Scenariile de viata

Libertatea  ne confera puterea de a pune in aplicare planurile proprii,  iar puterea ne confera libertatea de a interveni in planurile altora.

Asa cum spuneam, aproape fiecare om hotaraste in copilaria mica felul in care isi va trai viata, iar acesta decizie, pe care-o poarta in minte tot timpul, se numeste scenariu de viata. Comportamentele de insemnatate redusa sunt dictate de ratiune, insa hotararile sale importante au fost déjà luate: cu ce fel de persoana se va casatori, cati copii va avea, in ce fel de pat va muri si cine ii va sta aproape in acele clipe. Poate nu e ceea ce isi doreste dar e ceea ce ales.

Putin inspaimantator, nu? Dupa ce am aflat de aceasta teorie a scenariilor de viata, am inceput sa analizez ce as fi putut sa hotarasc eu in copilaria mica. Din pacate nu-mi aduc aminte nimic, e blank total. Dar imi aduc aminte ca pe masura ce cresteam (in special in adolescenta), am inceput sa imi doresc lucruri  care din fericire s-au implinit. Sper din tot sufletul ca mi-am ales un scenariu frumos, dar probabil ca nu o sa aflu decat la sfarsit, cand o sa-mi fac bilantul :).

Trecand la ce ne intereseaza pe noi, si anume “meseria de parinte” mi se pare un pic infricosator faptul ca “scenariul de viata este un plan in desfasurare, elaborat in copilaria mica, sub influenta  presiunii exercitata de parinti.

Scenariul este forta psihologica ce impinge o persoana spre destinul ei, indiferent daca ea se impotriveste sau afirma ca actioneaza in virtutea liberului arbitru. Pentru un scenariu de viata sunt necesare (printre altele):

–          directive din partea parintilor (Programarea parentala)

–          o hotarare luata in copilarie

–          dorinta de a obtine succesul sau esecul

In copilarie, cand debuteaza, scenariul are putini actori: copilul, parintii si fratii sau surorile. Dar pe masura ce copilul creste, si in special in adolescenta cand cunoaste tot mai multi oameni,  acestui scenariu i se adauga tot mai multe personaje care isi vor juca rolurile prestabilite (iar acestea isi vor accepta rolurile  fiindca si ele joaca déjà un anumit rol in propriile scenariii). In acest moment individul isi rescrie scenariul pentru a -l adapta la noul saumediu de viata, dar intriga ramane in esenta aceeasi (poate doar actiunea devine putin diferita).

Toate scenariile contin roluri de “invingatori” sau “invinsi” si definesc in mod specific ce presupune fiecare rol. Dar ce inseamna sa fii invingator sau invins? Invingatori sunt cei care reuseste in ceea ce afirma ca va face. Invinsul este cel care nu realizeaza ce si-a propus. Spre exemplu: “am sa termin facultatea si o sa-mi iau diploma”. Daca individul reuseste acest lucru, este un invingator indiferent de nota cu carea a terminat sau cea de la licenta. Daca in schimb isi propune; “Am sa termin facultatea cu 10” si o termina ca 9.50, el este un invins, chiar daca a terminat primul.

 

Iata ce spune Alfred Adler, referitor la “destin”:

‘Cand cunosc obiectivul unei persoane, stiu in linii mari ce se va intampla.  Sunt in masura sa asez in ordinea cuvenita fiecare dintre actiunile succesive intreprinse. Trebuie sa tinem minte ca persoana aflata sub observatie n-ar sti ce sa faca cu sine daca n-ar fi orientata spre un anumit tel care-i stabileste cursul vietii. Planul de viata ramane in insonstient asfel incat o persoana poate crede ca se afla sub influenta soartei implacabile si nu a unui plan indelung cumpanit pentru care doar el este raspunzator. Un asemenea om isi incheie socotelile  si se impaca cu viata construind una sau mai multe propozitii de genul: Daca circumstantele ar fi fost diferite…”.

Comenteaza cu contul de FB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *