10 idei mic dejun cu oua

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Grup brainstorming

    A doua tema din provocarea lansata de Alex este organizarea unui brainstorming pe blog.

    Eu va propun ca tema promovarea blogului meu (de ce sa nu profit? 😀 ).

    Regulile sunt urmatoarele:

    1. Ne focalizam pe cantitate :). Astept multe, multe idei astfel incat din cantitate sa obtinem calitate. Respectiv solutii eficiente.

    2. Fara critici :P. Nu ne gandim la ce e rau, ne gandim la ce putem sa schimbam printr-o atmosfera constructiva.

    3. Ideile traznite sunt binevenite.

    4. Daca vedeti o idee buna la cineva si credeti ca o puteti imbunatati sau combina cu alta idee, go for it. In brainstorming functioneaza perfect formula 1+1=3 🙂

     

    Intrebari stimulatoare:

    Ce va place cel mai mult?

    Ce subiecte v-ar placea sa cititi mai des?

    Ce credeti ca ar trebui schimbat?

    Exista ceva ce nu isi are rostul pe acest blog?

    E nevoie de mai multa promovare pentru acest blog?

    V-ar placea ca blogul sa fie mai interactiv? Cu mai multe comentarii si mai multe discutii?

    Astept cu nerabdare raspunsurile voastre si cred ca e momentul sa ii scot la tabla pe fanii mei care nu prea isi fac simtita prezenta in  online: Amelia! Anca! Dan! Coca! Jhn! Ana! Alin! Elena! Raluca! Mihai! Anybody??? Promit autografe personalizate 😀

     

     

     

     

     

     

     

    Comments

    comments

  • Si eu sunt mama!

    Cand am ramas gravida pentru prima data, am intrat intr-o lume despre care nu stiam nimic. Initial m-am blocat complet, apoi, pe masura ce ma acomodam cu multitudinea de informatii, am inceput sa ma organizez si eu. Am incercat sa le fac cumva viata mai usoara celor care vor veni in urma mea si sunt tare fericita sa stiu ca am si reusit.

    Ce va povestesc acum se intampla cu vreo 13 ani in urma, cand, m-am trezit ca trebuie sa completez sute de formulare, sa depun dosare, sa iau adeverinte, sa-mi iau concediu medical de la medicul de familie, sa depun alte formulare la birou ca sa intru in concediu de crestere copil, sa dovedesc ca am asigurari platite etc.

    Nu mi-a placut niciodata birocratia si cel mai tare m-am lovit de ea fix cand nu trebuia: atunci cand am ramas gravida.

    Apoi am nascut si m-am lovit de altele: hartii si formulare pentru alocatie (imi aduc aminte cum, avand cezariana de vreo 2 saptamani, am fost nevoita sa urc carutul in care se afla cea mica vreo doua etaje pe scari, ca sa depun dosarul la ghiseul potrivit. Dupa cateva zile a trebuit sa refac acelasi traseu ca sa ridic hartia aprobata), iar dumuri la medicul de familie, hartii si adeverinte de la birou, muuulte drumuri la Administratia financiara etc.

    Cel mai mare soc l-am avut atunci cand am aflat ca indemnizatia fusese plafonata asa ca suma pe care urma sa o iau erau ridicol de mica. Dupa ce cotizasem multi ani pentru un salariu peste medie, am aflat ca banii pe care urma sa-i primesc nu mi-ar fi ajuns nici pentru pampersi. 

    M-am infuriat si mi s-a parut foarte nedrept.

    Apoi am inceput sa aflu povesti de la prietene: majoritatea se lovisera de aceleasi situatii ca si mine dar altele aveau experiente si mai neplacute. Ori nu au anuntat la timp ca sunt insarcinate si au fost concediate imediat ce li s-a vazut burtica, ori nu au mai fost primite la munca dupa ce s-a terminat concediul de maternitate (pe motiv ca li s-a desfintat postul), ori s-au trezit ca nu aveau dreptul la indemnizatie pentru ca nu aveau contributiile platite (desi angajatorul se jura ca plateste totul la timp) si cate si mai cate.

