Prima adolescenta

Imi aduc aminte cu mare placere toate etapele prin care au trecut fetitele in dezvoltarea lor dar, cel putin in cazul Alexandrei, perioada 2-3 ani a fost una speciala. A fost momentul in care am inceput sa imi pun intrebari si in care mi-a fost evident ca din pacate, “cunostintele mele generale” si  intuitia de mama nu mai sunt de ajuns ca sa-mi fac “meseria de parinte” la un nivel superior, asa cum imi doream. Cred ca atunci a fost si momentul in care am inceput sa ma documentez cel mai mult, sa caut sfaturi si raspunsuri la intrebarile care ma framantau.

Citind si cautand am aflat  (cu bucurie)  ca indoielile mele sunt indreptatite pentru ca perioada 2-3 ani din viata unui copil este una foarte grea si pentru el si pentru parinti. Dupa o perioada de echilibru (0-2 ani), in care copilul s-a adaptat la viata extrauterina, a invatat si exersat principalele drepinderii  (printre care mancatul, interactionarea cu mediul exterior, reactionarea la diversi stimuli senzoriali si intelectuali) urmeaza un stadiu de tranzitie, primul pe care il intalnim in dezvoltarea copilului. Cel de-al doilea stadiu de tranzitie se va situa intre 13-19 ani, este “Adolescenta”, asa cum o stim cu totii si despre care avem mult mai multe informatii. Poate si pentru ca eram déjà in perioada “constienta” din care ne amintim lucruri, deci experienta proprie isi spune cuvantul.

Citeste si:  Inceperea gradinitei, primul moment dificil din viata copiilor

Prima adolescenta este mentionata ca atare in putine lucrari (cel putin eu nu am gasit foarte multe mentionari). Este o perioada presarata cu furtuni si tensiuni, si este usor de recunoscut deoarece “micutul ingeras” incepe sa se transforme intr-un “micut monstrulet”. Este perioada protestelor, a refuzurilor si a “demonstratiilor de personalitate” din partea copilului.

Copilul, desi a crescut, inca nu s-a dezlipit de perioada de “bebelus”. Inca are nevoie de mama lui, are nevoie de confort si de siguranta cu care a fost obisnuit.  Pe de alta parte, crescand, simte ca poate mai mult, ar vrea sa faca totul singur dar nu reuseste, nu are rabdare sa mai incerce dar nici nu accepta ajutor.

Este perioada  extremelor, in care nu se poate decide ce vrea pentru ca ii plac ritualurile si ar vrea sa le repete la nesfarsit dar ii place si noul chiar daca ii e teama de el. Pentru el, viata nu mai este doar un drum cu sens unic (asa cum este pentru bebelus care evolueaza constant) ci este un drum cu doua sensuri unde are de ales: merge inainte sa devina “copil” sau se intoarce la “bebelus”?  Astfel, copilul “se plimba” inainte si inapoi de la o ora la alta si de la o zi la alta intre dorinta de independenta si cea de dependenta maternala.

Citeste si:  Vaccinarea de la 7 ani

Pentru a face tranzitia catre varsta de 3 ani cat mai lina este bine ca regulile si restrictiile impuse unui copil de 2 ani sa fie maleabile. Este o greseala sa aplicam principii prea stricte pentru activitatile curente cum ar fi imbracarea, programul de somn si mai ales masa. In caz contrar, daca suntem prea drastici exista riscul sa obtinem un copil mult prea docil, “dresat” sa fie pasiv si ascultator sau, in cazul unui copil cu o personalitate foarte puternica riscam sa transformam intreaga perioada intr-un conflict continuu.  Sau se poate de asemenea ca in aparenta copilul sa se supuna dar de fapt el doar sa-si reprime sentimentele.

Si in niciun caz nu trebuie sa abuzam de pedepse. Cand este pedepsit copilul invata sa deteste si sa se teama. Iar copilul nu trebuie “obligat”, el trebuie “convins”.

Toate caracteristicile descrise mai sus nu sunt universal valabile dar majoritatea copiilor sunt afectati de prima adolescenta. Am simtit-o si eu pe pielea mea dar pot sa va asigur ca la al doilea copil lucrurile se amelioreaza in mod semnificativ din cel putin doua motive: experienta parintilor si existenta in peisaj a copilului mai mare, care isi aduce aportul atat prin exemplul personal cat si prin implicare si medierea conflictelor.

Citeste si:  Pot fi copiii afectati de stres?

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

Sharing is Caring!  Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe  Facebook (click aici).

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*