Hipersensibilitatea
De multe ori, hipersensibilitatea e considerata pe nedrept un dar spiritual rafinat. Diferenta dintre o persoana sensibila si una hipersensibila, e urmatoarea: e sensibila persoana care, gasind pe strada un câine lovit de masina, dar înca viu, îl duce imediat la un veterinar. Hipersensibil e însa individul care, la vederea sângelui, închide ochii si, desi sustine ca nu mai poate de mila bietului animal, se margineste sa critice neglijenta soferilor si apoi o rupe la fuga, îngrozit.
O persoana hipersensibila se preocupa în primul rând de propriile sentimente si îsi doreste ca nimeni si nimic sa nu o raneasca. Nu-i pasa deloc de sentimentele celorlalti, pe care îi vede ca pe o masa informa si fara sensibilitate proprie. De obicei, hipersensibilul e foarte dragut, chiar ceremonios; el se ascunde în spatele acestei delicateti, asteptând ca lumea sa-I trateze chiar mai protcolar decât o face el, dar dorinta sa e pur si simplu utopica, pentru ca oamenii nu reactioneaza deloc la fel. Unii oameni pot avea un caracter mai brutal sau mai autoritar, fara a fi mai putin buni sau loiali. Dar hipersensibilul nu cauta neaparat compania fiintelor bune, oneste, sincere si loiale; lucrul cel mai important, din punctual sau de vedere, este ca relatiile lui cu ceilalti sa se petreaca într-o atmosfera de politete amabila si superficiala.
Hipersensibilitatea e o atitudine antisociala care duce la singuratate sau chiar la certuri. Iata de ce mamele hipersensibile se afla la originea unor continue dispute si întretin o atmosfera cât se poate de tensionata. E curios, de altfel, ca toate persoanele hipersensibile stiu ca se poarta astfel; dar, în loc sa se straduiasca sa lupte împotriva acestui defect, ele se lauda cu el, ca si când ar fi vorba de o calitate.
În ceea ce-i priveste pe copiii unei asemenea mame, ei sunt expusi unor mari pericole! Practic, atunci când vor deveni adulti, vor fi si ei niste nevrotici sau chiar mai rau. Hipersensibilitatea îi face pe oameni sa-si însuseasca un fel de educatie, de politete care e cât se poate de departe de amabilitatea mult mai laudabila nascuta dintr-o predispozitie naturala a spiritului. De aceea copilul unei mame hipersensibile va avea o pozitie perfecta la masa, va sti sa aleaga florile pe care i le va oferi unei femei, se va arata prudent si discret ca un om de lume. Dar, pe lânga toate acestea, el va pastra un fel de ranchiuna fata de ceilalti, de care se va simti legat prin relatii formale si superficiale, iar în cele din urma va ajunge sa simta o imensa ranchiuna chiar fata de mama, pe care, nu fara motiv, o va socoti vinovata de timiditate a sa.
