Povestea unei nasteri

Astazi am facut o scurta calatorie in timp, m-am intors in urma cu 4 ani si jumatate, cand am nascut-o pe Andreea:

Dupa o sarcina relativ normala, din punct de vedere fiziologic totul era ok. Dpdv psihologic insa lucrurile nu stateau la fel, eram inca marcata de experienta nasterii Alexandrei (cu aproape trei ani inainte) si de pierderea unei sarcini urmata de un chiuretaj (cu mai putin de un an inainte).
La Filantropia am ajuns cumva, din intamplare, acolo era doctorul care mi-a urmarit sarcina. Am avut noroc din toate punctele de vedere. Dl. Doctor este genul care lasa deoparte orice atunci cand primeste un telefon de la o gravida. Este tot timpul disponibil, te lasa sa faci alegeri si te sustine in deciziile luate si nu in ultimul rand este un profesionist de nota 10.
Spitalul a fost cu mult peste asteptari. Tocmai se terminasera renovarile asa ca am avut parte de o surpriza placuta cand am vazut ca voi sta intr-un salon cu doua paturi (al doilea a fost gol pana in ultima zi de spitalizare). Cu exceptia nr. de paturi rezerva era identica cu cele cu plata (doar ca era gratis).
Cezariana a decurs ok, am avut epidurala dar dupa ce au scos-o pe Andreea si dupa ce am vazut-o mi-au facut anestezie totala. Nu-mi aduc aminte daca am cerut eu asta dar a fost ok. Cand m-am trezit am fost dusa in rezerva unde ma astepta Cristi, care o vazuse deja pe Andreea, si unde am mai stat inca 2 sau trei zile, nu mai stiu exact, pana la externare.
Una peste alta totul a fost super ok, si doctorul si asistentele si cazarea, tot. O cezariana datorata conjucturii, dar care a decurs fara niciun fel de incident neplacut.

Recunosc ca nu sunt o persoana pretentioasa, ca ma multumesc cu un minim de conditii important e sa fie curat si oamenii amabili. Dar mai ales competenti ca de-aia sunt cadre medicale.

Pe Alexandra am nascut-o la Elias, cu seful maternitatii, nu dau nume dar era (si inca mai este cred) doctorul vedetelor. Am ajuns la el trimisa de Secretarul de stat din Ministerul Sanatatii. Maternitatea Elias era si ea la un nivel foooarte inalt din punct de vedere al dotarilor la vremea respectiva (in 2006), dar totusi… al doilea copil nu l-am nascut tot acolo.

Si va spun toate astea ca sa intelegeti ca aveam termen de comparatie cand am nascut la Filantropia.

Dintre cele doua maternitati, din prisma experientelor mele proprii as fi recomandat oricui sa aleaga Filantropia.

Astazi, in cadrul unei vizite premergatoare sarbatoririi a 200 de ani de existenta a Spitalului Filantropia, am aflat cateva amanunte foarte importante si interesante care vor da greutate recomandarii mele de a alege acest spital pentru a naste (si nu doar pentru asta).

Dar mai multe o sa va povestesc maine.