Ce bine ca am doi copii

De multe ori ma felicit pentru ca am decis sa am doi copii, din varii motive. Cel de azi este unul foarte egoist si se refera la faptul ca nu pot fi judecata atat de usor dupa faptele si comportamentul fetelor.

Adica stiti cum e, vezi o mama cu un copil care face ceva, si imediat te gandesti, mvaaaiii, ce greseala, vaaai, cum ii permite sa faca asta, ce parinte incompetent. Sunt sigura ca stiti la ce ma refer, cu totii judecam si comentam, e in instinctul nostru, n-ai cum sa te abtii, doar ca unii dintre noi mai si analizam pe urma.

In fine, ca sa revin la oile noastre, ma uit uneori la astea mici ale mele si ma intreb daca sunt  facute de aceeasi mama cu acelasi tata 😀 .

Cand le-am vazut dimineata am ras cu lacrimi, pentru ca in timp ce una era in sandale, fara ciorapi, in fusta si camasa cu maneca scurta, cealalta era cu adidasi, sosete, pantaloni lungi, bluza de trening, geaca cu polar si.. atentie… cu caciula si gluga in cap 😀 . Ca sa ramana pentru posteritate,  vremea a fost foarte capricioasa in acest an, a ploua intr-una si uneori chiar a fost racoare dar totusi, suntem la jumatatea lunii iunie, in Bucuresti, adica nicio sansa de caciula. Insa nu si la noi.

Si fara sa vreau m-am gandit “oare ce o sa zica lumea” cand o sa ma vada cu asta mica infofolita in halul asta?, dar pe urma am vazut-o pe cea mare care zici ca pleca la plaja asa ca mi-am luat inima-n dinti si am pornit spre scoala.

Uneori e amuzant sa primesti sfaturi insa alteori e de-a dreptul obositor sa stai sa explici primavara sau toama (de obicei cand se schimba anotimpurile) de ce e copilul infofolit cu fular si caciula ca in mijlocul iernii. Si pe FB am vazut o groaza de postari cand unul sau altul comenteaza cum a vazut el in parc un copil imbracat gros si vai de mama lui ca il cocoloseste prea tare. Ei bine, in cazul in care copilul respectiv era al meu sa stiti ca e numai si numai decizia lui cum sa imbraca, astfel incat sa se simta confortabil. Si orice comentariu la adresa mea e de prisos.

La fel, daca in toiul iernii, cand e viscol si sunt -20 de grade, vedeti un copil care umbla fara caciula & fular si eventual deschis la haina, si daca se intampla sa fiu si eu pe langa el, nu ma ajuta cu nimic sa-mi spuneti ca e frig si ca o sa raceasca, pentru ca teoretic stiu si eu asta. Practic, insa, lucrurile nu stau chiar asa si a durat multi ani pana am invatat cum stau de fapt lucrurile.

As putea sa va mai spun si cum e cu mancatul: una mananca orice si in orice cantitate (iar cand incerc sa o opresc imediat se gaseste cineva sa-mi spuna: “dar las-o draga in pace, asa-mi place cand o vad cu cata pofta mananca“… Mda, indoparea copiilor pentru placerea ta personala, e o alta discutie la care o sa revin), ei bine cealalta nu mananca nimic. Adica are 2-3 feluri de mancare preferate dar in rest o banuiesc la modul cel mai serios ca se hraneste cu aer 🙂 . Inca nu am descoperit cum face asta, mi-as dori sa pot sa aplic si eu aceeasi metoda, insa tot ce pot sa va spun in apararea mea este ca intotdeauna cand suntem in public si e vorba de mancare le tin in jurul meu pe amandoua, una langa cealalta ca sa pot sa le inchid gura binevoitorilor care imi explica ce si cum 🙂 .

A fost o postare cam rautacioasa, poate, dar sper sa apreciati tonul amuzant si nu uitati de unde am plecat: azi dimineata unul dintre copiii mei avea caciula in cap pentru ca-i era frig. Iar eu m-am bucurat tare mult ca mai am si alt copil pe langa mine care sa depuna marturie ca nu sunt cu capul 🙂 .

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter

Comenteaza cu contul de FB