Who am I to tell you…

 

Aseara am adormit cu radioul deschis. M-am trezit pe la ora 2 noaptea, in timp ce Will Young imi canta “Who am I to tell you that I will never let you down/ And no one else can love you half as much as I do now“.

Zambesc fericita doar ca, doua secunde mai tarziu imi spune “I always find a reason why I didn’t put you first“.

Deja incep sa ma trezesc, exact la timp ca sa-l aud cum mi-o tranteste “I didn’t want to do what everybody does/ And hide the truth to find we never knew a thing about love “. Ma consolez cu gandul ca macar e de treaba si mi-o spune frumos.

[youtube hR4kZ8-qrFI]

Dimineata cand m-am trezit inca fredonam melodia, dar in acelasi timp mi-am amintit toate gandurile care mi s-au invalmasit in cap azi noapte. Mi-am amintit cata tristete era in ochii prietenei mele in timp ce imi povestea ca exista sanse foarte mari ca sotul ei s-o insele, si mai tarziu cand mi-a spus ca are dovezi si ca nu stie ce sa faca. Sau cand am plans impreuna cu alta prietena draga in timp ce imi povestea cat de rau i-a afectat pe ea si pe cel mic toata povestea divortului si ca cel mai rau este ca nu intelege cum un om care pana ieri o iubea acum o injura si ii spune cuvinte pe care altfel ar fi considerat sub demnitatea lui sa le reproduca.  Sau cu cata uimire ascultam cand imi povestea Cristi o intamplare ireala  cu o fosta prietena, actualmente casatorita, care noaptea, in timp ce sotul si copilul dorm la etaj, se intalneste cu amantul la parter. Vorbesc despre oameni educati, de peste 30 ani, cu pozitie sociala si functii importante. Ma refer la prieteni dragi cu care am fost in concedii sau la petreceri, cu care ne vizitam si care acum nu doar ca nu-si mai vorbesc ci chiar sunt dusmani in pofida faptului ca au copii impreuna. Sunt oameni cu care ieri dezbateam impreuna problema despre care povestesc aici.

Am avut si noi telenovele, probabil ca orice cuplu are, dar incercam sa nu depasim anumite limite. Am cautat impreuna raspunsuri, ne-am dat seama ca viata ne ia prin surprindere si ca uneori ni se intampla lucruri pentru care nu suntem pregatiti. Ne confruntam cu situatii si nu stim cum sa reactionam pentru ca nimeni nu ne-a invatat si mai mult decat atat pentru ca suntem plini de prejudecati si ca nu intelegem un lucru esential: Barbatii si femeile sunt diferiti. Nu in bine sau in rau ci diferiti pur si simplu. Societatea actuala este indemnata sa creada ca barbatii si femeile au aceleasi calitati, aptitudini si potential in timp ce exista demonstratii foarte clare ca de fapt sunt complet diferiti. Toate acestea ne duc pe un teren extrem de alunecos, de unde putini reusesc sa se salveze si unde victimele sunt multiple dar in  mod evident cei mai afectati sunt copiii. Martori inocenti ai discutiilor dintre parinti, si uneori chiar actori fara voie datorita egoismului si incostientei parintilor, care cred ca vor castiga teren daca vor arunca cu noroi imprejur.

Citeste si:  Nevoi de dezvoltare ale copilului

Si totusi de ce? De ce nopti la rand ne certam urland unii la altii “de ce naiba nu intelegi”? Raspunsul e foarte simplu: pentru ca barbatii nu inteleg ca femeile sunt diferite iar femeile se asteapta ca barbatii sa fie exact ca ele. Dovezile sunt clare: aproximativ 50% din casnicii se sfarsesc printr-un divort, cel putin in tarile occidentale, si nici cele mai serioase relatii sentimentale nu rezista in timp.

