32707319_1576582845797132_6796503871511330816_n

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Si eu sunt mama!

    Cand am ramas gravida pentru prima data, am intrat intr-o lume despre care nu stiam nimic. Initial m-am blocat complet, apoi, pe masura ce ma acomodam cu multitudinea de informatii, am inceput sa ma organizez si eu. Am incercat sa le fac cumva viata mai usoara celor care vor veni in urma mea si sunt tare fericita sa stiu ca am si reusit.

    Ce va povestesc acum se intampla cu vreo 13 ani in urma, cand, m-am trezit ca trebuie sa completez sute de formulare, sa depun dosare, sa iau adeverinte, sa-mi iau concediu medical de la medicul de familie, sa depun alte formulare la birou ca sa intru in concediu de crestere copil, sa dovedesc ca am asigurari platite etc.

    Nu mi-a placut niciodata birocratia si cel mai tare m-am lovit de ea fix cand nu trebuia: atunci cand am ramas gravida.

    Apoi am nascut si m-am lovit de altele: hartii si formulare pentru alocatie (imi aduc aminte cum, avand cezariana de vreo 2 saptamani, am fost nevoita sa urc carutul in care se afla cea mica vreo doua etaje pe scari, ca sa depun dosarul la ghiseul potrivit. Dupa cateva zile a trebuit sa refac acelasi traseu ca sa ridic hartia aprobata), iar dumuri la medicul de familie, hartii si adeverinte de la birou, muuulte drumuri la Administratia financiara etc.

    Cel mai mare soc l-am avut atunci cand am aflat ca indemnizatia fusese plafonata asa ca suma pe care urma sa o iau erau ridicol de mica. Dupa ce cotizasem multi ani pentru un salariu peste medie, am aflat ca banii pe care urma sa-i primesc nu mi-ar fi ajuns nici pentru pampersi. 

    M-am infuriat si mi s-a parut foarte nedrept.

    Apoi am inceput sa aflu povesti de la prietene: majoritatea se lovisera de aceleasi situatii ca si mine dar altele aveau experiente si mai neplacute. Ori nu au anuntat la timp ca sunt insarcinate si au fost concediate imediat ce li s-a vazut burtica, ori nu au mai fost primite la munca dupa ce s-a terminat concediul de maternitate (pe motiv ca li s-a desfintat postul), ori s-au trezit ca nu aveau dreptul la indemnizatie pentru ca nu aveau contributiile platite (desi angajatorul se jura ca plateste totul la timp) si cate si mai cate.

    Mi-am dat seama cata lipsa de informatie exista pentru actualele si viitoarele gravide si mame, asa ca am incercat sa suplinesc cumva acest gol.

    Am creat un site si o Pagina de FB – “Si eu sunt mama” si acolo am publicat primele informatii de la specialisti.

    Apoi am rugat o prietena avocat sa ofere consultanta pentru litigiile cu angajatorii, o alta prietena contabil oferea sfaturi pentru partea de venituri si contributii. Un prieten medic ajuta referitor la traseul hartiilor medicale si pentru o scurta perioada o prietena terapeut a raspuns la mesajele ce aveau ca subiect probleme emotionale.

    Apoi timpul a trecut, deja copiii mei trecusera de 3 ani, asa ca preocuparile mele s-au indreptat in alta directie. La vremea respectiva nu existau cursuri pentru parinti, intalniri cu specialistii pentru gravide, nu exista termenul de educatie cu blandete, parenting pozitiv…

    Practic, majoritatea copiilor cresteau dupa sfaturile medicului pediatru si cartea “Mama si copilul”.

    Atunci am simtit nevoia sa duc lucrurile la un alt nivel, asa ca am infiintat o asociatie. Cu ajutorul prietenilor traineri, doctori si alti specialisti,  am organizat cursuri pentru mame, pentru parinti, pentru gravide etc.

    A fost o perioada foarte frumoasa in care s-au intamplat multe lucruri extraordinare. Insa copiii mei au crescut, au inceput scoala si pentru ca deja pe piata aparusera si alte initiative similare cu a mea, am lasat deoparte acest proiect pentru sustinerea parintilor din Romania.

    Singura componenta care a ramas activa a fost acest blog, care a devenit mai mult decat un proiect personal.

