spune da

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • 13 motive pentru care nu ne plac barbatii care isi parasesc familiile

    Am ajuns in punctul in care foarte multe familii din jurul meu, care pareau atat de fericite atunci cand au luat nastere, incep sa se destrame. Fara sa generalizez, cred ca in majoritatea cazurilor, barbatii sunt cei care aleg sa o ia de la capat, sa isi refaca viata si sa lase in urma tot: si familie si sotie si copii. Nu vreau sa judec pe nimeni, fiecare stie cel mai bine ce are de facut, insa sunt cateva aspecte care trebuiesc mentionate.

    divort

    Ca sa stie si ei dar si altii care la un moment dat or sa vrea sa o ia pe aceasta cale, de ce nu ne plac barbatii care isi parasesc familiile:

    1.  Pentru ca, desi stiu despre criza de 40 de ani, sustin ca la ei nu vorba de asa ceva. E penibil sa te crezi altfel decat toti ceilalti care au facut fix acelasi lucru aducand aceleasi scuze. Oricat de mult ai incerca sa prezinti lucrurile diferit, pana la urma scenariul este acelasi.
    2.  Pentru ca se ascund sub scuza ca lucrurile oricum nu mai mergeau cu sotia si ca divortul oricum era iminent. Daca asta ar fi adevarat, ar fi plecat cu totii pe drumul lor, inainte sa apara vreo alta femeie care sa ii salveze si sa le ofere “ce au ei de fapt nevoie”. Asta e diferenta intre barbatii care aleg sa incheie o relatie care nu mai merge si cei care pleaca dintr-o relatie calduta in alta la fel de calduta (sa nu :-p ).
    3. Pentru ca sustin ca relatia actuala nu ii mai implineste cand de fapt vor doar sa fuga de griji si de responabilitati si vor sa copilareasca in continuare.
    4. Pentru ca, pana isi fac curaj sa prezinte situatia reala si sa recunoasca cum si de ce pleaca, creeaza tot felul de situatii in care sa para niste victime ale relatiei. Nimic nu le convine, nimic nu mai e ca inainte. Doar ca, (pe cine incerci sa pacalesti?) atunci cand totul iti pute acasa e evident ca iti miroase bine in alta parte.
    5. Pentru ca isi inebunesc copiii de cap, incercand sa-i convinga ca e normal ce se intampla. NU, nu e normal pentru un copil care stie ca mami si tati se iubesc, sa vada ca tati acum se pupa cu o alta femeie. NU e normal sa incerci sa convingi un copil sa-si nege sentimentele si sa ii bagi in cap tampenii cum ca totul va fi la fel si ca nimic nu se va schimba in relatia voastra.
    6. Pentru ca, sub pretextul ca sunt tati responsabili, care se ocupa de copiii lor chiar si dupa ce i-au abandonat, continua sa ii bulverseze cu programul de custodie comuna, o saptamana la ei, o saptamana la mama. Nimeni nu isi poate imagina cat de obositor si de haotic poate sa fie pentru un copil sa aiba doua case, cu doua familii, fiecare cu regulile ei (care apropo, de obicei se bat cap in cap).
    7.  Pentru ca ii mint pe copii spunandu-le cat de nefericiti sunt si ei la randul lor pentru tot ce se intampla, insa asta e viata, nu ai ce sa faci. Ba da, ai ce sa faci, cand ai chef sa umbli prin vecini, precum un motan in calduri, aduti aminte tot ce ai promis atunci cand te-ai hotarat sa te casatoresti si sa-ti intemeiezi o familie. Faptul ca ai decis sa pleci si sa lasi totul in urma e numai si numai alegerea ta. Nu mai da vina pe soarta.
    8. Pentru ca umbla prin cluburi cu prietenii iubitei (mai mica cu muuulti ani) si fac eforturi disperate sa se integreze in gasca de tineri. Pentru ca nu isi dau seama cat de ridicola e toata situatia si incearca sa para ceea ce nu sunt.
    9. Pentru ca isi pun prietenii in situatii penibile si ridicole, incercand sa le bage pe gat noua achizitie. Oricat de mult ar incerca, aceasta imprietenire fortata nu are cum sa fie naturala, e nevoie de o perioada de timp pentru ca toti cei din jur sa se acomodeze cu noua situatie si sa accepte ca fosta sotie este acum inlocuita de o femeie noua si total straina.
    10. Pentru ca isi pun copiii in situatia de a o accepta pe “noua mamica”, despre care au aflat de doar cateva luni, ca si cum ar cunoaste-o de cand lumea. Pentru ca impun o viteza fastforward pentru a construi o relatie si a dezvolta sentimente impuse, pentru femeia care le-a inlocuit mama.
    11. Pentru ca, desi la inceput au sustinut sus si tare ca relatia cu fosta sotie, cu mama copiilor adica, va fi una civilizata si de prietenie, foarte rapid vor fi sufocati si depasiti de responsabilitatile de a tine doua case si de a intretine financiar doua familii. Asa ca, usor usor incep sa uite de prima familie si pentru a-si gasi si niste scuze credibile, pun in scena tot felul de scandaluri si neintelegeri. Nu dupa mult timp se trece la razboi total, la amenintari si se rup toate legaturile.
    12. Pentru ca sunt disperati ca imbatranesc si cred ca o iubita tanara le va aduce la loc tineretea pierduta.
    13. Pentru ca, dupa ce si-o fura de la iubita tanara se intorc spasiti acasa, cerand iertare si punandu-si cenusa in cap. Pentru ca nu-si asuma pana la final consecintele faptelor lor si singurul lucru care ii intereseaza este propriul confort. Asa ca cer indurare si promit ca a fost doar o greseala care nu se va mai repeta niciodata.

