Taina casatoriei

“Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm” – Parintele Staniloae

In acest week-end am fost nasi. A fost o experienta minunata despre care o sa va povestesc imediat ce toate emotiile vor trece si toate amintirile se vor aseza la locul lor.

In dimineata de dupa petrecere,  cand inca eram sub influenta celor traite, m-a cuprins o stare de melancolie si am simtit nevoia sa retraiesc momentul nuntii noastre. Este un moment de cotitura in vietile noastre, pentru ceea ce am devenit impreuna si pentru tot ce este viata noastra astazi. M-am uitat cu drag la poze, mi-e drag de noi cei de atunci si de toti cei ce ne-au stat alaturi. Nasi, parinti, rude, prieteni.



Am revazut in poze mai mult decat oameni si chipuri, am vazut oameni si povesti, destine, amintiri, vieti care s-au terminat pe pamant dar care continua in alte planuri si am vazut vieti care continua aici dar  in cele mai neasteptate moduri. Am regasit in poze multi oameni dragi care nu mai sunt langa noi dar care vor ramane intodeauna in inimile noastre, oameni care sunt departe in timp sau spatiu dar cu care ne regasim intotdeauna la fel cum i-am lasat, oameni de care am fost apropiati dar cu care s-au rupt legaturile, oameni pe care ii credeam intr-un fel dar care s-au dovedit a fi cu totul altfel. Au trecut 8 ani de la nunta noastra, si privind grupul care ne-a fost alaturi imi dau seama ca suntem doar un mic exemplu despre cum este viata, despre cat de diferiti suntem cu totii, despre cat de pueril este sa crezi ca stii totul sau ca nimic nu te poate lua prin surprindere. Mi-am dat seama ca totul se intampla pentru un motiv, pe care il aflam uneori dupa mult timp iar alteori poate niciodata. Si poate cel mai important, mi-am dat seama cat de importanti sunt oamenii de langa noi si cat de mult inseamna faptul ca vietile noastre se impletesc, ducand la implinirea destinelor pe care le avem aici.

Povestea noastra trebuia sa se intample. A fost legata de un context atat de intamplator, incat a depins de un singur telefon, un singur minut, de o singura persoana. La mine la birou s-a hotarat ca trebuie sa ne schimbam sediul asa ca fiecare persoana din birou a fost rugata sa se intereseze de un nou sediu. Fiecare dintre noi a vorbit cu un agent imobiliar si a inceput sa vizoneze case (desi la final s-a dovedit ca o singura persoana s-a implicat cu adevarat in acest demers  si in final chiar a gasit o casa care corespundea cerintelor :)). Am fost cu totii sa vizionam casa, a fost semnat un precontract, a fost platita o garantie, urmand ca peste trei zile sa fie semnat contractul si platita chiria pe trei luni. Ei bine, peste trei zile, exact in dimineata in care trebuia semnat contractul de inchiriere, la ora 9 am primit un telefon de la agentul imobiliar cu care vorbisem eu (cu mai mult de o luna in urma si care nu ma mai sunase niciodata) care imi spune ca a gasit un sediu extraordinar la un pret incredibil. Am incercat sa inchei convorbirea dar nu stiu cum a facut de m-a convins sa merg sa-l vad. Am vazut locatia, am picat pe spate pentru ca era EXACT ce cautam, am sunat dupa ceilalti colegi sa vina si ei de urgenta, au venit, ne-am sfatuit, am sunat si persoana care trebuia sa semneze contractul in partea cealalta, ne-am luat papara de rigoare :), dar cel  mai important este ca pana la ora 11 (cand trebuia sa semnam contractul la prima casa, altfel pierdeam garantia) a fost semnat contractul la cea de-a doua casa si platita chiria pe trei luni. Si ca sa nu va mai tin in suspans, nu am gasit doar un sediu pentru birou ci  si pe sotul meu care ma astepta in curtea respectiva :).