    Dar zilele trecute am vazut din intamplare niste titluri de ziar si mi-am dat seama ca in ultimii 10 nu prea s-a schimbat nimic pentru gravide si pentru mame in general. Ma refer la partea birocratica, la recunoasterea efortului prin care trece o femeie atunci cand, pe langa toate obligatiile pe care le are, mai adauga si un copil sau doi, pe care trebuie sa-i creasca.

    sursa

    In timpul concediului de crestere a copilului alocatia este asa cum este, alte venituri nu ai voie sa ai  (ma revolta extrem de mult aceasta prevedere, ca si cum indemnizatia nu s-ar baza pe contributiile tale ci ar fi pomana de la  stat) si apoi apar tot felul de declaratii de presa de la politicieni care sustin ca femeile sunt avantajate, ca muncesc mai putin, ca ies mai repede la pensie si ca asa nu se mai poate.

    ”Nimeni din România nu contribuie vreodată pentru indemnizaţia de creştere a copilului. Este o formă a statului de a ajuta familiile să-şi crească aceşti copii în perioada în care nu lucrează.

    Deci nu avem ce să vorbim de principiul contributivităţii, iar plafonul este maximum din Uniunea Europeană.

    Puteam să-l facem şi mai jos. Puteam să facem ca în ţări foarte dezvoltate din UE, să nu mai dăm deloc sau să dăm 100 de euro.”, a declarat ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, în comisia de specialitate din Senat.

    Incerc sa ma tin cat de departe pot de politica, nu am nici cea mai mica speranta ca se va schimba ceva vreodata. Insa am toata increderea ca impreuna ne putem ajuta, ne putem sustine si ca le putem ajuta pe cele care au nevoie de informatiile pe care le detinem.

    Simt ca e momentul sa reactivez Campania “Si eu sunt mama” si stiu ca printre voi sunt destule persoane care vor sa ajute.

    Pana reusim noi sa punem cap la cap o strategie pentru ca informatiile sa fie cat mai multe si mai folositoare, astept mesajele voastre despre problemele pe care le-ati intampinat, eventual despre solutiile pe care le-ati gasit, astept intrebarile pe care le aveti (indiferent ca sunt de natura juridica, economica, medicala etc).

    As vrea, de asemenea, sa va rog  sa-mi trimiteti povestile voastre despre cum ati reusit sa va suplimentati venitul,  indiferent ca a fost  vorba de perioada de crestere a copilului sau dupa aceea.

    Daca ati ales sa ramaneti langa copii asa ca ati pus pe picioare o afacere sau daca ati reusit sa va moficati programul astfel incat sa puteti sa va ocupati si de cei mici.

    Daca ati lucrat de acasa sau v-ati intors la birou avand un program flexibil.

    Daca v-ati descoperit o pasiune si ati reusit sa traiti din ea.

    Daca ati fost sustinute de cei din jur sau vi s-au pus bete in roate.

    Daca aveti oameni pe care va bazati si oameni de care fugiti cat puteti.

    Va multumesc pentru toate mesajele voastre care m-au inspirat sa inteleg cata nevoie este in continuare de informatie si ca doar impreuna putem reusi.

    #sieusuntmama

    Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

    1. Te inscrii la Newsletter  (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
    2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
    3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte 
    4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

    Sharing is Caring!  ❤

    ******************************************************************

    Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

    Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

    Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

    Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

    Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din aceste articole este categoric interzisa in lipsa consimtamantului prealabil in scris al proprietarului blogului, Ana Maria Mitrus.

    Comments

    comments

  • Povestile Ramonei

    Ati auzit de Ramona? Sunt aproape sigura ca nu, asa ca o sa povestesc eu despre ea, imediat.

    Dar despre vreo carte romaneasca publicata in sistem selfh publising ati auzit? Probabil ca raspunsul este acelasi, nu.

    Asa cum v-am obisnuit, va prezint pe blog oameni si povesti iar de data asta titulatura este foarte bine aleasa pentru ca o sa aflati despre Ramona si povestile ei.

    Ramona este o tanara pasionata de fotografie si literatura iar printre picaturi ii plac istoria si mersul cu bicicleta. De asemenea ii plac si povestile asa ca intr-o zi s-a gandit cat de grozav ar fi sa-si creeze proprii eroi. O tanara obisnuita, ati putea spune, la fel ca multi alti. Ei bine nu, ea este speciala. Stiti de ce? Pentru ca ea chiar a trecut la fapte.