    Stiu ca sunt subiectiva, recunosc ca ma raportez la ultimul caz de care tocmai am aflat, e o poveste calda, de cateva saptamani. S-ar putea ca timpul sa le rezolve pe toate, dar adevarul este ca anumite rani nu pot fi sterse si unele fapte pot fi iertate dar nu uitate.

    Mai stiu ca si ca exista relatii care pur si simplu nu au cum sa dureze si ca e spre binele tuturor ca fiecare sa o ia pe drumul lui.

    Insa articolul este despre barbatii care nu isi asuma statutul de sot si de tata, care cred ca totul este despre ei si care se poarta mai rau ca niste copii rasfatati, fara sa isi asume niciun fel de responsabilitate.

    Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

    Citeste si:

    Dar unde dragoste nu e, nimic nu e…

     

    Comments

    comments

  • Buna dimineata?!?!

    De cate ori vi s-a-ntamplat ca dimineata, inca de la prima ora, relatia cu copilul sa se transforme intr-o lupta? De cate ori v-ati pierdut calmul si lucrurile au scapat de sub control? Mie de multe ori. Si din pacate de multe ori nu am stiut cum sa reactionez sau cum sa repar lucrurile.

    De obicei scenariul este unul previzibil si asta pentru ca nu e prima data cand se intampla: copilul face “ceva rau” sau nu face ce i se spune. Noi, ca parinti reactionam de multe ori agresiv, pedepsim arbitrar, jignim sau strigam. Si totul scapa de sub control. Iar cand ne pierdem controlul nu mai reusim sa facem distinctia intre ceea ce este cu adevarat important si ceea ce este doar o situatie neplacuta. De multe ori reactionam la fel in fata unui pahar spart ca in fata unui picior rupt.

    Cand ne pierdem cumpatul actionam de parca ne-am pierdut mintile. Le spunem si le facem copiilor nostri lucruri cu care n-am ezita sa atacam un dusman. Tipam insultam si agresam. Cand totul s-a terminat ne simtim vinovati si ne promitem sa nu mai repetam niciodata spectacolul. Dar scena se intampla din nou, si din nou, si totul se rasfrange asupra celor a caror bunastare ne intereseaza atat de mult incat le dedicam insasi viata noastra. De ce ni se intampla asta?

    sursa foto

    Din pacate nici noi, nici copiii nostri nu am fost educati sa ne impartasim sentimentele. Adesea nici macar nu stim ce simtim sau cum simtim, iar furia este o emotie cu adevarat coplesitoare. Ca sa merite efortul ar trebui sa aduca niste beneficii, doar ca singurul lucru cu care ne alegem este forta ei distructiva care creste pe masura ce e exprimata.

