Cand faci ceva asteapta-te sa fii criticat

For English scroll down.

Am vazut la un moment dat un film care mi-a placut tare mult. Era vorba despre o familie obisnuita, cu doi copii, in care ambii parinti munceau si in jur de 6-7 seara se adunau cu totii acasa. Filmul era despre viata lor de familie si ce am retinut a fost cliseul cu barbatul care vine de la munca si se aseaza pe canapea cu o bere, uitandu-se la televizor in timp ce sotia se apuca sa gateasca, sa faca curat, teme cu copiii, spalat, calcat etc.

Seara de seara, cand venea obosita de la munca punea masa, ii chema pe toti si inevitabil la sfarsit sotul spunea ca totul a fost foarte bun, doar ca….: mai trebuia putina sare, orezul trebuia putin mai mult fiert, friptura mai rumenita, prajitura mai dulce, si tot asa. Deci dupa ce ca el statea si nu facea nimic mai avea si tupeul ca, sub forma unei critici constructive, sa-i faca reprosuri sotiei care muncea de dimineata pana seara la propriu.

Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o seara, in momentul in care s-au asezat sa manance si sotul, avand impresia ca isi aduce si el contributia la ce era pe masa, incepe sa critice, sotia foarte calma a luat toate farfuriile si le-a varsat la gunoi, a aruncat si restul de mancare din tava, s-a asezat din nou la masa si i-a spus sotului: ” hai sa mancam ce ai gatit tu“. Atat.

Pentru ca despre asta e vorba, atunci cand faci ceva, indiferent ca e bine sau rau, ca lucrurile puteau sa stea altfel, ca ai gresit sau ca ai uitat ceva, important este ca ai facut ceva. Si este extrem de enervat sa se gaseasca cate unul de pe margine, care nu a miscat un deget, sa vina sa te critice, cumva dand impresia ca asta e contributia lui la lucrul pe care-l faci tu.

Oamenii astia, care nu fac nimic dar critica, se cred vreun soi de experti, au impresia ca opinia lor e importanta si chiar daca tot ce ar trebui sa facem e sa-i ignoram complet si total, totusi de multe ori singura noastra reactie este o enervare cumplita. Si e normal, omeneste vorbind, te umple de draci sa vina unul aparut din neant, sa-ti zica ce ai facut bine si ce nu, dupa ce tu te-ai spetit muncind si uneori nu mai stii de tine si nu mai poti de oboseala.

Doar ca, atunci cand ne ernervam le dam si mai multa satisfactie, cumva chiar le aratam ca opinia lor conteaza si atunci se vor simti si mai importanti, si vor veni din ce in ce mai des cu din ce in ce mai multe argumente.

Singura reactie din partea noastra este sa fim calmi si sa le taiem vorba: “lasa ce am facut eu, hai sa vorbim despre ce ai facut tu“. Daca au un minim de bun simt or sa inteleaga aluzia si se vor opri. Daca nu, atunci merita se ne purtam si noi fix in acelasi mod, sa criticam indolenta de care dau dovada si impertinenta cu care comenteaza ce au facut altii.

Atat. Usor, usor ii vom descuraja si se vor opri. Ideal ar fi sa se opreasca cu totul din comentat si criticat insa tristul adevar este ca ne vor lasa in pace doar pe noi, gasind in cel mai scurt timp o alta victima buna de criticat.

Voi cum procedati cu hater-ii astia care incearca sa va discrediteze munca doar ca sa para ca ce ati facut nu are nicio valoare, ba din contra, era mult mai bine daca faceati cum spun ei. Dar na, daca nu v-ati gandit inainte sa ii intrebati, asta e, acum trebuie sa strangeti oalele sparte. De voi, atentie, nu de ei care nu au schitat nici cel mai mic gest.