spune da

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita ÔÇô cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Castigatorul concursului de Dragobete

    Asa cum am promis, astazi anunt cine a castigat concursul fulger organizat cu ocazia zilei de Dragobete.

    Vreau sa fac o precizare, am primit un comentariu in data de 25 pe care l-am validat, deoarece nu am luat in considerare ca Newsletterul ajunge la abonati a doua zi, adica azi dimineata. Pe viitor stiu ce am de facut, multumesc Cristina ­čÖé .

    Am avut 20 de participanti:

    1. Lucia V
    2. Georgiana Varga
    3. Iulia Daniela Iuliana
    4. Carmen Babia
    5. Oana
    6. Oana Popa
    7. Marian
    8. Silvia
    9. Catalina
    10. Sorin
    11. Adriana
    12. Ramona
    13. Paula
    14. Raluca Stan
    15. Ioana
    16. Madalina
    17. Cristina
    18. Laura
    19. Betty
    20. Cristina B

    Castigatorul este…. numarul 15. Felicitari Ioana, astazi iti trimit mail sa stabilim cum intri in posesia premiului.

    concurs tupperware 1Va multumesc tuturor pentru participare si va astept si la urmatoarele concursuri organizate pe blog.

    Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de parinte, nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

    Comments

    comments

  • Tara arde si baba se piaptana

    Astazi in presa se vorbeste foarte mult despre noul proiect de lege care a fost deja avizat favorabil de Camera Deputatilor si care prevede obligativitatea intonarii imnului national in scoli, in fiecare zi de luni, la inceputul cursurilor.

    “Potrivit proiectului, semnat, printre altii, de┬áEcaterina Andronescu,┬áViorel Arcas, Marius Bota,Ioan Chelaru,┬áAlexandru Cordos, Gabriela Cretu, Darius Valcov si de fostul senator┬áToni Grebla, in prezent judecator la Curtea Constitutionala, inspectoratele scolare teritoriale ar urma sa verifice respectarea acestor prevederi si sa stabileasca masuri de sanctionare pentru conducatorii unitatilor de invatamant unde se constata nereguli privind aplicarea acestei legi.”

    Recunosc ca prima data m-a pufnit rasul. Adica nu vad ce alta reactie poti sa ai atunci cand ai copii in sistemul de invatamant, cand stii care e situatia si cum merg lucrurile, CAND VEZI REZULTATELE DEAZATRUOASE DE LA BAC si cand poti prevedea foarte usor in ce directie merge aceasta tara, cu generatii intregi de tineri care nu stiu sa faca nimic. Care nu au ramas cu nimic din cei 12 ani de scoala si care se presupune ca vor sustine economia si vor contribui la dezvoltarea tarii.

    Spuneti-mi va rog, asta e important? Sa se cante imnul? Oare asta va rezolva criza de dascali pregatiti sa formeze copii, sau criza de manuale sau de fonduri pentru scoli, sau de ajutoare pentru copiii din familii sarace sau defavorizate?

    Oare intonarea imnului le va oferi ceva copiilor minoritari care locuiesc in capatul strazii noastre, care se joaca in noroi si gunoi dimineata cand noi (si alti norocosi) plecam spre scoala si gradi?

    Oare imnul ii va ajuta cu ceva pe copiii care sunt trimisi la scoala doar pentru ca acolo gasesc ceva de mancare?

    Oare imnul va opri anumite comportamente din scoli unde copiii sunt abuzati fizic si pshihic, unde sunt dresati sa se alinieze si unde sunt uniformizati la o masa care nu are voie sa gandeasca sau sa aiba pareri?

    Asta e rostul inspectoratelor, sa verifice daca se canta imnul dimineata si sa sanctioneze persoanele care nu se conformeaza? Pentru ca nu-i asa, nu e important doar sa dam legi important e sa gasim si sanctiuni pe masura. Aceasta e o lectie importanta invatata tot in sistemul de invatamant unde nimeni nu apreciaza progresul de orice fel si orice nivel, dar unde toata lumea sactioneaza comportamente care nu au nicio legatura cu inteligenta sau nivelul de cunostinte.

    Oare mai exista vreo speranta pentru acesti copii, sa mearga la scoala de placere si nu pentru ca “trebuie”, sa inteleaga ca invatatura e pentru ei si nu pentru altii, ca satisfactiile vor veni in timp si ca notele nu inseamna nimic?

    Oare “Desteapta-te romane” are vreo insemnatate sau sunt doar vorbe goale?

    Comments

    comments

  • De ce unii copii incearca pana reusesc, iar altii renunta din prima?

    De cate ori ati auzit strigatul furios “nu pot” / “nu o sa reusesc” urmat de hohote de plans neconsolabil?┬áDe cate ori ati repetat “mai incearca”, “sigur ca poti”, “nu te lasa descurajat(a)”?

