Vitamina D: din sursa naturala sau de sinteza?
Am citit un articol foarte interesant despre aportul de Vitamina D din sursa naturala (soare) sau de sinteza (Vigantol) (aici link). In principiu sunt de acord cu tot ce a scris Adelle, nu stiu daca ar mai fi ceva esential de adaugat. Adelle a punctat foarte bine avantajele si mai ales dezavantajele folosirii Vigantolului (as vrea sa mentionez si eu inca odata ca articolul reprezinta punctul de vedere personal al autoarei, care nu trebuie considerat un indemn pentru a da sau a nu da Vigantol copiilor. Este doar un punct de vedere la care ar trebuie sa reflectam).
In continuarea articolului ei as vrea sa povestesc modul in care a fost descoperita Vitamina D de catre chimistul si nutritionistul Elmer Verner McCollum.
McCollum a abordat studiul nutritiei din punctul de vedere al unui chimist care doreste sa afle care sunt substantele pe care trebuie sa le contina alimentele astfel incat sanatatea sa fie mentinuta. Dupa zece ani de experimente pe sobolani, timp in care a studiat efectele a sute de diete, el s-a convins ca tulburarile nutritionale pot fi provocate de compozitia chimica gresita a regimului alimentar.
Coroborand rezultatele experientelor personale cu cele ale “inaintasilor” sai (Vedder si Funk) McCollum a emis ipoteza ca rahitismul la sobolani este provocat de deficiente alimentare si in colaborare cu John Howland, un pediatru celebru al timpurilor respective, a inceput un studiu cu privire la factorul sau factorii pe care ii aduceau in plus suplimentele alimentare eficiente.
In cursul acestor experimente (care au avut loc in jurul anului 1922) cei doi au evidentiat ca sursa si calitatea grasimilor, respectiv continutul de Vitamina A, precum si raportul de calciu si fosfor aveau o semnificatie importanta pentru cresterea oaselor, dar totusi nu reprezentau cheia problemei rahitismului. Ei au conchis ca ar fi vorba de o a patra vitamina antirahitica, pe care au denumit-o Vitamina D.
In studierea acestei vitamine, McCollum a luat in considerarea un studiu (Palm), in care se comunica ca in Elvetia, copiii care traiau in vaile adanci ale Alpilor sufereau de rahitism sever, in schimb copiii de aceeasi origine sociala care traiau in satele de pe inaltimile muntilor Alpi nu se imbolnaveau. In studiul respectiv, acesta protectie a fost atribuita luminii soarelui de dimineata. Copiii din vai erau expusi la rahitism din cauza ca muntii ascundeau lumina solara. Mai mult decat atat, in timpul primului razboi mondial, medicii germani vindecasera copii rahitici prin expunerea acestora la lumina lampilor cu raze ultraviolete.
Pornind de la aceste idei, si datorita faptului ca poseda mijlocul de a provoca rahitismul la sobolani, McCollum avea posibilitatea sa verifice ipoteza ca lumina soarelui are o actiune antirahitica. In acest experiment, McCollum a folosit “testul liniei” o metoda de evidentiere a Vitaminei D, numit asa deoarece inceputul calcificarii apare ca o linie fina de-a lungul zonei de crestere a osului. Aceasta metoda a fost larg utilizata ulterior pentru estimarea preparatelor antirahitice.
Dovada existentei unei vitamine care are o influenta profunda in reglarea cresterii oaselor dar si faptul ca aceasta poate fi asimilata prin expunerea la lumina solara s-a aratat deosebit de importanta pentru sanatatea publica iar experientele respective au au starnit mult interes printre cercetatori si pediatrii datorita posibilitatii de prevenire a rahitismului la sugari si copii.
Parerea mea personala (care nu trebuie interpretata ca un indemn la a folosi sau nu diverse medicamente sau suplimente) este ca in prezent se abuzeaza de medicamente. Chiar daca este demonstrata stiintific actiunea benefica a acestora in anumite cazuri si situatii, nu exista niciun motiv pentru prescrierea lor in masa si tratarea tuturor pacientilor in mod egal, fara a se tine cont de anamneza, de conditiile de viata si mai ales de simptome.
In aceeasi situatie se afla si Vigantolul care este prescris dupa ureche, mie personal trei pediatrii mi-au prescris cantitati diferite pentru Alexandra, iar prietena mea cea mai buna si nasa fetitelor, care este farmacist, mi-a prezentat o cu totul alta varianta din punct de vedere farmaceutic care evident nu corespunde cu punctul de vedere medical.
Cu Alexandra am respectat cu strictete toate prescriptiile de medicamente, picaturi si alte nebunii de la pediatrii dar cu Andreea am renuntat la toate (mai ales ca schimband si medicul pediatru am primit o …. a cincea (?) opinie).
Intre timp descoperisem si homeopatia si nu numai ca mi s-au confirmat banuielile dar am aflat si multe alte lucruri noi, interesante si importante despre ce inseamna sa ai un stil de viata sanatos si despre cum se pot aduce aporturi de vitamine si alte substante hranitoare in mod cu totul natural.