    S-a pus pe treaba si i-a adus la viata pe elefantul Tromba, suricata Batanga, puiul de rinocer Adango, baobabul Farus, scolarita Olivia si tanarul bosiman Madiba. Rezultatul a fost o carte de povesti minunata din care cei mici vor afla ca a fi erou nu inseamna sa ai puteri supranaturale.

    “Cauta-ti prietenii” este o carte care le arata copiilor cum sa fie ingeniosi, toleranti si bine crescuti”.

    12072570_143856555972717_1830568383510454483_n

    Caci iata, orice dorinta poate deveni realitate daca tu singur o poti indeplini pentru altcineva.

    Pe langa povestile frumoase, cei mici vor gasi o intreaga  colectie de desene colorate, vesele si bine concepute, care ii ajuta sa inteleaga exact cine sunt personajele si unde traiesc. Desenele atat de inspirate sunt create de talentata Andra Pavel.

    12729134_197473487277690_3509781598298476224_n

    Teoretic, cartea este potrivita pentru copiii aflati la inceput de drum in ale cititului dar practic, a fost citita cu drag si de cineva in varsta de 10 ani (care, btw, tocmai a terminat de citit prima ei carte de 600 de pagini). Am intrebat-o cum de e posibil asa ceva si mi-a raspuns ca initial a vrut doar sa o rasfoiasca sa vada despre ce e vorba, insa povestile au prins-o atat de tare incat s-a asezat pe un fotoliu si a citit-o de la un capat la celalt.

    P1017958-300x225

     “Cunoaste-ti prietenii” este tiparita pe hartie de foarte buna calitate si este genul acela de bijuterie pe care te bucuri sa o vezi  zi de zi in biblioteca. Iar peste ani o regasesti cu drag si readuci la viata sentimentele si emotiile copilului din tine.

    Daca aveti de cumparat un cadou pentru un copil drag sau daca vreti sa le faceti celor mici o surpriza asa… fara niciun motiv, sa va ganditi si la Povestile Ramonei. Cu siguranta o sa le placa si chiar s-ar putea sa-i inspire sa scrie la randul lor, propriile povesti.

    Mai multe detalii despre carte gasiti pe siteul Povestile Ramonei. Iar mai jos puteti vedea un filmulet de prezentare.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile de pe Meseriadeparinte.ro nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.

    [youtube c-W8oSG68DY nolink]



    Comments

    comments

  • Salata cu rodie si cușcuș

    O inspiratie de moment datorata fotografiei de pe punga de cușcuș :).

    Ingrediente: salata iceberg, sfecla taiata juliene, morcov, rosii, avocado, oua de prepelita fierte, cușcuș, branza si rodie.

    Putin ulei de masline si lamaie dupa gust.

    Rezultatul: “deli-bun” :).

    Comments

    comments

  • Slefuitorul de diamante – cronica de carte

    Astazi o sa va povestesc despre o carte de dezvoltare personala, putin atipica. Spun asta pentru ca include o poveste fascinanta despre industria diamantelor si comertul cu aceste pietre atat de speciale. Iar esenta acestei carti este despre asemanarea dintre viata noastra si un diamant neslefuit. Despre cum, prin concentrare si determinare putem atinge fericirea, implinirea si cum ne putem bucura de reusita.

    Cartea este scrisa de Michael Roach – calugar budist care a studiat 20 de ani in manastirile tibetane, este primul american care a primit gradul de Geshe. Michael Raoch a intrat in lumea afacerilor pentru a pune in practica invataturile budiste. A contribuit la infiintarea companiei Andin International Diamond, care in prezent deruleaza vanzari de peste 100 de milioane anual.

    Am inceput asa, abrupt, cu aceste mentiuni despre bani si afaceri pentru ca in aceasta carte se demonteaza o parte dintre sfaturile si ideile cu care am fost crescuti si care ne calauzesc viata. Din pacate acordam atat de mult credit acestor invataturi, iar ele sunt atat de adanc impregnate in constiinta noastra incat ajungem sa ne sabotam singuri.

    slefuitorul de diamante michael roach

    Una dintre credintele cu care traim este ca saracia e o virtute iar banul e ochiul dracului. “Mai bine sarac dar cinstit decat bogat si hot”. Nimic mai neadevarat. Cand esti sarac duci o viata plina de lipsuri si de frustrari si nu doar ca esti in incapacitatea de a le oferi celor dragi cele necesare, dar de multe ori poti fi la randul tau o povara pentru altii. Cand esti bogat poti face mult bine in jurul tau si poti ajuta atat prin pozitie sociala si educatie cat si prin acte de filantropie. De fapt, problema nu sunt banii in sine ci atitudinea noastra fata de ei.