Citeste si:  Zile fara griji

In mai putin de 1 an mi-a dat inelul si in mai putin de 2 ne-am casatorit. Un punct important in aceasta poveste a fost gasirea bisericii unde sa facem nunta. Am batut tot Bucurestiul in cautarea unei biserici, ghidati de nasii nostri mult mai maturi si mai experimentati decat noi (care nu aveam absolut nicio legatura cu biserica si religia. Mai mult decat mersul in noaptea de Pasti ca sa luam lumina nu stiam). Dupa multe cautari, am ajuns la o biserica aflata, surprinzator, in vecinatatea casei noastre. Am intrat in biserica si am simtit ceva, nu stiu ce, iar cand am auzit preotul mi-au dat lacrimile. Din acel moment am inceput sa merg in fiecare duminica la biserica si in continuare imi dau lacrimile cand ascult slujba. Surprinzator, relatia cu preotul nu a fost una asa cum mi-as fi dorit. Desi am mers aproape in fiecare duminica la slujba, desi am botezat ambele fetite tot acolo, intr-o anumita masura nu prea am fost acceptati in “comunitate” pentru ca nu facem parte din circumscriptie :). De vreo 6 (respectiv 3) ani merg sa le impartesc pe astea mici si inca nu stie cum le cheama.   De asemenea, de vreo 8 ani il rugam pe preot sa vina sa ne sfinteasca casa si de fiecare data ne spune sa il rugam pe preotul in a carui circumscriptie ne aflam, pentru ca el nu poate sa vina pentru ca nu  are voie, e riscant, poate fi reclamat la Patriarhie ca si-a incalcat teritoriul. Este mult prea mult pentru puterea mea de intelegere, dar o iau ca pe o provocare :). Una peste alta, locul este chiar magic si de fiecare data cand intru in biserica respectiva simt o liniste profunda iar cand plec sunt incarcata cu energie.

Ceremonia religioasa a fost extrem de emotionanta si evident, nu a fost lipsita de lacrimi :).


Daca va intrebati de ce nu povestesc nimic despre casatoria civila, trebuie sa va spun ca nu mi se pare foarte emotionanta. Este si ea  importanta din punctul ei de vedere, practic este un legamant in fata oamenilor si are ca punct central chestiuni lumesti: bani, case, cetatenie, custodie etc. Casatoria religioasa in schimb, este un legamant in fata lui Dumnezeu, si se refera la “valori” imateriale: la suflet, la dragoste, la copii.

La momentul slujbei religioase, nu cunosteam foarte multe lucruri. Simteam, dar nu stiam despre ce e vorba. In copilarie nu am avut parte de educatie religioasa nu am avut nici macar legaturi tangentiale cu biserica, asa ca tot ce s-a intamplat in timpul slujbei a fost nu doar emotionant ci si foarte interesant. Dupa ce ne-am linistit am inceput sa caut informatii si explicatii.

Am aflat ca exista 7 Taine, iar una dintre ele este Casatoria, mai precis Taina Cununiei. In latina, cuvantul taina a fost tradus cu “sacramentum” care inseamna juramant. Iata ca nu m-am inselat, practic casatoria este in primul  rand un juramant, o fagaduinta, o impreunare, un legamant. Cand doi oameni se casatoresc e ca si cum ar zice: “Impreuna vom merge inainte, mana de mana, prin vremuri bune si rele. Vom avea ceasuri intunecate, ceasuri de tristete, impovaratoare, ceasuri plictisitoare. Insa in adancul noptii, vom crede mai departe in soare si lumina”.

In al doilea rand, casatoria este o calatorie a dragostei. Inseamna plasmuirea unei noi fapturi omenesti, a unei noi persoane, caci, zice Evanghelia “vor fi amandoi un trup” (Mat. 19:5, Mar. 10:7). “Dumnezeu uneste doi oameni si ii face una. Din aceasta unire a doi oameni care se inteleg sa-si sincronizeze pasii si sa-si armonizeze bataile inimii, rasare o noua faptura omeneasca. Dintr-o astfel de dragoste adanca si spontana, unul devine o prezenta, o realitate vie in inima celuilalt. “Sunt casatorit” inseamna ca nu pot trai nici macar o zi, nici macar o clipa fara tovarasul meu de viata. Sotul meu, sotia mea, e parte din mine, din trupul meu, din sufletul meu. El sau ea ma implineste, el sau ea este cugetul mintii mele, el sau ea este pricina pentru care-mi bate inima. ” (sursa)

Trecand peste limbajul greoi si uneori poate de neinteles, trecand peste pildele din vremuri de demult care poate nu ne mai spun nimic, orice slujba, inclusiv cea a casatoriei, este plina de mesaje si de simbolistica. Daca reusesti sa citesti printre randuri iti dai seama ca esenta religiei este de fapt un cod de “bune practici” o colectie de reguli si de invataminte morale ale caror scop este o lume mai buna. Printre simbolurile care se regasesc in Taina casatoriei, mie imi plac cel mai mult schimbul verighetelor si schimbul cununiilor.

Citeste si:  Prima adolescenta

Aşezarea inelelor sau verighetelor în degetele mirilor, care se face in prima parte a slujbei, la logodna, reprezinta  simbolul dragostei si credintei infinite care trebuie să stea la baza familiei pe care o încep cei doi tineri. Fiind în formă de cerc, simbolul infinitului şi al perfecţiunii, inelele sugerează dragostea nesfârşită pe care cei doi şi-o datorează.

Cât priveşte slujba Cununiei, aceasta are mai multe momente importante care au o frumoasă semnificaţie.”Cununa, reprezinta in acelasi timp o corona, semn al cinstei si demnitatii.Coroana o poarta imparatul, ea este semnul unei seriozitati, al unei maturitati si al unei raspunderi ce se incredinteaza cuiva pentru apararea, ocrotirea si calauzirea celorlalti. Prin incoronare se arata ca cei doi miri au iesit de sub grija parintilor, au primit raspunderea pentru propria lor viata, raspunderea unuia pentru altul, raspunderea comuna pentru familia lor si pentru copiii lor viitori, ca cetate a lor. Omul nu e intreg pana ce nu a ajuns apt sa primeasca aceasta raspundere pentru sine si pentru altii. Daca omul a fost adus la existenta de Dumnezeu ca “imparat al creatiei”, el isi realizeaza aceasta demnitate, care-i o demnitate de raspundere, in mod special si concret prin asumarea responsabilitatilor legate de viata de familie, in care sunt implicate si responsabilitati pentru viata sociala si pentru viata lumii in general. Cununile se dau de fapt mucenicilor pentru rabdarea lor in credinta. Sotii au de rabdat si ei asaltul multor ispite in viata conjugala; trebuie sa rabde multe greutati, ca sa ia cununa iubirii depline. Marirea ce o da cununa este impreunata si cu suportarea unei asceze, a unei infranari si rabdari si cu implinirea plina de eforturi a unor responsabilitati. De aceea se face cu cununa semnul crucii pe fata celor pe al caror cap e asezata. Atingand cu fiecare cununa fruntea fiecaruia din cei doi si amintind pe amandoi la asezarea cununii fiecaruia, arata ca cununa fiecaruia este intr-un fel si a celuilalt; fiecare isi poarta cununa sa intrucat e unit cu celalalt, intrucat ea e unita cu a celuilalt. In iubirea intre ei sta cununa si marirea fiecaruia.” (sursa)

In timpul slujbei se spun trei rugaciuni, fiecare dintre ele avand o semnificatie adanca la care ar trebui sa ne gandim mereu. In primul rand, preotul cere lui Hristos ca El insusi sa vie de fata ca la nunta de la Cana si sa dea celor ce se cununa “viata pasnica, lungime de zile, minte intreaga, dragostea unuia fata de altul, sa-i mentina in lungime de zile, dar de prunci, cununa cea nevestejita a slavei…, sa pazeasca patul lor neispitit”, belsug din roadele pamantului, “ca sa dea si celor lipsiti“. Deci toate lucrurile pozitive de care are nevoie unirea celor doi, dar mai presus de toate dragostea intre ei si ferirea de ispita infidelitatii, al carui gand se poate furisa in unul sau altul. Si iarasi preotul cere de la Dumnezeu pentru ei “prunci buni”, “o intocmire de gand a sufletelor si a trupurilor”, sporire spre tot lucrul bun. Casatoria fericita implica armonia sufletelor si a trupurilor, care amandoua depind de “unitatea de gand” a celor doi. Cu cat e dragostea mai deplina, mai adanca, cu atat e mai casta. De aceea preotul cere in continuare lui Dumnezeu ajutor ca “sa fie legatura lor fara de pacat”. Numai asa iubirea lor este deplina. Fiecare din cei doi se pastreaza ca persoana, caci fiecare gandeste si voieste si simte, dar gandeste, voieste si simte in acord cu celalalt, pentru acela, in convergenta cu acela. Nici un gand contrar celuilalt nu-si face loc in legatura lor. Prin aceasta, unirea lor e ca o cununa de marire si de cinste. Dar numai pentru ca accepta eventualitatea zamislirii pruncilor, spiritualizandu-se si prin aceasta asumare de responsabilitate comuna. (sursa)