    Mi-am dat seama cata lipsa de informatie exista pentru actualele si viitoarele gravide si mame, asa ca am incercat sa suplinesc cumva acest gol.

    Am creat un site si o Pagina de FB – “Si eu sunt mama” si acolo am publicat primele informatii de la specialisti.

    Apoi am rugat o prietena avocat sa ofere consultanta pentru litigiile cu angajatorii, o alta prietena contabil oferea sfaturi pentru partea de venituri si contributii. Un prieten medic ajuta referitor la traseul hartiilor medicale si pentru o scurta perioada o prietena terapeut a raspuns la mesajele ce aveau ca subiect probleme emotionale.

    Apoi timpul a trecut, deja copiii mei trecusera de 3 ani, asa ca preocuparile mele s-au indreptat in alta directie. La vremea respectiva nu existau cursuri pentru parinti, intalniri cu specialistii pentru gravide, nu exista termenul de educatie cu blandete, parenting pozitiv…

    Practic, majoritatea copiilor cresteau dupa sfaturile medicului pediatru si cartea “Mama si copilul”.

    Atunci am simtit nevoia sa duc lucrurile la un alt nivel, asa ca am infiintat o asociatie. Cu ajutorul prietenilor traineri, doctori si alti specialisti,  am organizat cursuri pentru mame, pentru parinti, pentru gravide etc.

    A fost o perioada foarte frumoasa in care s-au intamplat multe lucruri extraordinare. Insa copiii mei au crescut, au inceput scoala si pentru ca deja pe piata aparusera si alte initiative similare cu a mea, am lasat deoparte acest proiect pentru sustinerea parintilor din Romania.

    Singura componenta care a ramas activa a fost acest blog, care a devenit mai mult decat un proiect personal.

    Dar zilele trecute am vazut din intamplare niste titluri de ziar si mi-am dat seama ca in ultimii 10 nu prea s-a schimbat nimic pentru gravide si pentru mame in general. Ma refer la partea birocratica, la recunoasterea efortului prin care trece o femeie atunci cand, pe langa toate obligatiile pe care le are, mai adauga si un copil sau doi, pe care trebuie sa-i creasca.

    sursa

    In timpul concediului de crestere a copilului alocatia este asa cum este, alte venituri nu ai voie sa ai  (ma revolta extrem de mult aceasta prevedere, ca si cum indemnizatia nu s-ar baza pe contributiile tale ci ar fi pomana de la  stat) si apoi apar tot felul de declaratii de presa de la politicieni care sustin ca femeile sunt avantajate, ca muncesc mai putin, ca ies mai repede la pensie si ca asa nu se mai poate.

    ”Nimeni din România nu contribuie vreodată pentru indemnizaţia de creştere a copilului. Este o formă a statului de a ajuta familiile să-şi crească aceşti copii în perioada în care nu lucrează.

    Deci nu avem ce să vorbim de principiul contributivităţii, iar plafonul este maximum din Uniunea Europeană.

    Puteam să-l facem şi mai jos. Puteam să facem ca în ţări foarte dezvoltate din UE, să nu mai dăm deloc sau să dăm 100 de euro.”, a declarat ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, în comisia de specialitate din Senat.

    Incerc sa ma tin cat de departe pot de politica, nu am nici cea mai mica speranta ca se va schimba ceva vreodata. Insa am toata increderea ca impreuna ne putem ajuta, ne putem sustine si ca le putem ajuta pe cele care au nevoie de informatiile pe care le detinem.

    Simt ca e momentul sa reactivez Campania “Si eu sunt mama” si stiu ca printre voi sunt destule persoane care vor sa ajute.

    Pana reusim noi sa punem cap la cap o strategie pentru ca informatiile sa fie cat mai multe si mai folositoare, astept mesajele voastre despre problemele pe care le-ati intampinat, eventual despre solutiile pe care le-ati gasit, astept intrebarile pe care le aveti (indiferent ca sunt de natura juridica, economica, medicala etc).

    As vrea, de asemenea, sa va rog  sa-mi trimiteti povestile voastre despre cum ati reusit sa va suplimentati venitul,  indiferent ca a fost  vorba de perioada de crestere a copilului sau dupa aceea.

    Daca ati ales sa ramaneti langa copii asa ca ati pus pe picioare o afacere sau daca ati reusit sa va moficati programul astfel incat sa puteti sa va ocupati si de cei mici.

    Daca ati lucrat de acasa sau v-ati intors la birou avand un program flexibil.

    Daca v-ati descoperit o pasiune si ati reusit sa traiti din ea.

    Daca ati fost sustinute de cei din jur sau vi s-au pus bete in roate.

    Daca aveti oameni pe care va bazati si oameni de care fugiti cat puteti.

    Va multumesc pentru toate mesajele voastre care m-au inspirat sa inteleg cata nevoie este in continuare de informatie si ca doar impreuna putem reusi.

    #sieusuntmama

    Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

    1. Te inscrii la Newsletter  (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
    2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
    3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte 
    4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

    Sharing is Caring!  ❤

    ******************************************************************

    Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

    Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

    Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

    Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

    Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din aceste articole este categoric interzisa in lipsa consimtamantului prealabil in scris al proprietarului blogului, Ana Maria Mitrus.

    Comments

    comments

  • De ce am facut inghetata din branzica doua zile la rand

    Ne-au terminat caldurile astea si pentru ca am facut deja o tura de mare, acum stam in Bucuresti si visam la urmatoarea balaceala. Ca o fi la mare sau la piscina, putin conteaza, apa sa fie, mai departe ne descurcam noi.

    Visand la vremea cand vom inota din nou, am zis totusi, macar sa ne mai racorim si noi putin. Asa ca ne-am dus la magazin si am luat niste borcanele cu branzica de inghetat iar cand am ajuns acasa le-am aruncat direct in congelator.

    2

    Comments

    comments

  • Cum ii spui copilului tau ca nu ai bani sa-i cumperi ceea ce-si doreste?

    Problema banilor este universal valabila, indiferent de categoria sociala in care ne-am afla sau de metodele de educatie pe care le practicam.

    Daca suntem in magazin iar cel mic incepe sa planga dupa o jucarie (pe care eventual o mai are deja acasa), argumentul nostru suprem este “nu am bani, nu pot sa ti-o cumpar“.

    Cumva, cei mici au inteles ca nu se pot lupta cu acest argument asa ca orice forma de protest inceteaza, raman doar lacrimile neconsolate.

    foto

    Intotdeauna cand am procedat asa m-am simtit putin vinovata, mi-am dat seama ca nu e corect ceea ce fac, ca si daca as avea bani la mine tot n-as fi cumparat jucaria respectiva. Asa ca am incercat sa-mi schimb discursul si sa gasesc si alte argumente prin care sa inchei diplomatic discutia despre cumparaturile nedorite (de mine 🙂 ).

    Imi aduc aminte ca o data au vrut sa le iau nu stiu ce dulciuri cu o gramada de chimicale si chiar daca mai aveau putin si incepeau sa planga (erau foarte mici si foarte obosite) cand le-am spus ca nu sunt sanatoase si ca nu le cumpar asa ceva nici daca-mi cade cerul in cap, au incetat imediat. Ma cam indoiesc ca au inteles exact termenii folositi de mine, dar sunt sigura ca tonul hotarat pe care l-am avut nu a lasat nicio indoiala asupra intentiilor mele 🙂 .

    Apoi, pe masura ce au mai crescut, le-am spus pur si simplu motivul pentru care nu cumparam anumite chestii. De fapt, am inceput un fel de joaca de genul:

    – Mami, poti sa ne cumperi si noua jucaria asta?

    – Da, pot.

    – Si ne-o cumperi?

    – Nu!

    – De ce?

    -Pentru ca nu vreau! 😀

    – ?!?!?

    De fiecare data le insiram apoi motivele pentru care nu voiam sa le cumpar jucaria respectiva: pentru ca nu le trebuie, pentru ca e foarte scumpa in magazinul respectiv si nu merita banii, pentru ca putem sa cumparam din alta parte mai ieftin, pentru ca mai au si altele asemanatoare acasa cu care oricum nu se joaca, etc.

    Dupa o discutie de 10 minute deja se plictiseau sa ma asculte, eram si departe de raionul in care se consuma dorinta lor de a cheltui niste bani, asa ca lucrurile reveneau la normal.

    In prezent nu cumparam nimic de valaoare mai mare (sa spunem 50 de lei) pana nu vedem care e pretul produsului respectiv, pana nu ne interesam cat costa in alt magazin si daca nu avem o lista de motive pentru care sa-l cumparam. Faptul ca “am nevoie” nu ma mai convinge de mult, iar ele stiu asta. Daca se aventureaza sa-mi spuna ca au nevoie de un anumit stilou (care costa in jur de 100 de lei), le intreb panicata daca cumva viata lor depinde de acel stilou. Daca raspunsul e “Nu”, atunci e clar ca nimeni nu are nevoie de nimic 🙂 .

    La Social Media for Parents, am aflat insa de o metoda si mai interesanta si chiar constructiva de a le raspunde copiilor atunci cand ne roaga sa le cumparam ceva. In locul vesnicului “nu am bani” este extrem de util sa le spunem “hai sa vedem cum facem“.

    Mare atentie, metoda se aplica doar in cazul in care sunteti de acord sa cumparati produsul respectiv dar vreti ca si cei mici sa se implice activ, prin solutii creative sau sa contribuie cu bani din pusculita lor.  Daca nu vreti sub nicio forma sa cumparati respectivul obiectul respectiv, atunci aplicati metoda mea in care ii intrebati daca au nevoie vitala de acel obiect 🙂 .

    Revenind la metoda mai creativa, ea a fost prezentata de Adrian Asoltanie (Trainer Educatie Financiara, Selftrust Academy) impreuna cu multe alte sugestii despre cum incepe educatia financiara cu copiii nostri inca de la cele mai fragede varste. Primul pas este sa ii invatam sa imparta toti banii pe care ii primesc, in 3 plicuri distincte: unul cu economii, unul pentru cheltuit (din care pot sa cumpere jucariile acelea fara de care nu mai pot sa traiasca 🙂 ) si unul pentru acte de caritate. Este foarte frumos sa ii obisnuim inca de mici sa imparta cu cei mai putin norocosi decat ei.

    Alaturi de Adrian Asoltanie, au mai fost pe scena cu prezentari interesante:

    • Urania Cremene Parenting Trainer, Speaker and Coach,
    • Sorin Cadar, Medic Primar ORL, Asociatia Romana de Homeopatie Clinica
    • Gyorgy Gaspar, Psihoterapeut relational / autor
    • Domnica Petrovai, Psihoterapeut/ Fondator Scoala pentru Cuplu si Mind Education Health
    • Simona Petrescu, Program Manager, Fundatia Orange
    • Loredana Botezatu, Product Marketing Manager, Bitdefender

    In ultimul panel, am avut parte de o dezbatere interesanta cu bloggeri mai vechi sau mai noi in bransa: Ela Craciun, Florina Banea, Anca Bold Gheorghe, Ana Nicolescu, LauraFrunza. Panelul a fost moderat de Miruna Ioani si Cristian China Birta.

    O sa revin cat de curand cu articole si despre restul prezentarilor, insa pana atunci va spun ca puteti urmari inregistrarea video a intregului eveniment aici.

    Intre timp, ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    ? Sharing is Caring! ?  Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe Facebook (click aici).

     

     

     

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*