    La randul lor copiii au reactii previzible in momentele de furie. In general in aceste momente, ei nu sunt receptibili la argumentele rationale, critica ii face sa se dea si mai tare in spectacol iar amenintarile nu ii afecteaza in niciun fel.  Atunci cand se afla in mijocul unor emotii puternice copiii nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi nici consolari. Ei vor doar ca noi sa intelegem ce se petrece inauntrul lor, ce simt in acel moment. Ei vor sa fie intelesi fara sa fie nevoie sa ne dezvaluie complet ceea ce traiesc. E ca un joc in care ei ne arata un pic din ceea ce simt iar noi trebuie sa ghicim restul.

    Furia trebuie exprimata in asa fel incat sa aduca un pic de alinare parintelui si un plus de intelegere copilului, fara sa produca nici uneia dintre parti efecte secundare.

    Comunicarea cu copilul trebuie sa se bazeze pe respect si pricepere astfel incat mesajele noastre sa pastreze intact respectul de sine al copilului si al parintelui  iar afirmatiile care dovedesc intelegerea sa fie anterioare afirmatiilor care contin sfaturi si instructiuni. Cand ne confruntam cu comportamente “dificile” ale copilului nu ne dam seama ca acel comportament este declansat de sentimente puternice. Iar ca sa imbunatatim comportamente trebuie sa ne adresam intai sentimentelor.

    Din acest motiv ar fi util daca am invata sa auzim sentimentele de frica, disperare si nejautorare, ascunse in crizele de furie ale copiilor nostri. In loc sa reactionam la comportamente trebuie sa raspundem la sentimente pentru ca numai atunci cand se simt in ordine copiii pot sa gandesca limpede si sa actioneze corect.  Sentimentele intense ale copiilor nu dispar atunci cand li se spune “nu-i frumos”, “sa-ti fie rusine” sau “nu e voie” dar se accentueaza si se indulcesc atunci cand le acceptam cu simpatie si intelegere  (in paranteza fie spus, aceste lucruri sunt valabile si in cazul adultilor).

    Un raspuns empatic, care ii oglindeste copilului dispozitia zbuciumata in care se afla, exprimand simpatia si intelegerea parintelui reuseste sa schimbe sentimentele de furie ale copilului. Cand situatia s-a mai detensionat trebuie sa cautam solutii in loc sa invinuim sau sa criticam. Pana si furia se poate exprima fara etichetari sau invinuiri. In spatele oricarei comunicari afectuoase cu copilul trebuie sa existe un respect profund.

    In fiecare zi ne dorim sa le transmitem copiilor nostri aptitudini si comportamente care sa-i ajute sa se dezvolte armonios ca persoane individuale. Secretul este ca aceste aptitudini nu se pot transmite cu forta. Important este sa le transmitem valori si nu sa cerem conformare.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

    1. Te inscrii la Newsletter  (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
    2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
    3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte 
    4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

    Sharing is Caring!  ❤

    ******************************************************************

    Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

    Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

    Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

    Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

    Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din aceste articole este categoric interzisa in lipsa consimtamantului prealabil in scris al proprietarului blogului, Ana Maria Mitrus.


    Comments

    comments

  • Cum a fost la Social Media for Parents (SMP) – 1

    A fost frumos si interesant. Si palpitant 🙂 o sa aflati imediat de ce.

    Dar pana atunci vreau sa va spun ca, contrar opiniei generale conform careia parintii (deja e depasit sa scriu “mamele” 🙂 ) care au bloguri sunt o categorie plicticoasa si neadaptata, la un eveniment de genul celui organziat de Evensys se vede cu ochiul liber care este de fapt realitatea: cei din spatele blogurilor de parenting sunt oameni de calitate (frumosi si destepti 🙂 ) care au multe de spus si care de obicei nu se limiteaza doar la scrisul pe blog. Majoritatea desfasoara multe alte activitati gen joburi, afaceri, campanii etc. Adevarul este ca scrisul pe blog-ul este doar plus valoare adaugata “meseriei de parinte”.

    Moderatorul primei sesiuni a fost Andreea Demirgian, o persoana foarte calda si cu o voce minunata care a gestionat cu eleganta multe situatii neprevazute. De asemenea, Ada ne-a prezentat blogul ei (cine nu-l cunoaste? 🙂 ) dar cu detalii din culise. Am aflat cine e Don Pandele, cum se desfasoara testarile de produse, cum poti sa cresti un blog si mai ales cum sa faci un blog cu continut de calitate.

