Orice calatorie mare incepe cu un pas mic. Spune DA!

Cand eram mica, pe ultima coperta a caietelor era o “reclama” in care se spunea: “Azi la CEC 1 leu depui, maine el va scoate pui” :).

Zi de zi, ani intregi am citit acest text si nu a durat mult pana sa constientizez faptul ca ideea principala poate fi extinsa la tot ceea ce facem, la toate actiunile noastre si nu doar la partea financiara.

Tot ce ni se intampla astazi se datoreaza actiunilor pe care le-am facut ieri si tot ce facem acum va avea impact asupra vietii noastre de maine.

Cred ca educatia copiilor nostri ar trebui sa porneasca tot de la aceasta premisa, ca tot ce construim astazi le modeleaza viitorul si niciun pas nu e prea mic atunci cand vine vorba despre calatoria unei vieti.

Cand copiii nostri sunt mici ne bucuram infinit de momentele petrecute cu ei, ii strangem in brate si ne e greu sa ne imaginam ca intr-o zi vor creste. Am vrea sa oprim timpul in loc, sa ramanem uniti si sa continuam sa facem lucrurile impreuna, pentru ca totul este o joaca plina de bucurie.

Dar copii cresc vazand cu ochii iar timpul zboara intr-o clipa. Si nu vrem ca anii ce vor veni sa ne prinda nepregatiti si nici nu ne dorim ca cei mici sa ramana pe loc, dependenti de noi si incapabili sa isi ia viata in propriile maini.

Copiii, desigur, nu au de unde sa stie ce e bine si ce e rau asa ca se bazeaza pe noi sa le explicam si sa se le aratam ce sa faca. Problema este ca traim niste timpuri extrem de agitate, in care lucrurile se intampla cu viteza luminii asa ca, la capatul puterii fiind, limitam initiativele celor mici doar pentru a ne proteja pe noi.

Daca cel mic vrea sa faca ceva iar noi il refuzam cu un “Nu” doar pentru ca nu vrem sa ne complicam existenta, daca nici macar nu ii explicam care sunt motivele din spatele refuzului, oare ce va invata copilul nostru?

Citeste si:  Te-ai intrebat vreodata de ce e important sa-ti lasi copilul sa greseasca?

Oare e chiar atat de greu sa ii spunem “DaÔÇŁ celui mic, atunci cand ne roaga ceva iesit din comun?

Eu zic ca nu e deloc dificil. Tot ce trebuie sa facem este sa cream un cadru in care cel mic sa fie in siguranta, in care sa nu existe riscul unor pagube sau stricaciuni majore. Iar apoi ii putem oferi copilului libertatea pe care si-o doreste si il putem incuraja sa porneasca in explorarea mediului inconjurator.

Imi aduc aminte cand erau fetele mici si mi-era frica sa le las nesupravegheate intr-o camera, cu creioane colorate la indemana, pentru ca eram convinsa ca vor mazgali peretii de sus pana jos. Le spuneam intr-una ca peretii nu sunt pentru desenat, ca nu au voie sa scrie pe pereti, aproape capatasem o obsesie pe subiectul asta. Nu-mi explic de ce aveam un fix cu peretii albi, de care nu trebuie sa ne atingem ­čÖé .

Inevitabil, de ce mi-era frica nu am scapat: fetele au ramas singure in camera lor, avand si cutia cu creioane colorate cu ele, asa ca am avut un soc cand am deschis usa. Primul lucru pe care l-am vazut au fost dungile si petele de pe pereti, si insistant mi s-a urcat sangele in cap.

Apoi, urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost zambetul lor, fericirea cu care deseneau si faceau schimb de culori. Erau atat de absorbite incat nu m-au auzit cand am intrat asa ca am putut sa ma mai bucur o vreme de imaginea pe care o avem in fata. Cand si-au dat seama ca am vazut ce au facut, zambetele le-au inghetat pe fata si frica incepea sa se faca simtita. Stiau ca nu au voie si stiau ca o sa le cert.

Dar in loc sa fac asta m-am dus langa ele, am ales cateva creioane si am inceput sa desenez si eu pe pereti.

Au urmat cativa ani in care toti peretii din casa erau desenati de ele si va spun cu mana pe inima ca nu exista tapet sau decoratiuni mai frumoase decat desenele fetelor pe pereti. Cand au crescut si decretat ca gata, momentul peretilor desenati a fost depasit de mult, ne-am mobilizat cu totii sa dam o mana de vopsea. In cateva ore toata casa era din nou alba si curata, insa in sufletelul meu incepeau sa apara regretele. Imi era dor de fiecare desen, de fiecare poveste si de fiecare moment imprimat pe pereti.

Citeste si:  Te-ai intrebat vreodata de ce e important sa-ti lasi copilul sa greseasca?

Au trecut ani de atunci si fetele deseneaza in continuare. Acum isi aleg creioane profesionale, caiete cu hartie speciala si urmaresc tutoriale pe YouTube ca sa-si perfectioneze tehnica.┬á. Deseneaza doar pe hartie iar eu le urmaresc de fiecare data cand termina un desen ca sa-i fac o poza sau sa-l pun in dosarul cu amintiri ­čÖé .

Progresele se vad cu ochiul liber, la fel si placerea lor. Sunt sigura ca daca le-as fi interzis cand erau mici sa deseneze pe pereti, in ziua de astazi nu as fi avut ce sa va arat. Insa pentru ca le-am spus “Da”, pentru ca le-am incurajat si am fost langa ele, chiar daca mi-a fost greu sa trec peste ideile preconcepute pe care le aveam, acum ma bucur de toate reusitele lor in acest domeniu.

┬áE usor sa le spunem copiilor “Nu”. Ne protejam pe noi, ne scutim de eventuale consecinte neplacute si salvam mult timp si nervi.

Dar celor mici nu prea le foloseste la nimic. Atata timp cat ceea ce vor sa faca nu le pericliteaza sanatatea sau integritatea fizica, copiii ar trebui sa auda “Da” de la noi. Ar trebui sa stie ca ii incurajam si ca avem incredere in ei. Vor fi mandri sa demonstreze ca stiu ce au de facut, ca inteleg daca au gresit ceva si pot sa corecteze daca e nevoie. Vor fi nerabdatori sa invete lucruri noi si sa experimenteze toate ideile care le trec prin cap.

Citeste si:  Te-ai intrebat vreodata de ce e important sa-ti lasi copilul sa greseasca?

Sa-i spui “Da” unui copil este o investitie in viitorul lui. Asa cum noi ne aducem aminte momentele in care am fost incurajati sau opriti sa facem ceva, la fel si ei or sa-si aduca aminte. Si vor realiza ce parinti deosebiti au avut, care le-au dat aripi sa zboare si cuibul in care sa se intoarca.

Lasati copiii sa isi urmeze muzele interioare. Spuneti-le “Da” si inconjurati-i cu dragoste.

Acest articol este realizat la invita╚Ťia Danonino, ├«n cadrul campaniei Descoper─â puterea unui simplu Da prin care ├«ncurajeaz─â p─ârin╚Ťii s─â ofere autonomie copiilor ╚Öi s─â-i sus╚Ťin─â ├«n realizarea ideilor lor, printr-o serie de pove╚Öti ╚Öi exemple concrete.

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

Sharing is Caring!┬áÔŁĄ

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii. Calculator Sarcina / Data Probabila A Nasterii

Articolele publicate┬á pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi ÔÇô dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita ÔÇô cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*