Temele – ce facem cu ele?

A reinceput scoala. Si odata cu ea cosmarul multor copii, dar mai ales al multor parinti sau bunici :): temele! Duminica in parc, acesta era cel mai dezbatut subiect. Si-au terminat cei mici temele din vacanta? Stau pana la 7 in parc sau se grabesc sa termine si ultimele restante?

Si “noi” am avut teme, se pare ca multe dupa cum si-au dat cu parerea alti parinti, dar ne-am obisnuit cu volumul. Temele de acasa sunt o completare a materiei invatate la scoala, care, btw, daca ma intrebati pe mine e enorma. Ritmul este extraordinar de alert, sa stai o zi la o litera este foarte putin. Dar e doar parerea mea de nespecialist. Progresele Alexandrei ma contrazic, a invatat foarte repede sa scrie si a ajuns in punctul in care citeste (si ne citeste 🙂 ) foarte multe pagini.

Cu temele nu am insistat niciodata. La inceput am deslusit ce isi nota in carnetel, pe urma am indrumat-o cum sa le faca iar apoi i-am acordat doar consultanta pentru probleme cu enunturi mai dificile. Si cam asta a fost tot.

Citeste si:  Parintele Sofian - despre botez

Am insistat intotdeauna ca temele sunt jobul ei, responsabilitatea ei, ca ea decide daca si le face sau nu. Niciodata nu i-am spus ca trebuie sa si le faca. Decizia ii apartine in exclusivitate, dar la fel si consecintele. Stie exact ce se intampla si daca isi face temele si daca nu si le face.

Si recunosc, ca au fost situatii in care s-a dus cu temele nefacute. Si poate a certat-o doamna, sau poate a luat insuficient, dar convingerea mea este ca a iesit mult mai castigata din aceasta experienta, decat daca si-ar fi facut temele de gura mea, cu presiuni sau amenintari. Prefer sa-si faca 90% din teme singura si cu placere, decat 100% din obligatie.

Imi place sa le repet intr-una celor mici cat de importanta este educatia si cat de important este sa ne placa ce facem. Ca un lucru facut doar pentru ca “trebuie” mai bine nu ar fi facut. Cand ne apucam de o treaba e important sa vedem partile frumoase, si mai ales sa anticipam rezultatul care ne va multumi sufleteste la sfarsit, chiar daca procesul in sine de obtinere a rezultatelor poate fi uneori dificil.

Citeste si:  Care-i treaba cu Swimathon?

Si cel mai mult mi-a placut cand le-am povestit despre cum creierul poate fi cel mai mare dusman al nostru sau cel mai bun prieten. Doar de noi depinde ce si cum. O sa mai revin asupra acestui subiect, dar ideea pe care au retinut-o, si care pe Alexandra o ajuta foarte mult la teme, este ca cel mai greu lucru este sa ne apucam de ceva. Dar dupa ce am facut primul pas in acel demers, creierul nostru nu se va lasa pana nu vom termina. Oricat de mult am incetini noi procesul, creierul nostru lucreaza pentru noi si ne ajuta sa terminam.

 

 

 

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Intelepciune pentru parinti

    Astazi am citit cele mai frumoase si rafinate cuvinte scrise vreodata despre cresterea copiilor. Ii apartin lui Kahlil Gibran, poet, filozof, prozator […]

  • Cat costa linistea noastra?

    Am avut un drum de vreo 2.000 de km de care ne era putin teama nestiind cum vor rezista fetele. Era […]

  • Cum sa ne aparam de parinti?

    De multe ori parintii se manifesta ca un obstacol care se opune dezvoltarii armonioase a copiilor lor. De aceea, ar […]

  • 10 Sfaturi despre cum sa-mi pedepsesc copiii

    For English scroll down. Una din zilele acelea grele in care copiii nici nu te baga in seama si parca […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*