     ———————————————–//———————————————–

    Primul invitat a fost Dr. Mihaela Bilic, care nu necesita nicio introducere. Eu am vazut-o si la 11even (din pacate ultimele aventuri in materie de tehnic cu blogul au avut o consecinta trista, am pierdut peste 10 postari extrem de interesante printre care si cea cu impresii de la 11even. Dar voi reveni asupra acestui subiect).  Deci… cum spuneam, la 11even Mihaela a avut o prezentare extrem de “touching”, a povestit detalii foarte intime, inclusiv despre moartea fratelui ei in perioada in care ea era studenta la medicina. Ne-a a explicat inclinatia ei catre nutritie si despre “descoperirile” pe care le-a facut pe corpul ei, pentru ca pregatirea ca medic nu a  inclus nicio componenta legata de emotii, frustari, neputinta, frica si despre consecintele acesestor sentimente asupra sanatatii. Si la SMP, Mihaela a atins cam acelasi gen de probleme, axandu-se insa  pe alimentatia copiilor si subliniind faptul ca parintii sunt responsabili 100% de sanatatea si fericirea copiilor lor.

    Nu o sa detaliez recomandarile legate strict de alimente pentru ca, cu toata modestia, cred ca sunt cu un pas inaintea ei din cel putin doua motive: 1. Nu am facut medicina, ceea ce inseamna implicit ca nu trebuie sa ma lupt cu informatii false primite ca adevaruri absolute, si 2. Am copii, ceea ce ma face sa fiu de 100 de ori mai precauta si responsabila in deciziile pe care le iau.

    Ce vreau sa subliniez insa sunt mesajele pe care le-a transmis Mihaela, dspre comportamentul parintilor si despre relatia pe care trebuie sa o avem cu mancarea. Mancatul este un proces natural si nu exista absolut niciun motiv pentru care mancarea sa fie transformata in recompensa sau pedeapsa. Mancarea “se mananca” in familie. Si nu exista nicio scuza pentru ca mancarea copilului sa fie diferita. Parintii sunt eroii copiilor din toate punctele de vedere, inclusiv al mancarii, asa ca  e evident de ce exemplul personal are toate sansele de succes pe cand impunerea unei diete “speciale” pentru copil nu va avea ca rezultat decat multa frustare si reticenta din partea celui mic.

    ———————————————–//———————————————–

    Al doilea invitat a fost dna Dr.  Elena Dan, medic pediatru, din partea Aqua Carpatica. Nimic, dar absolut nimic interesant, poate doar sesiunea de intrebari cand noi susoteam in ultima banca (noi, adica Nico, Oltea , Simona, Otilia si cu mine) intrebandu-ne oare ce ne-ar recomanda dna dr. in caz de diaree la sugar: renuntam la tatzi sau nu? Olea a pus intrebarea si daca as fi pariat pe raspunsul pe care-l vom primi (din partea unui dr. :)) as fi castigat: “Da, se renunta la alaptat. Pentru perioade scurte, dar se renunta“. Pentru ca nu era timp de polemici,  am continuat doar sa comentam in fundul clasei :).

    ———————————————–//———————————————–

    A urmat Irina Nicolai – Salvati copiii impreuna cu Alina Pavel – Orange care au prezentat SigurInfo, un proiect intersant si folositor pentru copiii mai mari si care au acces la internet nesupravegheati. De asemenea, foarte importanta mi s-a parut parteneriatul cu polita pentru rezolvarea situatiilor grave. Mai multe detalii gasiti aici.

    Cineva din sala a ridicat o problema legata de gestionarea situatiei atunci cand copiii au smartphone-uri sau cand au acces la internet wireless. Din pacate nu a existat o solutie la aceasta problema, ceea ce imi ridica mingea la fileu ca sa va marturisesc ca eu nu prea cred in abordarea de tip “interzicem” sau “restrictionam”. Se poate sa existe un anumit rezultat, dar cred ca e mult mai importat ca celor mici sa li se explice pe limba si la nivelul lor despre ce e vorba, astfel incat ei singuri sa se comporte in mod responsabil. In momentul in care copilul iese din sfera de influenta a parintelui este liber ca pasarea cerului sa acceseze orice site-uri vrea. In ziua de azi in care cei mici au acces la gadget-uri inca din primele zile de viata, sunt sanse foarte mari ca noi, parintii, sa fim depasiti cu totul de tehnolgie, si orice abordare, cu exceptia educatiei, sa fie sortita esecului.