    Eu am pierdut sirul momentelor de abandon si singurul amanunt care imi da speranta este ca am 2 copii. Ce bine ca am doi copii! Diferiti ca ziua si noaptea, ca soarele si luna. In timp ce unul incearca de 1 milion de ori altul nici nu termina prima incercare si se opresteste descurajat.

    meseria-de-parinte

    foto

    Dupa ce m-am linistit si mi-a dat seama ca tine de personalitatea fiecaruia cum reactioneaza in fata provocarilor, m-am pus pe cautat raspunsuri si solutii pentru a corecta aceasa lipsa de vointa, pentru ca nu stiu cum altfel as putea sa-i spun.

    Am gasit un studiu realizat de Carol Dweck, cercetator la Standfors care a fost preocupata inca din anul 1960 de toate aceste aspecte care tin de motivatie si perseverenta.

    Conform acesteia, copiii se impart in doua categorii:

    • cei care sunt setati pe scopuri fixe si care ┬ácred ca succesul se datoreaza┬áinteligentei sau talentului nativ.
    • cei care isi schimba cu usurinta scopul si care se pot adapta provocarilor aparute. Ei cred ca succesul se datoreaza efortului depus.

    carol-dweck

    1. Copiii cu mintea setata pe scopuri fixe. Motto-ul lor este: “Daca trebuie sa depui mult efort inseamna ca nu ai talent sau inteligenta”.

    Copiii cu scopuri fixe cred ca nu poti sa te blochezi daca esti inteligent. Ei considera ca ca daca trebuie sa muncesti mult inseamna ca nu esti talentat si (evident) daca esti talentat, atunci vei rezolva natural orice provocare. Atunci cand au un esec, acesti copii se simt prinsi in capcana. Incep sa se gandeasca ca poate nu sunt atat de talentati pe cat se cred sau atat de inteligenti precum sustin toti cei din jurul lor. In general se feresc de provocari, tocmai din teama ca nu vor mai fi perceputi ca fiind inteligenti.

    2. Copiii cu┬ámintea setata pe scopuri maleabile. Motto-ul lor este: “Cu cat incerci mai mult, cu atat mai inteligent devii!”

    Copiii care au scopurile maleabile, cred ca inteligenta poate fi cultivata: cu cat incerci mai mult cu atat devii mai destept. Acesti copii inteleg ca si un geniu trebuie sa munceasca din greu. Atunci cand sufera un esec ei cred ca ar putea sa reuseasca daca vor acorda mai mult timp si efort obiectivului respectiv. Ei pun accent pe  procesul de invatare prin experienta mai degraba decat imaginii de copil inteligent. Sunt perseverenti chiar si cu cele mai dificile sarcini.

    Dar cum au luat nastere aceste credinte in copiii nostri?

    Ce anume ii face oare sa se incadreze in una dintre tipologiile de care am discutat mai sus? Din acest punct incepe poate cea mai interesanta parte a acestui articol. Pentru ca, in conformitate cu cercetarile efectuate de Dweck, noi parintii, suntem cei responsabili, prin ceea ce le spunem in mod repetat copiilor, incepand cu varsta de 1 an.

    Dweck a efectuat un studiu cu ajutorul unor copii de clasa a 5a pe care i-a impartit in doua echipe. Apoi i-a pus sa rezolve la niste teste pentru stabilirea IQ-ului si in timp ce acestia lucrau, le-a adresat urmatoarele cuvinte:

    • celor din primul grup le-a repetat intr-una “Wow, ai un scor foarte bun. E evident ca esti foarte bun la asta
    • celor din al doilea grup le-a repetat intr-una: “Wow, ai un scor foarte bun. E evident ca ai muncit foarte mult.

    Apoi a continuat sa-i testeze oferindu-le insa oportunitatea de a alege chiar ei provocari mai grele sau mai usoare.

    S-a dovedit ca acei copii care au fost laudati pentru efortul lor au ales sarcinile mai grele, fiind constienti ca pot sa invete mai mult. Acestia erau mult mai motivati sa invete pastrandu-si increderea in ei pe masura ce sarcinile deveneau din ce in ce mai grele.

    In schimb, copiii care au fost laudati pentru inteligenta lor au cerut sa primeasca sarcini mai usoare, fiind constienti ca asa au sanse mai mari sa raspunda corect. Ei si-au pierdut increderea si motivatia pe masura ce testele au devenit mai grele.

    Ulterior, Dweck si colegii ei au continuat studiul mutandu-se din sala de clasa in familie. Timp de doi ani, din 4 in 4 luni, echipa de cercetatori a vizitat 53 de familii pe care le-au inregistrat 90 de minute in timp ce acestea isi completau rutina zilnica. Toti copiii aveau 14 luni la momentul inceperii studiului.