In mod foarte simplist putem spune ca femeile si barbatii au evoluat in mod diferit pentru ca n-au avut incotro. Barbatii au vanat iar femeile au cules recolta. Barbatii au protejat, femeile au hranit. Ca urmare corpurile si mintile lor s-au dezvoltat in mod diferit. Barbatii au crescut mai inalti si mai puternici decat majoritatea femeilor in vreme ce mintea li s-a dezvoltat pentru a le servi diverselor indeletniciri specifice. Femeile erau bucuroase ca barbatii lor isi vedeau de treaba in timp ce ele ingrijeau copiii asa ca si creierul li s-a dezvoltat incat sa se adapteze functiilor lor in viata. Dupa milioane de ani de evolutie, cele doua sexe prelucreaza informatiile in mod diferit. Gandesc diferit, cred  lucruri diferite, au perceptii, prioritati si comportamente diferite. Ideea de a pretinde ca lucrurile stau altfel presupune numai dureri de cap, confuzii si deziluzii in viata.

 Mult timp am fost o feminista convinsa, militam pentru egalitatea dintre femei si barbati. Greseala fundamentala pe care am facut-o, si nu numai eu, a fost sa confund “a fi egal” (care se refera in principal la egalitatea sanselor) cu “a fi identic” (care se refera in principal la capacitati). Partea cu feminismul mi-a trecut de tot cand l-am cunoscut pe Cristi. A reusit sa-mi demonteze toate teoriile si  intr-o oarecare masura m-a facut sa inteleg punctul de vedere al barbatilor. Am avut multe discutii despre viziuni si pareri personale si ma uimeste chiar si in ziua de azi cum, uitandu-ne la acelasi lucru eu zic ca e rotund si el zice ca e patrat. Culmea e ca fiecare are dreptatea lui.

Citeste si:  Pericolul din scaunul auto pentru copii

Cum adica suntem diferiti?

Femeia de exemplu, ca “aparatoare a cuibului” are o constructie a creierului care ii permite sa perceapa la nivelul unui unghi de cel putin 45 de grade  pe ambele laterale ale capului, precum si deasupra si sub nivelul nasului. La  multe femei perceptia periferica ajunge la aproape 180 de grade. Ochiul barbatului e mult mai mare iar creierul il configureaza pentru un tip de privire ca printr-un tunel, la mare distanta, ceea ce inseamna ca poate vedea limpede si cu mare acuratete in fata pe distante mai mari, ca si cum ar avea un binoclu. Este o consecinta fireasca a unui “vanator” care trebuie sa detecteze si sa urmareasca tinta propusa pe distante mari. O consecinta imediata a acestor diferente este problema “privirilor indecente”. Se pare ca femeile insista mai mult cu acest tip de priviri decat barbatii, doar ca, datorita perceptiei vizuale periferice sunt mult mai greu decat prins decat barbatii care se uita lung si fix  :).

Dotarea senzoriala superioara a femeii alege si analizeaza informatiile , iar capacitatea creierului sau de a le transforma rapid de la o emisfera la alta o face  experta in sintetizarea si descifrarea semnelor verbale si vizuale. Consecinta: majoritatea barbatilor au probleme cand intentioneaza sa le minta pe femei, mai ales cand li adreseaza direct. In schimb, femeii ii este mult mai usor sa-l minta pe barbat cand se afla fata in fata, pentru ca el nu este dotat cu sensibilitatea necesara pentru a detecta inadvertentele dintre semnalele ei verbale si nonverbale.

Femeia aude mai bine decat barbatul si e foarte priceputa in a distinge sunetele inalte. Creierul femeii este programat in asa fel incat sa auda cum plange copilul noaptea in vreme ce tatal doarme linistit. Este senzational insa cum se imbina functiilor celor doua sexe pentru a forma o echipa de succes. De exemplu daca undeva in noapte pange o pisicuta, femeia o va auzi cu siguranta. Barbatul insa, datorita capacitatii sale de orientare in spatiu net superioare, ii poate spune cu certitudine unde se afla pisicuta.

Femeia citeste printre randuri pentru ca dispune de o sensibilitate net superioara in privinta diferentierii schimbarilor de volum sau de intensitate din glas. Aceasta ii da posibiltatea sa perceapa orice schimbare emotionala. Majoritatea barbatilor habar nu are ce e aia schimbare emotionala.

