“Mami, tati, vreau la scoala!” – studiu de caz

Motto: “- Mami, tati, vreau la scoala!”

        “- Serios!? Si altceva ce mai vrei? Te pomenesti ca vrei  in clasa intai, ca la pregatitoare nu-ti convine, nu? A… si nu cumva vrei la vreo scoala buna ca asta din coltul strazii nu-ti ajunge? Sa te duci tu sa stai 10 ore la coada la inscriere! Si cumva… cand te faci mare o sa vrei sa mergi la vreun liceu in centru, ca unul industrial sau vreo profesionala iti sta in gat, nu? Si culmea, poate vrei si la vreo facultate din strainatate. Auzi, da’ tu chiar ai tupeu, cine te crezi?!?”

 

Se dau urmatoarele constante: o strada, cu scoala 1 in capatul din stanga si scoala 2 in capatul din dreapta. Familia A, care sta undeva in mijlocul strazii dar spre stanga. Familia B, care sta fix langa familia A, tot in mijlocul strazii dar putin spre dreapta. Familia C, care comenteaza toata ziua ce fac familiile A si B.

Problema: Familia A are o fetita pe care vrea sa o dea la scoala. Familia A isi doreste sa o dea pe cea mica in clasa intai, la scoala 2, pentru ca este o scoala buna, unde chiar se invata si unde merg copii (a se citi parinti) care stiu cat de importanta este educatia. La scoala 1 merg copii (a se citi parinti) doar pentru ca nu au de ales, cica 10 clase sunt obligatorii.

Citeste si:  Incurajarea visurilor

Familia A a fost la scoala 2 pentru inscriere dar dosarul a fost refuzat pe motiv ca adresa de domiciliu nu e in circumscriptie. Cei din familia A au plecat de la scoala in stare de soc dar dupa ce si-au revenit, au inceput sa caute solutii.

Familia C moare de ras!

Solutia: Cei din familia A i-au sunat  pe cei din familia B, care asa cum spuneam, stau fix in blocul de langa ei dar care culmea… e in circumscriptia scolii. Cei din familia A i-au rugat pe cei din familia B sa le faca viza de flotant ca sa poata sa o inscrie pe fetita la scoala 2, iar cei din familia B nu au avut nimic impotriva. A doua zi s-au prezentat la sectia de politie de care apartin ambele familii si au cerut o viza de flotant. Raspunsul: “Am primit circulara sa nu se acorde vize de flotant in aceasta perioada”. Stupoare, stupoare! Au incercat sa negocieze, sa isi reclame drepturile, dar nimic. Circulara e circulara. S-au intors acasa (fiecare la casa lui) s-au scuturat si au inceput sa dea telefoane, fiecare pe unde a putut. Unul dintre telefoane (nu spun la cine)  a fost cel norocos pentru ca a generat un alt telefon, ghiciti unde… la sectia de politie  mai sus mentionata. A doua zi s-au prezentat, din nou, la sectia de politie si au plecat dupa 5 minute, fericiti, la “casa lor” :).

Citeste si:  Tara arde si baba se piaptana

Familia C mananca seminte si comenteaza cine cu cine e cuplat: Sotul A cu sotia B sau sotul B cu sotia A?

Rezultatul: Familia A a refacut dosarul cu adresa castigatoare, dosarul a fost acceptat la scoala 2 iar cea mica va merge in toamna la scoala dorita. Pentru ca, pana si ea stie cat de importanta e educatia.

Familia C anunta la Asociatia de locatari ca in Familia B sunt mai multe persoane la intretinere.

 

—————————————————————– //—————————————————————–

Ma puteti ajuta sa raspund la urmatoarele intrebari?

1. De ce suntem obligati sa mergem la o anumita scoala, in functie de adresa de domiciliu? Care e relevanta adresei?

2. De ce trebuie sa acceptam faptul ca toate scolile sunt la acelasi nivel, cand stim cu totii care e situatia reala?

3. De ce trebuie sa apelam la tot felul de tertipuri, foarte neplacute dar absolut legale, pentru a ne da copiii la scoala?

4. De ce ii … doare pe unii (care in general nu au copii) de eforturile unor parinti de a asigura ce cred ei ca e mai bun (in materie de educatie si nu numai) pentru copiii lor?

Citeste si:  Ce le spunem copiilor despre sex?

 

 

 

 

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

10 thoughts on ““Mami, tati, vreau la scoala!” – studiu de caz

  1. Si daca parintii ar face asa o jalba cu muuuulte semnaturi, pe care ar inmina-o ministerului in cauza (si unde o mai fi nevoie/ parlament…)? Caci, asa cum bine observam, “conducatorii” nostri dau legi doar ca sa se afle-n treaba, sa fie… Nu conteaza ca, ulterior, ne spargem capetele (intre noi sau de pereti), asta nu-i treaba lor. De regula ei NU trebuie sa caute/ gaseasca solutii logice, normale, adaptate situatiilor si societatii; treaba lor e exclusiv sa invirta hirtii si sa trinteasca”legi” aiuristice…

    1. Draga Carmen, parintii au facut mult mai mult, au dat ministerul in judecata pentru ingradirea accesului la educatie (in primul rand). Din pacate dosarul a fost respins. 🙁
      Nu ne ramane decat sa ne spargem capetele, asa cum spui si tu, ca sa fie bine pentru cei mici.

  2. Era sa zic “nu-mi vine sa cred!”, dar mi-am dat seama ca, in aceste vremuri in care paradoxul a devenit realitate cotidiana, contrariul ar trebui sa ma uimeasca… Si, uite-asa, draga Ana, statul ne invata / ne impinge sa folosim cai laturalnice. Sa trisam/ inselam/ mintim, ca sa ma exprim direct.
    Dar, pun si eu o intrebare prosteasca: NU s-ar putea re-depune dosarul? Macar li s-ar da de lucru… Uneori si insistenta mai da roade…

  3. Carmen, eu sunt convinsa se pot face multe dar cu cateva conditii: sa ai timp, bani, nervi si un avocat bun :). Doar ca, daca ai toate astea poti sa-ti inscrii copilul la ce scoala vrei si atunci de ce sa-ti mai bati capul cu “dreptatea poporului”?
    Pana la urma se descurca fiecare cum poate…

  4. In ce societate sinistra traim… dupa 89 credeam ca am “scapat”, ca vom fi tratati cu respect si demnitate si ca, mai ales, n-o sa mai fie nevoie de acest “se descurca fiecare cum poate”(ca, adica, justitia si restul de institutii vor functiona in limitele normalului). Tragedia e ca… am ramas in aceeasi “paradigma”; ba, uneori, e chiar mai rau…
    Singurul punct cistigat: acum, totusi, “indraznim” sa ne exprimam, luam atitudine (chiar daca anemic si sporadic), mai stam de vorba, ne impartasim experientele, ne mai si adunam… Poate e un pas mic, cu siguranta insa conteaza. Mai avem de lucrat la capitolul solidaritate si empatie cu cei din jur. Mai avem ceva drum de strabatut pt a intelege ca acel lucru care pe tine te deranjeaza sau iti face rau, foarte posibil ma va atinge si pe mine, la un moment dat, chiar daca eu nu sint vizat in acest moment…

    1. Asa este, traim vremuri grele dar parca se vad niste imbunatatiri si eu sper din suflet la o lume mai buna pentru copiii nostri.

      P.S: scuze pentru raspunsurile tarzii, dar am lipsit motivat, o sa vezi :).

  5. Diana, e foarte greu dar nu imposibil. Daca ar fi cativa oameni care sa isi doreasca cu adevarat sa gaseasca solutii sunt convinsa ca lucrurile s-ar misca. Dar ce ne facem cu dinozaurii din sistem?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*