    Unii dintre noi totusi, depasesc aceste idei despre “saracie si virtute” si reusesc sa atinga un anumit nivel de bogatie. Intrebarea este cu ce pret? Pentru ca de multe ori sanatatea este prima sacrificata. Familia este pe locul doi. Iar in final, raman doar banii si regretele. In carte este foarte bine dezvoltat acest subiect, pentru ca nu e important doar sa reusim in viata ci  sa ne si bucuram de asta.

    Tiparele mentale care ne-au fost impuse de-a lungul vietii ne fac de multe ori sa percem in mod eronat ceea ce ne inconjoara si sa consideram ca multe dintre situatiile prin care trecem sunt probleme sau ghinioane. Daca acest mod de gandire este cel la care apelam in general atunci nu este de mirare de ce nu ni se intampla nimic bun, de ce toate merg prost si de ce “la omul sarac nici boii nu trag”. Cealalta fata a monedei este ca daca suntem buni, daca gandim pozitiv si aplicam niste metode stravechi dar care au fost validate de-a lungul timpului atunci avem toate premisele pentru a descoperi diamantul care poate fi viata noastra.

    De multe ori ne propunem sa abordam acest stil de viata insa pentru ca nu obtinem rezultate imediate abandonam dezamagiti, avand convingerea ca sunt doar vorbe goale. Exista insa cateva “secrete” care ne arata cat de usor ne abandonam sansa la fericire, doar pentru ca suntem convinsi ca nu meritam asta. Pentru ca asa ni s-a spus.

    In timp ce citeam cartea, astea mici s-au invartit prin jurul meu si ma intrebau intr-una despre ce e vorba. Am reusit sa le “traduc” mesajul cartii pe limba lor si le-am promis ca o sa le invat si pe ele cum sa foloseasca “secretele” despre care am citit in carte. Cautand ceva cu care sa fie familiarizate, le-am intrebat ce au de facut daca vor sa aiba flori in gradina. Dupa cateva incercari am ajuns la raspunsul ca trebuie sa punem seminte. Dupa ce punem semintele in pamant, ce facem? Avem grija de ele, le udam si le punem la soare. Florile or sa creasca imediat dupa ce am plantat semintele? Nu! E nevoie de timp si de munca iar intr-un final se vor vedea si rezultatele.

    Despre asta e vorba. Sa abandonezi dupa o incercare, motivand ca nu s-a intamplat nimic si ca metoda nu functioneaza, e ca si cum te-ai duce o zi la sala, dupa care ai abandona pe motiv ca nu ai slabit niciun kilogram si nu ai vazut niciun patratel pe abdomen.

    Invataturile din carte reprezinta de fapt un cod de bune practici prin care putem analiza si regandi orice ni se intampla astfel incat orice experienta sa ne aduca mai aproape de reusita. Doar uitandu-ne in jur putem vedea oameni care au intreprins aceleasi actiuni si totusi unii dintre ei au avut succes, altii nu. Unii sunt fericit altii nu. Intrebarea este de ce?

    Concluzia cartii, pe care o gasiti aici, este ca scopul oricarei afaceri, al stravechilor invataturi tibetane si, de fapt, al oricarei initiative umane este imbogatirea – dobandirea bunastarii, atat a celei exterioare, cat si a celei launtrice. De aceasta bunastare ne putem bucura doar daca avem grija ca sanatatea noastra fizica si mentala sa ramana infloritoare. Si, pe tot parcursul vietii, sa cautam sa facem in asa fel incat aceasta prosperitate sa aiba o semnificatie cat mai bogata.

    Si oare ce dar mai important le putem face copiilor nostri decat sa ii invatam cum isi pot atinge potentialul, sa ii invatam sa aiba o gandire si o mentalitate sanatoasa si sa nu se lase influentati de toate acele percepte care ii trag in jos, le impun limite si ii condamna la o existenta mediocra.

    Vestea cu care vreau sa inchei acest articol este ca Michael Roach vine in Romania saptamana viitoare, pe 8 si 9 septembrie, pentru a sustine conferinta “Diamond Cutter“. Il puteti vedea si puteti asculta vorbind despre doua subiecte arzatoare: “Succesul in afaceri” si “Relatii perfecte”. Mai multe detalii despre conferinta gasiti aici iar cartea o puteti cumpara de aici.

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*