Pisoii cu uscare rapida

Iata ca ne-am luat cu vorba si nu v-am povestit de ultima noastra achizite in materie de animale de casa: Pic si Poc, pisoii cu uscare rapida :).

I-am intalnit prima data in vara cand ne-au iesit in cale la tara si nu ne-au mai parasit pana nu am plecat noi acasa. In cele cateva zile petrecute la tara am aflat ca sunt ai unei vecine (care a plans vreo doua zile ca si-a pierdut pisoii, pana cand a aflat ca sunt la noi). I-am dus de vreo doua ori la ei acasa, dar se tineau dupa noi ca scaiul. Chiar ne-am gandit la un moment dat sa-i luam la Bucuresti, dar totusi, aveau stapan si nu exista niciun motiv serios sa-i dislocam din locatia lor.

Aproape o luna mai tarziu, de Sf. Ana, am primit cel mai tare cadou de la maica-mea. S-a infiintat la noi cu o punga mare de Ikea si a postat-o in mijlocul casei. La un moment dat punga a inceput sa se miste iar cele mici au inceput sa chiuie: “pisoii, pisoii, ne-ai adus pisoii”. Initial n-am percutat ce se intampla, uitasem si de pisoi si de tot dar cand am intrat in sufragerie, era haos. Aia doi torceau, cele mici tipau, Luna latra si toata lumea alerga :).

Erau doar manifestari de bucurie, pisoii erau obisnuiti cu caini asa ca nu avut nicio problema cu Luna, iar Luna cred ca a fost cea mai fericita avand in vedere ca nu mai are cu cine sa se joace de cand l-am dat pe Norocel si de cand a disparut Pufi. (Iar Pica nu se pune la socoteala, e cea mai lenesa pisica din lume :)).

Deci ne-am facut cu doi pisoi, pe numele lor de scena Garfield si Felix. Nu cred ca e nevoie sa va explic care cine e :).

Partea cea mai tare incepe cu urmatorul lant al slabiciunilor: Garfield crede ca Luna e mama lui. Se tine dupa ea peste tot, merge cu coada ridicata si torcand, iar cand o prinde ca sta pe loc se mangaie de ea si se da peste cap. A incercat si sa suga de cateva ori si totul a fost in regula pana a inceput sa-i faca masaj cu gherutele pe burta de-a sarit Luna doi metri in sus.

Luna il iubeste pe Felix. Crede ca e puiul ei si fuge dupa el peste tot, e nelinistita si agitata cand il pierde iar cand il gaseste il spala de-l face fleasca. (De aici si denumirea de pisoi cu uscare rapida, in caz ca v-ati pus intrebarea :)).

Felix ma iubeste pe mine (sau pe cele mici daca eu il ignor). Crede ca sunt mama lui si vrea sa suga. Ma prinde de cot, de gat sau de deget, noaptea se baga in parul meu si toarce de trezeste toata casa :). Inutil sa va spun ca in tot acest timp Luna parca se roaga de el sa vina la ea, iar Garfield cerseste putina atentie din partea Lunei :).

Una peste alta distractia e maxima dar cel mai mare castig a fost ca trezitul la 6:30 nu mai e un cosmar. Cei doi pisoi cu uscare rapida se ocupa de tot :).

Si poate cel mai interesant este ca cei doi pisoi pot fi folositi ca material de studiu pentru parinti, educatori, invatatori si pentru toti cei carora le plac uniformitatea si comparatiile.

Stiti de ce? Pentru ca cei doi pisoi, vorba aia, sunt facuti de aceeasi mama. Cu toate astea, nu au aproape nimic in comun (poate dungile dar si alea doar pana la un punct).

Garfield e genul de “copil rau”: musca, zgarie, alearga, tranteste, fura, e independent si solitar.

Felix e “copilul cuminte” pe care-l iubeste toata lumea si-l da de exemplu: e cuminte, docil, ascultator, nu protesteaza, nu ridica probleme, unde-l pui acolo sta si poate fi folosit ca material decorativ.

Cand ne uitam la un film sau ne strangem cu totii intr-o camera, e bataie pe Felix, toata lumea vrea sa-l tina in brate. Iar lui ii place, si toarce, si se baga in sufletul nostru, si cerseste atentie si mangaieri.

Garfield in schimb, sta singur pe alt fotoliu si se uita la noi cu acea privire gen “ziceti ca sunt rau, da? Lasa ca va arat eu ce inseamna rau“. Si chiar nu rateaza nicio ocazie sa ne arate :).

Cu toate astea, are si el momentele lui de cumintenie si dragalasenie, in special seara la culcare, cand se baga in Andreea (pe care o prefera de departe si nu avem nicio explicatie pentru asta). Se lipeste de ea pana devin aproape unul si doarme linistit si fericit, parca rade.

Deci avem doi “copii” unul “bun” si altul “rau”, puiuti amandoi, care se iubesc si care ne solicita fiecare diferit. Ii iubim pe amandoi la fel, si cu bune si cu rele si nu facem comparatii pentru ca nu e corect. Fiecare are personalitatea lui si daca am incerca sa le-o schimbam, nu ar fi altceva decat “dresaj”. Iar pentru “copii”, dresajul nu bun, nu au niciun avantaj. Doar adultii au. Get it? 😉