Adolf Hitler
În cartea sa “La început a fost educația” psihologul Alice Miller descrie copilăria lui Hitler. După ce o citești nu poti ajunge decat la o concluzie: dacă Hitler ar fi avut cinci fii, asupra cărora să se răzbune pentru torturile ăi înșelăciunile suferite în copilărie, poate nu i-ar fi căzut victimă poporul evreu. Toate chinurile trăite odinioară se pot descărca asupra propriului copil, deoarece crima asupra sufletului propriului copil poate încă fi camuflată prin cuvinte precum educație și disciplinare.
Analiza făcută de Alice Miller lui Hitler ne arata in mod clar cum se naște răul. Copiii mici și nevinovați se transformă în monștrii care mai târziu amenință nu numai propria familie, ci întreaga lume. Au existat si voci care au spus ca mulți copii sunt bătuți și maltratați și nu cresc să ajungă criminali în masă dar autoarea sustine ca în toate cazurile în care victima nu a devenit mai târziu făptaș a existat o persoană devotată copilului, care astfel i-a înlesnit acestuia receptarea nedreptății ca atare. Ea numeste această persoană “martorul salvator”. Se pare ca atunci cand exista aceasta persoană, copilul are posibilitatea să compare și să observe că i se face rău și să se identifice cu un om prietenos. (Un exemplu celebru îl constituie Dostoievski, al cărui tată îl trata foarte brutal, însă a cărui mamă era caracterizată ca foarte iubitoare). Acolo unde însă acea persoană lipseste, unde orice alternativă la cruzime a fost absentă, unde nici un martor salvator nu a putut confirma percepția copilului că i se face rău, acolo copilul a fost în cel mai mare pericol de a considera tortura îndurată ca un tratament spre binele lui și de a aplica ulterior el însuși acea tortură altor oameni fără cele mai mici scrupule. Acel copil transforma ipocrizia într-o ideologie.
Adolf Hitler a invățat în casa părintească să considere bătăile și umilințele ca necesare și juste, iar mai târziu, ca adult, a acționat la fel, pretinzând că trebuie să salveze Germania prin uciderea evreilor. La fel și-au ideologizat și alți dictatori actele de răzbunare: Stalin “trebuia” să elibereze Rusia de “cosmopoliții” subversivi, Napoleon trebuia să întemeieze cu orice preț Marea Națiune, iar Milosevic “trebuia” să făurească Serbia Mare. Orbirea societății față de aceste mecanisme face ca războaiele să fie încă posibile, deoarece cauzele lor rămân necunoscute.
Deși probabil toți istoricii, cel puțin în Germania, știu că Frederic cel Mare a fost umilit și chinuit de tatăl lui, nu existș nici o analiză care să trateze legătura dintre aceste maltratări ale unui copil sensibil și războaiele de cucerire ulterioare pe care monarhul luminat s-a simțit constrans să le ducă.
Această temă este incă supusă unui tabu. De cand există omenirea se repetă același spectacol: bărbații pleacă la război, femeile ii aclamă și puțini sunt cei care se intreabă ce s-a intamplat inainte de aclamări. Războaiele de cucerire sunt mereu camuflate ca acțiuni de apărare sau se invocă o misiune sfantă. Abia cand vom intelege cum se naște răul și cum noi il trezim la viață in copii, abia atunci nu ne vom mai afla neputincioși la discreția lui.