    Putin offf topic, imi aduc aminte de un exemplu dat de cineva la un curs, apropo de restrictiile impuse de parinti si cat de eficace au fost acestea. O colega ne-a povestit cum parintii ei i-au interzis toata adolescenta sa intarzie acasa dupa lasarea intunericului. De teama sa nu faca “treaba aia rusinoasa”, nu au lasat-o la baiarame, nu avea voie in tabere si trebuia sa se intoarca acasa cel tarziu la ora 9 (vara) sau la ora 5 (iarna). Care a fost consecinta? Citez din  memorie “am avut o adolescenta plina de frustari, in timp ce toti prietenii mei se distrau, eu trebuia sa stau in casa. Mai mult decat atat, de-abia dupa 19-20 de ani, cand am plecat la facultate, am vazut si eu cum e sa faci sex pe intuneric. Pana atunci facusem doar la lumina zilei” :).

    ———————————————–//———————————————–

    A continuat Bogdana Dobre… Cine n-o stie pe Bogdana? Din punctul meu de vedere Bogdana e mai mult decat femeie, mai mult decat mama, mai mult decat blogger. Bogdana e un brand.

    Bogdana, ne-a prezentat blogul ei si cateva cifre legate de trafic, postari si comentarii. Ne-a spus care sunt principiile ei legate de blogging si cateva tips-uri pentru a mentine calitatea pe blog. De asemenea a subliniat ca in blogging, mai ales in nisa de parenting, e foarte importanta reputatia.

    ———————————————–//———————————————–

    A urmat Irina Petrea, cunoscuta publicului larg ca Super Nanny. Ne-a marturisit ca nu are copii, dar ca ne da sfaturi din prima faptului ca e “copilul parintilor ei” (?!). A avut o prezentare cam scortoasa, nu imi dau seama daca a reusit sa captiveze audienta  pentru ca, recunosc, au inceput sa mi se trezeasca frustrari pe care le credeam rezolvate. E o poveste veche, de acum 3-4 ani, am mai povestit aici si aici despre ce era vorba.

    Adevarul este ca daca pentru discutii de genul ” copiii trebuie sa bea 3-4 pahare de lapte pe zi pentru ca au nevoie de calciu” sau “copiii trebuie sa manace carne pentru ca au nevoie de proteine” sau (asta e noua 🙂 ) “mierea, chiar daca e naturala, perverteste gustul de zahar, asa ca nu e recomandata copiilor”, deci daca pentru discutii de genul asta mi-am dezvoltat mecanisme de aparare si sunt imuna, totusi cand vine vorba de pedepse mi se urca sangele in cap. Asa ca, pe cuvant, am incercat sa stau in banca mea,  dar cand Ada ne-a invitat sa-i punem intrebari Irinei, mana mea s-a ridicat singura, a apucat microfonul intins de Ada si gura a inceput sa vorbeasca fara mine :):

    “Acum cativa ani, undeva in 2009 daca nu ma-nsel, obisnuiati sa recomandati ca metoda de disciplinare a copiilor recalcitranti, izolarea acestora pentru diferite perioade de timp in functie de varsta lor. As vrea sa va intreb daca recomandati in continuare aceasta metoda si daca sunteti constienta de efectele dezastruoase pe care le are asupra relatiei dinte copil si parinti si mai ales asupra dezvoltarii ulterioare a copilului?”.

    A urmat un raspuns lung dar care in rezumat este “Da, recomand aceasta metoda, adaptata in functie de situatie, copil si circumstante”.  Din nou, nu stiu care a fost reactia salii, dar in jurul meu toata lumea murmura a dezaprobare fata de raspuns iar Oltea s-a ridicat si a incercat cu toata diplomatia sa-i spuna Irinei ca oricat de pregatita ar fi din punct de vedere profesional, daca nu are copii pur si simplu nu are de unde sa stie cum e sa ai copii. Din pacate nu era timp de discutii, Oltea de fapt nu avea o intrebare de adresat, asa ca subiectul a fost inchis.