Împărtăşirea celor doi miri din aceeaşi pâine sau pişcot şi din vin, binecuvântate de preotul slujitor, simbolizează bucuria nunţii, dar mai ales participarea celor doi miri la toate bucuriile şi necazurile vieţii, impreuna. Făcând un singur trup, prin căsatorie şi cununie, cei doi se obligă să împartă bucuriile şi durerile vieţii împreună. Momentul ne aminteşte şi de un obicei vechi românesc, cel al ruperii unei pâini din care mâncau cei doi miri, păstrat şi azi prin unele părţi, dar – mai ales – de practica veche creştină  şi anume obiceiul ca mirii să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de nuntă. (sursa)

Preotul ii conduce apoi pe miri, tinandu-se de mana, in jurul tetrapodului de trei ori, ceea ce inseamna neintreruperea legaturii si iubirii lor.  Nimic nu va intrerupe iubirea si fidelitatea lor, nimic nu se va intercala in ea, nimic nu o va scoate din statornicia ei. Înconjurarea mesei cu cântarea „Isaie, dănţuieşte”, sub formă de dans ritual, este simbolul bucuriei prilejuite de nuntă. Se invocă proorocul Isaia care a proorocit naşterea Mântuitorului din Fecioara Maria, pentru ca să se arate că scopul căsătoriei este naşterea de prunci, care trebuie crescuţi în virtute şi viaţă morală.

Citeste si:  Nicolae Ceausescu

Ar mai fi cateva simboluri ale caror semnificatii sunt explicat mai mult din prisma traditiilor. Voalul de exemplul. Eu am intrat in biserica acoperita de voal, iar preotul m-a descoperit cand am ajuns in fata. De curand insa, cineva mi-a spus ca in biserica ortodoxa, nu este permis sa se intre cu voalul pe fata (?!). Ca voalul insasi simbolizeaza ca mireasa are capul acoperit asa ca nu mai este nevoie sa isi acopere fata.

Rochia alba de mireasa, simbolizeaza puritatea, inocenta si castitatea. Se presupune ca mireasa este virgina in momentul casatoriei iar acest lucru este aratat de albul imaculat al rochiei. Acest simbol nu prea mai inseamna nimic. Nu doar ca majoritatea mireselor nu sunt virgine dar si multe mirese aflate la a doua casatorie poarta tot rochie alba.

Lumanarile la randul lor, sunt simbol al curateniei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor. De asemenea, ele sunt aprinse ca să lumineze calea vieţii şi ca încredinţare că cei doi miri îşi vor ţine legământul de a fi uniţi toată viaţa.

 

 

 

 

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Ce sa faci daca te pierzi?

    For English scroll down. Ai zice ca in 2016 este imposibil sa se mai piarda copii, insa din pacate nu […]

  • Calatoria vietii :)

    Am planificat-o vreo luna dar chiar si cu o saptamana inainte inca ma suceam si ma razgandeam in fiecare zi. […]

  • Castigatoarele invitatiilor la Stylish Mom

    Dragele mele, astazi vom afla cine merge cu mine la cel mai stylish eveniment al anului. Avem 15 participante:  Iulia […]

  • Sunt mama si imi place sa ma aranjez si sa ma coafez

    Am primit spre testare o placa de intins parul si facut bucle, de la Babyliss. Prima data cand m-am lovit […]

3 thoughts on “Taina casatoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*