Interviu cu Mihaela Dumitru, medic specialist psihiatru

– Buna Mihaela, iti multumesc frumos pentru ca ai acceptat sa realizam acest interviu. Pentru inceput, te rog spune-ne cateva cuvinte despre tine.

10259734_273694069471462_7371763047545371498_n– Salut cititorii blogului « Meseria de parinte » si pe tine si iti multumesc pentru acest interviu, ma bucur sa putem discuta impreuna cateva dintre situatiile dificile prin care parintii pot trece inainte sau dupa venirea pe lume a unui copil.

Sunt medic specialist psihiatru: dupa absolvirea  facultatii de medicina generala Carol Davila din Bucuresti, am facut un rezidentiat in psihiatrie in spitalul Obregia si in spitalul EPSAN din Franta.

Sunt psihoterapeut  si  candidat senior al Asociatiei Internationale de Psihanaliza (IPA) – Grupul de Studii Roman (2007-2011), Bucuresti. Lucrez individual, intr-o abordare integratoare a medicatiei si a psihoterapiei ; empatia, toleranta, respectul si responsabilitatea fata de pacientii mei  sunt valorile care definesc practica mea.

– Am sa incep cu cea mai simpla intrebare si probabil cea cu care te intalnesti cel mai des :). Care este diferenta dintre un psiholog si un psihiatru?

 – Psihiatrul este medic, a absolvit  facultatea de medicina (6 ani), apoi a facut un rezidentiat de 5 ani in psihiatrie si se ocupa cu  diagnosticul si tratamentul tulburarilor psihice. Psihiatrul evalueaza, identifica si trateaza tulburarile psihice cu ajutorul farmacoterapiei. Doar un medic psihiatru poate prescrie medicamente, de aceea in marile patologii psihiatrice (schizofrenii, tulburari bipolare, depresii majore, etc), prezenta psihiatrului este absolut necesara.

 Psihologul a absolvit facultatea de psihologie si a obtinut atestatul de libera practica intr-o ramura a psihologiei (psihologia muncii, psihologie clinica, psihologie educationala, etc). Doar psihologii clinicieni evalueaza pacientii cu afectiuni psihiatrice. Psihologul evalueaza gandirea, afectul si comportamentul uman si intervine cu ajutorul consilierii sau psihoterapiei.

 Psihoterapeutul  este fie un medic psihiatru, fie un psiholog, care pe langa facultatea de medicina si specializarea in psihiatrie, respectiv facultatea de psihologie, a facut o formare intr-o scoala de psihoterapie.  Exista mai multe scoli de psihoterapie, toate avand  in comun relatia cu clientul (psihoterapeutul are clienti, nu pacienti).

 – Care este momentul in care este important sa apelam la un doctor psihiatru? Putem constientiza singuri aceasta nevoie sau e necesara trimiterea de catre medicul de familie sau alt specialist?

– Este important sa apelam la un psihiatru atunci cand simtim ca avem nevoie de ajutor, cand lucrurile ne scapa de sub control, cand intensitatea suferintei este prea mare, cand suferinta cauzeaza o deteriorare  semnificativa in functionarea noastra sociala, familiala sau profesionala.

Exista situatii  de urgenta cand consultarea unui psihiatru este absolut necesara : atunci cand exista ganduri sau tentative de autovatamare sau de vatamare a altor persoanelor, cand perceptia realitatii este deformata  si pacientul prezinta halucinatii auditive sau vizuale, cand are convingeri bizare sau ideatie deliranta, in starile de agitatie psihomotorie, sau de depresie grava, etc.

Uneori  oamenii isi dau seama singuri ca ceva este in neregula si apeleaza la medicul de familie, care face trimiterea catre psihiatru, alteori familia, anturajul este cel care sesizeaza suferinta psihica a pacientului. Exista si situatia in care trimiterea este formulata de medicul din alte specialitati medicale, atunci cand pacientul  acceseaza diverse servicii medicale, problema de fond fiind insa de natura psihica.

Exista situatii care pot aparea in timpul unei sarcini, cand este utila interventia unui psihiatru?