Pielea femeii este de cel putin zece ori mai sensibila la atingeri si mangaieri decat a barbatului. Fiind cel mai intins organ al corpului, masurand cam doi metri patrati, are un rol foarte important in relatiile dintre cele doua sexe. Pielea femeilor este mai fina decat a barbatilor si are un strat suplimentar de grasime, care tine mai cald iarna si ofera o mai mare rezistenta. Oxitocina este un hormon care stimuleaza dorinta de mangaiere si care activeaza receptorii atingerilor. Din acest motiv femeile (care au receptorii de zece ori mai sensibili decat ai barbatilor) dau mai multa atentie mangaierilor. Morala acestui fapt este ca, pentru a castiga teren in fata femeilor, barbatii ar trebui sa mangaie adecvat in momentele dificile si sa evite pipaielile.

Citeste si:  Cadoul meu de Craciun!

Pe de alta parte, pielea de pe spatele barbatilor este de patru ori mai groasa decat cea de pe stomac, o mostenire din trecutul sau de vanator, care il ajuta sa se apere mai bine de atacurile din spate si pentru a putea sa treaca mai bine prin tufisurile pline de tepi, sa se lupte corp la corp cu animalele sau cu dusmanii fara ca durerea sa-l doboare. Sensibilitatea barbatilor la mangaieri se duce spre zero pe la varsta pubertatii, cand corpul se pregateste pentru rigorile vanatorii. Totusi aceasta sensibilitate nu dispare complet ci se localizeaza intr-o singura zona (if you know what I mean 🙂 ).

Majoritatea barbatilor au o locatie specifica in creier care le permite sa simta directia. In schimb femeile au anumite zone specific pentru vorbire. Se pricep la asta, o fac cu usurinta drept pentru care sunt atrase de domeniile care le permit sa-si utilizeze aceasta capacitate, cum ar fi terapiile, consilierea si invatamantul. De aceea este foarte greu sa gasesti femei pilot, tot asa cum e greu sa gasesti alinare la un barbat :).

S-ar putea crede ca diferentele dintre sexe sunt minime si irelevante, numai ca dovezile nu sustin acest punct de vedere. Din pacate, traim intr-un mediu social in care se insista ca suntem la fel, in ciuda demonstratiilor si evidentelor ca suntem programati diferit si ca am evoluat cu capacitati si inclinatii innascute foarte variate.

O sa mai revin la aceasta tema, dar mie personal mi se pare mult mai interesat  modul in care ne afecteaza aceste diferente. Cred ca este foarte important sa aflam cum ne este afectata in primul rand comunicarea si mai ales de ce vorbim impreuna dar ne intelegem separat? De ce e atat de greu sa-l ascultam cu adevarat pe celalat si de ce nu vrem sau nu putem sa acceptam ca fiecare individ are trairile, dorintele si aspiratiile proprii, care sunt foarte  importante pentru el? De ce e atat greu sa acceptam lucruri, pur si simplu?

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Who am I to tell you…

      Aseara am adormit cu radioul deschis. M-am trezit pe la ora 2 noaptea, in timp ce Will Young imi […]

  • De unde ii mai imbracam pe copii?

    Exista la noi o vorba cum ca “suntem prea saraci sa cumparam haine ieftine”. Eu nu prea sunt de acord […]

  • Casa de copii nu e acasa!

    Am facut generala in Titan, la o scoala de cartier, copie la indigo cu toate celelate. Un singur lucru facea […]

  • Cum ii ajutam pe copii sa invete emotiile si sentimentele

    De cand cu desenele si filmele astea traduse in romana, fetele mele au invatat tot felul de expresii care sunt […]

2 thoughts on “Who am I to tell you…

    1. E foarte important sa reuseasca sa ramana parinti chiar si dupa divort, indiferent de natura relatiilor personale sau a disputelor pe care le au cei doi.
      Daca reusiti sa faceti asta, felicitari! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*