    Cercetatorii au calculat de cate ori parintii au folosit cuvinte care laudau efortul, de cate ori cuvinte care laudau trasaturi de caracter, dar si alte cuvinte care laudau aspecte “neutre”, precum “bravo!” si “wow!”.

    Apoi au asteptat 5 ani.

    Au revenit la copiii inclusi in studiu, cand acestia aveau in jur de 7 sau 8 ani, si au cercetat atitudinea lor referitoare la provocari si invatare. Copiii cu o minte setata pe scopuri maleabile au aratat mai mult interes in rezolvarea provocarilor. Care credeti ca erau acesti copii? Exact, cei care in copilaria  mica au fost laudati in special pentru efortul depus.

    Se poate “desface” o minte focusata pe scopuri fixe?

    Dweck si-a pus aceasta intrebare si a continuat cercetarile facute pe copiii scolari care aveau acest gen de minte. Ea a constatat ca acesti copii si-au imbunatatit notele atunci cand li s-a explicat ca mintea (creierul) functioneaza precum un muschi. Cu cat il atrenezi mai mult, cu atat se dezvolta mai tare. Ca urmare, inteligenta nu este ceva fix ci ceva ce poate fi dezvoltat.

    Dweck ne incurajeaza:

    “Daca aveti copii care se incadreaza in prima categorie, trebuie sa stiti ca nu e prea tarziu. Nici pentru ei nici pentru voi. Creierul este precum un muschi, cu cat il folosesti mai mult, cu atat devine mai puternic. Modul in care ne putem antrena creierele este sa acceptam provocarile, sa practicam abilitatile si sa ne dezvoltam aptitudinile. Creierul creste pe masura ce pune intrebarile gresite, nu pe cele corecte.”

    Din acest motiv, noua mantra pe care o repet over & over este: “nu te da batuta“, “mai incearca o data“, “sigur o sa reusesti“. Uneori este foarte greu si foarte frustrant chiar si pentru mine, insa stiu ca asa e cel mai bine, chiar daca de multe ori sunt la un pas de a spune “offf…┬álasa-ma pe mine, ca┬árezolv mai repede!“.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    Comments

    comments

  • IndyDraw – All ideas that fit to draw

    Daca va plac super eroii si benzile desenate inseamna ca o sa va placa si articolul de astazi. Eu personal nu am avut nicio treaba cu benzile desenate, mai mult decat Rahan si Pif, revistele lui taica-miu, pe care ne uitam ca la filmele 3D astazi, nu-mi aduc aminte. Cat despre super eroi… cand am fost intrebata in cine as vrea sa ma transforme cei de la IndyDraw, mai mult decat Cat Woman nu mi-a trecut prin cap ­čÖé .

    Totusi, datorita lui Cristi (era sa scriu din cauza ­čÖé ) care m-a tarat cu forta pe la toate Comic Conurile care au avut loc prin Bucuresti am inceput sa apreciez acest gen de manifestare artistica. Atat de mult incat chiar imi doresc ca la urmatoarele editii sa mergem si noi costumati. Dar totusi, nu chiar atat de mult incat sa accept un tablou cu benzi desenate in casa. Recunosc ca am incercat sa-l indepartez prin toate mijloacele dar (inca) nu am avut succes. Desi este undeva foarte sus, oarecum inaccesibil, planuiesc o simulare de bataie intre pisici in care tabloul sa fie victima colaterala.

    Dar sa revenim la oile noastre, adica la supereroii nostri :), care pot sa prinda viata cu ajutorul celor de la IndyDraw.

    11412428_480593755424120_4568545224321914915_n

    ÔÇťIndyDraw e un proiect al pasiunii pentru grafica. Suntem cativa oameni care incearca sa construiasca un loc pe Internet unde oricine sa poata comanda portrete personalizate sau compozitii grafice deosebite, premium, in diverse stiluri (cu accent pe comic-book dar si pe cartoon, pictural, caricatura, movie poster etc.). Cu ajutorul IndyDraw oricine poate construi cadouri frumoase sau amintiri placute pentru cei dragiÔÇŁ, afirma Cristian Baita, fondator IndyDraw.

    Cum functioneaza? Voi trimiteti o poza, alegeti un personaj din cele propuse si automat veti fi transformati in eroul preferat. Orice va imaginati poate fi transpus in realitate. Pozele astfel realizate pot fi imprimate pe tricouri, cani, afise si alte tipuri de suport. Fiecare poza este unicat deoarece artistii IndyDraw ilustreaza toate desenele manual. Mai multe informatii gasiti pe siteul oficial IndyDraw si pe Pagina de FB IndyDraw.

    Si daca nu ati gasit inca personajul preferat, va spun – pentru ca stiu ­čśë – ca fix in aceasta perioada are loc Comic Con 2015 in San Diego, unde sunt prezentate in premiera cateva trailere ale filmelor ce vor fi lansate anul urmator. Enjoy!

    Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*