– Suferinta psihica  prenatala este o problema  comuna si subdiagnosticata cu consecinte variate si complexe atat asupra mamei, cat si asupra  bebelusului. Cele mai frecvente probleme sunt anxietatea si depresia prenatala minora (intre 7 -26% din femeile insarcinate trec prin ea, mai frecvent in trimestrul I si III) sau majora (afecteaza intre 3-11% din femeile insarcinate).

Citeste si:  Interviu video cu Mirela Horumba, psiholog si psihoterapeut

Simptomele depresive in sarcina pot surveni in afara factorilor de risc, insa ele sunt mai frecvente atunci cand exista antecedente personale sau in familie de depresie, cand  exista dificultati financiare, conjugale sau relationale, cand gravida nu are un cerc de sustinere : prietene, parinti, familie cu care sa poata impartasi emotiile care uneori o coplesesc. Situatiile speciale de infertilitate, FIV, avorturi spontane in antecedente, complicatii somatice ale sarcinii, au un risc crescut pentru depresie in sarcina.

Oricare ar fi simptomatologia, femeile pot ascunde in general pana foarte tarziu suferinta lor psihica din dorinta de a « da bine », de a se prezenta in congruenta cu asteptarile sociale, disimuland adesea dificultatile lor atat familiilor cat si profesionistilor : ginecologi, moase, medici de familie, etc.

Daca vorbim de o depresie usoara, interventia unui psiholog sau psihoterapeut, de acompaniere, consiliere, terapie de sustinere poate fi suficienta.  In cazul unei depresii severe,  este necesara interventia unui psihiatru. Exista si situatii de urgenta, in care este nevoie de spitalizare, atunci cand apare  ideatia suicidara sau  conduitele de risc.

 De aceea detectarea precoce si supravegherea psihiatrica sunt importante  si orice femeie insarcinata ar trebuie sa treaca printr-un screening pentru depistarea depresiei pe parcursul sarcinii. Un rol foarte important il are sustinerea gravidei, in special in legatura cu preocuparile/intrebarile – firesti, de altfel – privind capacitatea sa de a fi mama.

– Dar dupa nastere? Stim cu totii ca foarte multe femei sunt afectate de depresia postpartum insa din pacate foarte putine stiu ca ea exista si ca poate fi tratata.

– Este adevarat, riscul de a prezenta dificultati emotionale dupa nasterea unui copil este mai mare decat in oricare alt moment din viata unei femei : depresia  apare la 10-15% din femeile care au nascut, in primul an de la nasterea bebelusului. La 5 saptamani dupa nastere, riscul de depresie este de 3-5 ori mai mare fata de populatia generala, iar la 3 luni dupa nastere, incidenta este de aprox 15%.

Dupa nasterea bebelusului, majoritatea femeilor experimenteaza anxietate, grija excesiva, tristete, neajutorare, teama, vinovatie, tulburari de somn (chiar si atunci cand bebelusul doarme).  Este o reactie fireasca, considerata normala, ce apare la 50-80% dintre femei,  care se remite spontan in 10-12 zile dupa nastere,  pe care noi o numim bluesul postpartum.

Daca simptomatologia persista dupa aceasta perioada, atunci trebuie consultat un psihiatru pentru a evalua si eventual trata mamica, care pe langa starea ei de dispozitie depresiva, are in grija un bebelus care o solicita. De aceea, depresia postpartum nu trebuie neglijata nici de familie, nici de personalul medical, cu atat mai mult cu cat poate fi depistata foarte usor. In general, ea este observata de medicul de familie, care remarca numarul mare de consultatii pentru probleme mai mari sau mai mici ale mamei sau copilului. Uneori,  prietenele apropiate sunt cele care adesea observa starea mamicii si o incurajeaza si sustin in a cere ajutor, de aceea reteaua de sustinere a unei  lauze este extrem de importanta.

Netratata, depresia poate dura  luni de zile fara ameliorare spontana si risca sa se cronicizeze, sa apara complicatii, sa compromita semnificativ atat viata femeii, cat si calitatea relatiei mama bebelus in primul an de viata.

Tratamentul este cu atat mai dificil cu cat anturajul refuza sa recunoasca aceasta conditie, cu cat stigmatizarea este mai mare in mediul familial, iar mama, preocupata de ingrijirea bebelusului este mai putin dispusa sa mai vorbeasca si despre problemele ei.

Exista si situatiile mai rare( 0.1-0.2% din populatie) de decompensare psihotica a mamei, care pun in pericol viata nou-nascutului si care reprezinta o urgenta psihiatrica, care se interneaza, datorita riscului mare pentru mama si nou nascut.

Citeste si:  Interviu video cu Mirela Horumba, psiholog si psihoterapeut

– Sunt si barbatii afectati de “socul” aparitiei unui nou membru in familie?

 – Ma bucur ca mi-ai pus aceasta intrebare, deoarece daca despre trairile mamelor se mai stie cate ceva, odata cu aparitia sarcinii, taticii si sentimentele lor sunt adesea uitate, ignorate sau si mai rau, condamnate.

Da, venirea unui bebelus pe lume bulverseaza intreaba familie, parinti, bunici, matusi, deci absolut si tatal. Construirea legaturii tata-bebelus se pregateste psihic inca din timpul sarcinii. Pentru a putea construi o noua familie, viitorul tata (ca si viitoarea mamica) se va raporta la familia sa de origine, la propria sa copilarie, la trecutul sau, la originile si atasamentele sale. Ulterior, el va incerca sa se separe, pentru a putea deveni din fiu tata, si cap de familie.

Perspectiva acestei schimbari poate mobiliza noi angoase : teama de necunoscut, teama de viitor, teama de a-si pierde libertatea. Fiecare membru al cuplului se vede pe sine ca parinte in masura in care i-a fost acordata permisiunea implicita si binecuvantarea propriilor sai parinti.

Haideti sa ne amintim de minunatul film Bambi, al lui Walt Disney, un film iubit in egala masura si de copii si de parinti. Pentru tatal lui Bambi, accesul la paternitate nu este foarte simplu, el are nevoie de bufnita – un fel de mama a padurii, de inteleapta satului – sa-l confirme, sa-l investeasca in rolul sau de tata : « doar tu esti tatal lui….si pana la urma cine ar putea sa ingrijeasca mai bine micul print decat marele print insusi ? ». Bufnita face o transmitere, o recunoastere si o investire a filiatiei.

Se vorbeste foarte mult despre furtuna hormonala a femeilor in timpul sarcinii, insa putini sunt cei care stiu ca la barbati, exista un model al modificarilor hormonale asemanator cu cel al partenerei sale insarcinate : scaderea cu o treime a nivelului de testosteron la barbati imediat dupa nasterea bebelusului, tocmai pentru a facilita procesul de maternaj al bebelusului si al partenerei.

 Tulburarile ce apar insa la barbati sunt de cele mai multe ori mai insidioase, atat  datorita tendintei crescute a acestora de a ascunde, cat si datorita presiunii sociale si stigmatizarii.

Daca exista antecedente de suferinta psihica, atunci riscul aparitiei unei tulburari in perioada perinatala este crescuta. Uneori banale si tranzitorii, ele pot deveni insa mult mai grave la anumiti barbati vulnerabili. In aceasta perioada pot apare cu freceventa crescuta :1. Tulburarile psihosomatice (afecteaza  8-10% din tatici): insomnii, tulburari gastro-intestinale, crestere mare in greutate mai ales spre finalul sarcinii, dureri dentare, tulburari ale apetitului, tulburari dermatologice, lombalgii. 2. Comportamentele de risc : batai, certuri, accidente de masina, agresivitate crescuta, stari de impregnare alcoolica, fugile conjugale, sau echivalentul lor 3. Depresii,  frici si fobii de tot felul, etc.

– Meseria de parinte este una foarte grea pentru care din pacate nu ne pregateste nimeni. Ea se adauga pe lunga lista a responsabilitatilor, jobului, stresului si grijilor de zi cu zi. Care sunt cele mai des intalnite afectiuni la parinti, in cazul carora este important sa fie consultat un medic psihiatru?

– Stresul, depresia si anxietatea sunt problemele omului modern  si riscul lor este cu atat mai mare in perioada perinatala.  Tulburarile psihosomatice, consumul de substante (alcool, droguri), comportamentele la risc si tulburarile de control al impulsurilor, cum ar fi jocurile de noroc pot aparea cu o frecventa mai mare in aceasta perioada.

Citeste si:  Interviu video cu Mirela Horumba, psiholog si psihoterapeut

 – De multe ori si relatia de cuplu iese foarte sifonata dupa aparitia unui copil in cadrul familiei. Cum putem sa ne regasim in cuplu si sa sa ne salvam familia? Cum poti tu sa ajuti un cuplu in dificultate?

– Sarcina si  post-partumul reprezinta o perioada de maxima vulnerabilitate pentru parteneri, in care ambii pot dezvolta probleme psihologice si relationale. Marea majoritate a mamelor si a tatilor se lupta cu emotiile lor in timpul sarcinii si dupa venirea bebelusului, fenomene absolut firesti intr-o perioada de transformari si  ajustari psihologice.

Daca parintii se simt anxiosi, stresati sau deprimati, poate fi foarte dificil sa ofere copilului ingrijirea si dragostea de care are acesta nevoie. Acest lucru este foarte perturbator pentru parinti ; numeroase studii au aratat ca asemenea dificultati parentale pot avea efecte negative pe termen lung asupra dezvoltarii emotionale, cognitive si sociale ale bebelusului.  Astfel incat un ajutor specializat cat  se poate de devreme nu poate fi decat benefic atat pentru parinti cat si pentru copii prin imbunatatirea starii de sanatate mintala atat a parintilor cat si a copiilor.

In privinta problemelor pre si post natale, cele mai recente ghiduri in sanantatea mintala ante si postnatala considera psihoterapia precoce ca fiind alegerea de electie.

– Daca avem o problema si stim cu certitudine ca nu putem sa o rezolvam singuri, ca avem nevoie de ajutorul unui specialist, dar nu stim incotro sa ne indreptam, putem sa apelam la tine? Ne-ai puteai ghida pe baza unui mesaj sau a unui email scurt daca este o situatie de competenta unui pshiholog sau a unui psihiatru?

– Sigur ca da, insa intotdeauna fac aceasta evaluare in cabinet, in timpul unei consultatii, niciodata la telefon sau pe email, facebook, etc. Este nevoie de un cadru, de spatiu si  de timp, pentru ca intalnirea (fie ea o consultatie psihiatrica sau o consiliere, psihoterapie)  cu un profesionist psi sa poata avea loc si sa poata fi benefica oamenilor.

– Unde te gasim si care sunt problemele in care ne poti ajuta?

– Ma gasiti la cabinet si  in spatial meu virtual: www.mihaeladumitru.ro,  unde aflati toate informatiile necesare pentru a putea face o programare si nu numai! Pentru consulturile medicale si retete compensate este nevoie de un bilet de trimitere (de obicei de la medicul de familie) si de cardul de sanatate.

– Mihaela, iti multumesc frumos pentru acest interviu foarte interesant, daca si tu esti de acord mi-ar placea ca pe viitor sa mai realizam impreuna cateva articole in care sa aprofundam cateva din situatiile mentionate de tine mai sus.

– Si eu iti multumesc! Si astept cu drag orice subiect despre care vrei sa discutam!

Dragii mei sper ca v-a fost util acest articol, daca aveti intrebari pentru care nu ati gasit raspunsuri si credeti ca Mihaela va poate fi de ajutor, ii puteti trimite cu incredere mesajele voastre la adresa de email de mai sus. Iar daca aveti subiecte despre care ati vrea sa aflati mai multe detalii, astept mesajele voastre pe email sau in comentarii.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • O poveste frumoasa despre Scoala Legumelor

    Dupa experimentul pe care l-am facut vara asta, am vazut ca cele mici sunt din ce in ce mai deschise […]

  • Cum sa cresti un geniu (1)

    Recunosc ca, desi nu ma asteptam, am ramas placut surprinsa de lucrurile pe care le invata cele mici la gradinita. […]

  • Am fost la NoGravity, singurul spatiu de catarare indoor si aventura pentru copii, din Bucuresti

    Am crezut ca daca a venit vremea urata si ploaia, adio aventuri si catarari pana la vara. M-am inselat pentru […]

  • Zile fara griji

    Am o amintire foarte puternica din adolescenta, perioada despre care se spune ca ar trebui sa fie printre cele mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*