Primele impresii despre British Council

In vacanta de vara am primit propunerea de a le inscrie pe fete la British Council si m-am bucurat tare mult.

Cochetam de o vreme cu ideea de a le aduce aici sa invete engleza insa de fiecare data cand treceam prin zona, toata institutia mi se parea foarte impunatoare asa ca mereu am amanat sa-mi fac curaj si sa intru sa intreb ce si cum.

Ma bucura si ma onoreaza faptul ca acum pot sa fiu ambasadorul lor si sa va spun ce se intampla de fapt in spatele portilor de pe Dorobanti.

Primul pas pentru a incepe cursurile a fost sa le duc la o testare. Pentru asta am facut o programare cu ceva timp inainte si pentru ca cererea a fost foarte mare a fost cat pe ce sa nu prindem loc.

Asta se intampla undeva la inceputul lui august si spre surprinderea mea fetele au fost destul de incantate sa mearga la Scoala de vara. Presupunea 3 module de cate o saptama in care engleza se invata doar prin joc, in una dintre saptamani cu Lego, alta cu aplicatii pe calculator si cea de-a treia cu activitati avand ca tematica filmul Matilda.

Din pacate pana am finalizat noi testarea, locurile la scoala de vara s-au ocupat asa ca nu ne-a ramas decat sa asteptam luna septembrie sa inceapa anul scolar.

Testarea, desi este foarte usoara si foarte friendly, mi-adus ceva emotii. Ne-am prezentat la ora stabilita si fetele, la fel ca toti copiii programati in intervalul de timp respectiv, intrau intr-o sala de curs in timp ce parintii asteptau civilizat pe hol unde exista scaune, automate de cafea si dozatoare de apa plata.

Le-am vazut pe ale mele ca sunt putin crispate cand au intrat in sala insa nu ma asteptam la ce avea sa urmeze. Peste nici 5 minute m-am trezit ca ies din sala, pe rand, panicate si aproape plangand, sustinand ca ele nu stiu deloc engleza si ca nu stiu sa raspunda si ca or sa se faca de ras.

Le-am explicat a mia oara ca testarea este doar ca sa vada profesorii la ce nivel sunt, ca e normal sa nu stie nimic (doar de-asta le-am dus, ca sa invete) si ca majoritatea copiilor sunt la fel ca ele, la inceput de drum. Ca nu se dau note si nici vorba sa rada cineva de ele.

Am reusit sa le conving sa intre la loc in sala, iar doamna care ne ghida mi-a spus ca pot sa intru si eu daca vreau si lucrurie s-au calmat dintr-o data.

Pentru ca, desi profesoarele (care testau cate un copil individual) vorbeau exclusiv in engleza, cumva au reusit sa le faca pe ale mele sa comunice.

Au recunoscut culorile dintr-o carte, au identificat diverse obiecte si animale, asa ca usor usor au inceput sa prinda incredere in ele in primul rand datorita incurajarilor care veneau de la profesoare. Intrebata daca practica vreun sport, Alexandra a inteles intrebarea insa s-a blocat la raspuns dar imediat s-a repliat, a sarit de pe scaun si a inceput sa faca niste scheme gen fandare-parada-riposta 🙂 .

Au iesit din sala cu gura pana la urechi si nerabdatoare sa inceapa cursurile. Au protestat cat le-am zis ca o sa mai dureze vreo doua saptamani pana vor incepe dar iata ca timpul a trecut repede si deja se face o luna de cand invata engleza la British.

Dar despre ce inseamna mai exact acest lucru va poveestesc in episodul urmator.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB