A fi sau a nu fi… etic
V-ati gandit vreodata in cate ipostaze poate aparea notiunea de etica? Eu n-am avut nici cea mai vaga idee pana acum cateva luni cand am fost la un curs despre… etica, evident. Am discutat despre acest subiect in cele mai diverse contexe, unele mai neasteptate ca altele. ( Cu certitudine cea mai neasteptata surpriza am avut-o astazi cand am citit despre coduri de etica in blogosfera. Interesant cum se leaga lucrurile :). )
Revenind la curs, am avut de raspuns la dileme majore, din cele mai variate domenii. Ca formatori i-am avut pe Victor Alistar si Cristian Ducu, niste oameni extraordinari si inspirationali. Dicolo de orice conotatie politica, ma bucur pentru ca am avut sansa sa-i cunosc si sa invat de la ei. Pe Cristi il stiam de la European CSR Lessons, unde a moderat una dintre sesiuni.
O problema delicata pe care vreau sa o discut cu voi, a fost cea legata de incest. Fara nicio introducere, Cristi ne-a aruncat aceasta provocare, sa ne dam cu parerea despre cat de etic este faptul ca in proiectul noului cod penal care va intra in vigoare in 2013, se propune dezincriminarea incestului consensual între persoane adulte.
Pe mine m-a blocat intrebarea, recunosc. Exista cateva subiecte la care creierul meu nu mai functioneaza iar unul dintre ele este abuzul sexual asupra copiilor. Colegii de curs nu au parut la fel de socati (majoritatea erau avocati iar altii lucrau la asistenta sociala sau protectia copilului) asa ca au dezbatut minute in sir problema dupa care au concluzionat ca e ok, daca cei implicati sunt majori, e treaba lor.
Subiectul a fost depasit dar pe mine m-a preocupat mult timp problema. Cu prima ocazie in care am avut un prieten avocat in preajma, l-am rugat sa imi explice. Am aflat astfel ca exista cateva ipostaze: “legal” (stim cu totii ce inseamna), “ilegal” (in afara legii) si “dezincriminat” (adica nu nici in legalitate dar nici in ilegalitate :)). Daca vreti, cam cum sunt drogurile usoare in Olanda. Ele nu sunt legale, sunt doar dezincriminate. Un fel de-a spune al statului: “tu faci ce vrei, eu ma fac ca nu vad (si daca ma intreaba cineva nu sunt de acord :P)”.
Cam la fel si in cazul incestului la noi, cu persoane majore. Nu e legalizat dar nici ilegal. Pe acelasi principiu “nu stiu, n-am vazut nimic”, argumentat cu faptul ca cei doi sunt majori.
Nu stiu daca sunteti la curent, dar exista tari in care casatoria intre frati este acceptata legal: “Sweden is the only country in Europe which allows marriage between siblings who share a parent.”
Implicatiile sunt majore, incestul presupune relatii sexuale intre rude in linie directa sau intre frati si surori. De asemenea se refera si la relatiile dintre parinti si copii. Dintre o mama si fiul ei, dar cel mai probabil dintre un tata si fiica lui. Daca cei doi sunt majori, totul este legal conform noului cod penal “adaptat la valori europene”.
Dar totusi, ce anume s-a intamplat inainte ca fiul/fiica sa devina major(a)? Cred ca sunteti de acord ca orice copil e produsul parintilor lui. Daca la maturitate accepta sa fie implicat intr-o relatie incestuoasa cu unul din parinti nu e evident ca a crescut intr-un mediu vicios? Ca e o victima a educatiei pe care i-a dat-o parintele respectiv?
Ministerul Justitiei a raspuns criticilor formulate în presa cu argumentul ca ”acest model de reglementare, presupunând renuntarea la incest ca incriminare autonoma, se regaseste si în alte coduri penale europene adoptate sau modificate în ultimii ani (Franta, Spania, Portugalia etc.)”.
Mai sunt multe de spus, inclusiv despre relatiile incestuase intre minori, care nu sunt reglementate in niciun fel. Detalii aici.
Mie mi se pare sinistru simplul fapt ca scriu despre asta. Voi ce parere aveti?
PS: Subiectul este atat de sinistru, insist, incat nici nu stiu in ce categorie sa includ acest articol…
