Razboiul impotriva mezelurilor si a “carnurilor” procesate

Cand a inceput sa ma preocupe modul in care as putea sa abordez un stil de viata sanatos, primele renuntari au fost la mezeluri si alte produse procesate “din carne”.

Multa lume s-a panicat atunci, si in continuare (sunt deja vreo 3 ani) incearca sa compenseze nebunia asta a mea oferindu-le celor mici diverse “bunataturi” pe principiul ca “poate le e pofta”. La inceput protestam dar asta nu facea decat sa agraveze situatia, in special in ochii celor mici. Era asa… ca un film cu distributie proasta in care eu primeam tot timpul rolul politistului rau iar ceilalti, care le indopau cu toate porcariile, erau bine-nteles politistii buni.

Lucrurile s-au rezolvat de la sine. Dupa o vreme, in care nu au mai mancat mezeluri, carnati sau cremwursti, au inceput sa se resimta la orice abatere. Imediat dupa ce primeau o mica atentie, le durea burta, uneori vomitau si chiar au fost vreo 2-3 situatii care s-au soldat cu indigestii destul de grave. (Una dintre ele a fost dupa o petrecere in celebrul tramvai unde vine clovnul, stiti voi unde).

Am profitat de aceste manifestari fiziologice si le-am explicat ca stomacul (si corpul lor in general) se revolta atunci cand ele il hranesc cu “porcarii” (sau “mizerii” asta e terminologia pe care o folosim 🙂 ) si de fiecare data protesteaza, incercand sa le transmita diverse mesaje.

A fost greu sa inteleaga de ce unele mancaruri sunt ok iar altele nu, in conditiile in care arata absolut la fel. Au fost discutii lungi in urma carora poate nu au inteles nimic uneori. Dar dupa toti acesti ani, au bine insusite notiunile de “sanatos” si “porcarie” iar asta este cel mai important punct de plecare. Este fundatia pentru tot ce vom construi de acum incolo.

sursa foto

In general au voie sa manace orice, dar daca respectiva mancare este o porcarie, ele stiu asta si isi asuma faptul ca s-ar putea sa existe consecinte. A fost destul de greu sa inteleaga aceasta situatie dar totusi a fost mult mai usor sa le explic lor decat adultilor din jurul nostru, care le indoapa la propriu cu tot gasesc la indemana.

Si pentru ca sunt copii si de multe ori cedeaza tentatiilor (de fapt noi nu facem la fel?) stiu ca ne asteapta in continuare lupte grele in care trebuie sa folosim toate armele disponibile.

Va prezint astazi o arma imbatabila, care la noi a functionat (se pare ca nu acelasi lucru s-a intamplat cu copiii din film 🙂 ). Ideea e ca daca cei mici pot sa vada cum se proceseaza mancarea lor si cum ajunge la forma finala pe care o vad ei pe masa, s-ar putea sa ia singuri unele decizii facandu-ne noua astfel mult mai usoara meseria de parinte.

Puneti-le celor mici filmul de mai jos si urmaritile reactiile. Si chiar daca nu sunt impresionati, nu va dati batuti. Poate ati pierdut o lupta, dar nu ati pierdut razboiul! 🙂

[youtube FEMbWn6ClxM nolink]

Comenteaza cu contul de FB

8 thoughts on “Razboiul impotriva mezelurilor si a “carnurilor” procesate

  1. ideea este ca parintii parintilor parintilor nostri, cand taiau o gaina, foloseau ABSOLUT tot de la ea, pentru ca nu-si permiteau sa faca risipa care se face astazi. cand prezinti ideea asa, sincer, mie mi-ar sta in gat acel patty, avand in fata si produsul intermediar! dar care este alternativa, va intreb eu, mai ales cand ai un copil care nu mananca prea multe lucruri? eu ii dau mezeluri, trebuie sa recunosc; incerc sa le iau pe cele care sunt facute special pentru copii (stiu, faptul ca scrie pe eticheta ca nu are lucruri 'rele' nu inseamna neaparat ca e adevarat!). oof, greu e sa fii parinte! mai ales parinte responsabil! 🙂

    1. Andreea, exact asta e si ideea, ca mancarea de astazi nu prea mai are nimic in comun see you mancarea parintilor nostri. Iar produsul din ambalaj nu prea are nimic in comun see you ceea ce ne imaginam noi ca este acel produs. Dar sa stii ca alternative exista (sper sa gasesti cateva si pe acest blog sau macar niste puncte de pornire) dar e nevoie de multa informare si multa vointa. Si cel mai important este exemplul personal.

    2. cu exemplul personal nu e o problema, ca eu nu consum mezeluri; sigur o sa caut pe blogul tau niste alternative sanatoase! 🙂

  2. Andreea, exact asta e si ideea, ca mancarea de astazi nu prea mai are nimic in comun see you mancarea parintilor nostri. Iar produsul din ambalaj nu prea are nimic in comun see you ceea ce ne imaginam noi ca este acel produs. Dar sa stii ca alternative exista (sper sa gasesti cateva si pe acest blog sau macar niste puncte de pornire) dar e nevoie de multa informare si multa vointa. Si cel mai important este exemplul personal.

  3. Eu zic ca tot de la adult porneste educatia pentru copil. Daca copilul nu vede in casa nu are cum sa ceara sau sa pofteasca!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *