eschenbach
Va rog sa cititi de doua ori. Si acum scuturati nervos din cap. Exact. Mi-am spus ca treaba asta cu fericirea functioneaza numai cu cocaina. Din pacate nu este buna pentru sanatate. Si in plus e mult prea scumpa. Aaa, si ilegala, normal. Asadar, prefer sa raman in continuare nefericita si sa astept un motiv sa fiu fericita.
(M-as multumisi cu mai putin).
(Dar nu chiar atat de putin).
—————————//—————————
Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Pentru fiecare 15 comentarii la acest articol, se va planta un copac in numele meu (mai multe detalii gasiti aici).
Am nevoie de ajutorul vostru sa plantez un copac. Ce ziceti, ma ajutati?
Hai cu copacelul! 🙂 felicitari pentru recenzie.
Trebuie neaparat sa citesc si eu cartea.Am citit “Ma sinucid alta data” si imi place stilul lui Kerstin Kier. Spor la plantat! 😉
Trebuie neaparat sa citesc si eu cartea.
Am citit “Ma sinucid alta data” si imi place stilul lui Kerstin Kier.
Spor la plantat! 😉
Alina , multumesc 🙂
Claudia, multumesc de recomandare, mi-ar placea si mie sa mai citesc alte carti ale acestei autoare, chiar ma binedispune :).
tare interesantă carte.. si simpatică copertă..atât coperta cât și recenzia m-au cucerit.. felicitări!
Pishky, si pe mine m-a cucerit coperta :). De-abia pe urma am citit despre ce e vorba si am decis ca o vreau pentru recenzie :).