    Dragi parinti, va rog eu frumos, nu va mai bateti copiii si nu-i mai pedepsiti pentru ca nu veti avea niciun rezultat. Frica, umilinta si teama nu sunt educatie.

    Niciodata, dar niciodata, un copil pedepsit nu-si spune dupa ce a fost pedepsit “ o sa devin mai bun”, “ o sa-i ascult pe mami si pe tati”. Din contra, in aceste momente copiii incep sa se urasca pe ei insisi si sa-si urasca parintii.

     ———————————————–//———————————————–

    Ultima invitata a primei sesiuni a fost Alice Nastase Buciuta, o alta persoana pe care o admir. De ani de zile nu mai cumpar reviste glossy sau pentru femei pentru ca trebuie sa recunosc (din nou, cu toata modestia 🙂 ) ca acestea imi insulta inteligenta. Multa vreme, chiar am avut banuiala ca toate revistele pentru femei sunt scrise de barbati, atat de cretine sunt subiectele abordate. Dar exista si exceptii iar una dinte ele este revista TANGO. Chiar e o revista care imi place extrem de mult, am aproape toata colectia. Si ca sa revin la Alice, simplul fapt ca are creditul dnei Aurora Liiceanu, face sa ii creasca actiunile in mod exponential :).

    ———————————————–//———————————————–

    A urmat pauza, am socializat… Din pacate doar cu o parte din participanti pentru simplul motiv ca neexistand o lista cu cei prezenti, ne-a fost destul de greu sa ne recunoastem intre noi. Mai mult decat atat, pe ecusoane era trecut doar numele nu si blogul, asa ca tuturor ne-a fost extrem de greu sa facem legatura dintre blog si persoana…

    Va urma…

    Comments

    comments

  • Conferinta “Parenting prin ochii copilului” cu Urania Cremene

    A ramas mai putin de o saptamana pana la conferinta in care Urania Cremene impreuna cu Jody Powel ne vor vorbi despre cum sa cresti un copil independent si responsabil, ajutandu-ne sa constientizam acest proces “prin ochii copilului”.

    Participand la conferinta avem sansa sa aflam de la unul dintre cei mai apreciati experti de parenting din lume – Jody Pawel – cum ne putem consolida relatia cu propriul copil, cum putem ramane conectati unul cu celalat sau cum putem gasi calea de a ajunge la el fara metode coercitive, sprijinindu-l sa creasca independent, responsabil si cu stima de sine.

    “Iti mai amintesti cum era sa fii copil, ce simteai atunci si care erau nevoile tale? Cum erau relatiile cu parintii tai? Exista amintiri care iti aduc bucurie sau pe care ai vrea mai degraba sa le uiti?”

    Va astept pe 22 februarie 2014 incepand cu ora 8:45 la Crystal Palace la Conferinta “Parenting prin ochii copilului” sustinuta de Lumea lui Momo.

    Facilitati pentru fiecare participant

    •  Rezumatul informatiilor si tehnicilor pentru fiecare modul din conferinta
    • Traducere simultana engleza-romana, romana engleza
    • Pauzele de cafea si masa de pranz
    • Masa de pranz este oferita de catre organizatori doar persoanelor care participa la ambele module ale conferintei.
    • Kids Corner – loc de joaca pentru copii in imediata vecinatate a salii de conferinta
    • Mami Corner – spatiu de alaptare pentru mamici in sala de conferinta
    • Reducere 50% din tariful standard, pentru cel de-al doilea parinte
    • 10% reducere pentru Cursul Intensiv de Parenting ( post conferinta)

    Tarife si conditii de participare:

    1. Conferinta Full Day  – 390 lei/persoana (participare la ambele module, masa de pranz, pauzele de cafea incluse) – 22 februarie 2014
    2. Conferinta Half Day – 250 lei/persoana (participarea la un modul, pauza de cafea inclusa)
    3. Cina cu Jody Pawel (21 februarie 2014,  ora 18.30) – 150 lei
    4. Pachet special conferinta + cina – 490 lei/persoana
    5. Pret special pentru al doilea parinte: 50% discount din tariful standard

    Mai multe informatii gasiti pe site-ul conferintei Parenting prin ochii copilului si pe Pagina de FB.

    postere parenting

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*